9,417 matches
-
Postelnicu. Dar de aici până a fi imaginea "francofonului român" e prea de tot. Ce promovare a valorilor românești, fie și în limba pe care-o mai vorbim - din nefericire! -, doar magrebinii și noi, poate realiza unul specializat în detectarea măruntelor mizerii umane și-n transpunerea lor pe portativul fițuicii cu antetul Securității? Obișnuiți să ascundă și să se ascundă, turnătorii n-au cum să reprezinte ideea de deschidere. Ei sunt eternii fundași la închidere, uneltele ignobile prin care securiștii te
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
iluzoriu, o minusculă țeapă trasă statului-balaur. Vă imaginați ce economii se pot face prin umplerea unui rezervor și a două canistre... Prin întoarcerea privirilor spre magazinele românești, ungurii intră în perfectul mecanism de piață: astfel de "migrații" cu scop de măruntă chiverniseală pot fi văzute și în Elveția, unde compatrioții lui Wilhelm Tell trec în Austria sau Gemania pentru a-și procura lucruri mai ieftine, și în Germania de Vest, unde sobrii teutoni nu ezită să parcurgă sute de kilometri pentru
Convalescența cu damf de paralizie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12769_a_14094]
-
de relaxantă intimitate, asemenea unui consilier matrimonial optimist, dar, în același timp, de a pătrunde cu agerime și răceală sub pielea străinului: Era oare un impostor? Un șarlatan amator? Sau un escroc experimentat și perfid? Sau poate doar un țicnit mărunt, inofensiv? Un neamț covîrșit de vinovăția istorică? Un idealist care visa să reformeze omenirea? Un dement, bolnav de ambiție? O femeie hărțuită care se pretează la un act disperat? Un evreu din diaspora superentuziast? Un intelectual francez blazat, avid de
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
om care m-a lăsat să-l citez, cu condiția să nu-i dau numele nu și-a permis să afirme că dacă te turna cineva la Securitate, nu ți se întîmpla nimic după aceea. Cred că în regimul turnătoriilor mărunte, Securitatea nu lua la puricat pe oricare dintre noi. Însă în raport de importanța "obiectivului", la TVR nu cred că existau turnătorii mărunte. Pînă să se dea drumul dosarelor din Televiziune, au apărut dosarele de scriitori. Vorbesc despre cele care
Dosare care mai frig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12803_a_14128]
-
te turna cineva la Securitate, nu ți se întîmpla nimic după aceea. Cred că în regimul turnătoriilor mărunte, Securitatea nu lua la puricat pe oricare dintre noi. Însă în raport de importanța "obiectivului", la TVR nu cred că existau turnătorii mărunte. Pînă să se dea drumul dosarelor din Televiziune, au apărut dosarele de scriitori. Vorbesc despre cele care au fost cerute. Turnătoria din lumea scriitorilor dovedește că Securitatea avea informatori pe unde te-ai fi așteptat mai puțin. Scriitori mari care
Dosare care mai frig by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12803_a_14128]
-
de fapt adunate pe liniile de forță ale eului auctorial. în aceeași atmosferă salonardă se încearcă și reabilitarea unor termeni ca frivolitate și lene. Destule lucruri frivole, susține dl Paleologu, sînt de facto profunde. Semnificativ, Goethe spunea că orice gest mărunt de politețe posedă o acoperire morală. Așa-zisa frivolitate a lui Mozart nu e o mască a profunzimii? Etimologia cuvîntului frivolitate ne vine în ajutor, deoarece în limba latină friare însemna a tăia firul în patru, a analiza. Iar aristocratul
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]
-
acești ani, atât conștiința, adică viața, cât și literatura, adică proiecțiile compensatorii. Calvarul face parte din aceeași sferă de preocupări cu Catastrofa, Ițic Ștrul, dezertor și Pădurea spânzuraților. Pentru că "războiul e o tragedie uriașă, alcătuită dintr-o complexitate de tragedii mărunte", acest episod e un eșantion revelator din marea dramă universală: "în paginile acestea, găsite în fața unui mort, războiul nostru, prea bogat în dureri, e mai mult decât un laitmotiv sforăitor. Nu i se văd zvârcolirile muiate în bălți de sânge
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
familii, consumată din 1956 până în pragul lui decembrie 1989 și puțin după, prin șirul de episoade care răsfrâng viața cotidiană a orășelului dunărean Serenite, desfășurată în același interval. Cu umanitatea de acolo și cu ritmurile proprii de existență, cu îndeletnicirile mărunte ale "pașnicilor locuitori", cu deprinderile lor devenite stereotipuri, cu promenada în parc la anumite ore, cu serbările școlare etc. Dar și cu evenimentele care vor spulbera această liniște, această monotonie provincială împăcată cu sine, o dată cu schimbarea vremurilor, o dată cu nenorocirile aduse
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
iubire ideală în felul unui pariu cu sine aidoma celui al lui Gelu Ruscanu, un fascinat al unei idei decorporalizate: "iubirea lui Fred e inumană ca și dreptatea acestuia din urmă". Premisa simțămîntului său e însă o umanizare a fețelor mărunte ale concretului, a detaliilor a căror semnificație se prezintă exacerbată parcă pentru a reliefa intangibilitatea Ideii: "Așa se explică tabieturile, capriciile, toanele înșirate pe pagini întregi: ŤLipsea sifonul și asta m-a înfuriat arzătorť. întîmplarea cu musca din farfuria cu
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
depresia, de aia e și slujba așa anodină și Bucureștiul așa tern. Macro-Bucureștiul, pe care-l cuantifică în călătorii marcate pe o cartelă de metrou și în orele plictisitoare de la locul de muncă, pentru că, văzute "la firul ierbii", cele mai mărunte obiecte capătă duh, se dinamizează, intră într-o poveste. Iată cea mai poetic-nedreptățită ulcică din literatura română: "Noi zicem: oala a fost golită. Întreb: cum adică golită? Cu sau fără lapte, își duce imperturbabil zilele ei. Stă pe propriile-i
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
o copertină de lemn, trepte, și pe trepte o femeie ce plânge asistată de un leandru înflorit. Imagine copleșitoare, cer plat, pe un perete alb, agățată o scară de lemn, într-o nuanță umbrită a aceluiași alb. în curte, niște mărunte garduri despărțind cuști fără orătănii. Periferie imortalizată de pictorul a cărui semnătură se deșiră mare, în tablou, direct pe pământ. Pictura mă impresionează. N-aș ști să spun precis de ce. Recunosc în forme și culori o lume în amiază, așa cum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
prin care se nasc imagini și se transmit mesaje, coboară nemijlocit omul singular, cu anatomia lui axiomatică, din deceniul cinci. Orice prezumție că pictorul și-a abandonat proiectul inițial, așa cum, de pildă, o va face Al. Ciucurencu, sub presiunea istoriei mărunte și a imperativului său ideologic, este fundamental falsă. Chiar dacă acest moment al creației lui Mattis Teutsch se suprapune cu momentul cel mai dur al realismului socialist, în esență el nu este marcat de ofensiva ideologică și nici deturnat de la traseul
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
cu Nichita, decât săptămâni întregi de coabitare cu un alt coleg antipatic de la care nu ai ce învăța și nu-ți poate oferi nimic. Nichita avea o generozitate imensă și chiar dacă uneori, să spunem, mai cădea și el în lucruri mărunte, meschine, insignifiante, reușea apoi printr-o vorbă frumoasă, printr-un gest special să-și răscumpere puținele momente de mediocritate." Spre deosebire de mulți scriitori de azi, Cezar Ivănescu își păstrează luciditatea când vorbește de situarea sa în raport cu marii dispăruți. Contează unde publici
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12481_a_13806]
-
rezumat esențial: viața e iremediabil tristă. Tristețe vidă și, totuși, senină. Tristețe compusă lent din gînduri care cuprind, privind înapoi, imagini și chipuri, frămîntări și angoase, exuberanță și exaltare, încredere în destin și resemnare intermitentă în fața ilogicului divin al cotidianului mărunt. Dureri și bucurii, gînduri fugare, notate doar pe jumătate și nici măcar atît, convingeri de un minut, disperări nesfîrșite, angoase minuscule și angoase eterne, căutări întrerupte de certitudini axiomatice care durează pînă la prima crampă de stomac. Totul trăit cu acuitatea
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
contopim în celălalt. Toți e unul singur, care se urăște, care se iubește; care se înverșunează împotriva lui însuși, care, respingîndu-i pe ceilalți, se respinge pe sine, care, adoptîndu-i pe ceilalți, se ia pe sine în stăpînire." Dar și notații mărunte, contaminate de angoasa existenței/inexistenței sensului. Despre Rodica, veșnicul, devotatul sprijin, despre Marie-France și despre teama de a nu-i putea asigura un viitor, despre seninul cerului de vară, despre importanța mesei de prînz. Apoi cîteva - magnifice - "exerciții de stil
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
inițiale: Dacă ar fi numai 500, tot ar fi bine. Dar sunt mai mulți.- Pentru micul întreprinzător, care are o afacere de familie, intră în categoria rechinilor și rechinașii care au cîte o proptea minusculă, la stat. Un asemenea investitor mărunt care ține un magazin lîngă dealul Mitropoliei mi se tot plîngea că de pe el se iau două piei, în contul celor de la care nu se ia nimic. Nefericitul a tot strîns din dinți și a plătit, pînă l-a ajuns
Neverosimila noastră realitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12480_a_13805]
-
o parte și de alta a trecerii lui, se înclină cu devotament și cu bucuria că sînt părtașii unui asemenea moment�. Urmează reacția babei, prea puțin mistică, dar de un haz nebun: "Baba Saveta s-a uitat uluită pe geamul mărunt al bucătăriei și atît a apucat să spună: "Iu, maica mea, da' de unde o apărut cînocu' ăsta la mine", atîta a apucat să spună și s-a repezit spre mătură și a dat să iasă în curte, a și ieșit
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
o "povață"), dar imaginile cu draci "în pielea goală" sînt "tocma" ca "pă păreții bisericii noastre". Cizelarea lui spirituală se face în trepte de amplitudine progresivă: bucoavna din satul natal, Seminarul de la Blaj, Universitățile Vienei, dar și în pașii mai mărunți ai sîrguinței zilnice. Psaltul de la "Barbareum", copistul și traducătorul unor lucrări didactice devine un om de mare cultură, un enciclopedist de efigie cantemiriană. Lingvist poliglot, își clădește șantiere lexicografice în stilul lui Hasdeu, tentînd un Lexicon pentru cărturari, un dicționar
August - Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12514_a_13839]
-
ebraică, Winesburg, Ohio, mi-a deschis ochii făcîndu-mă să înțeleg că acolo unde te găsești tu e centrul universului. în camera mea, în satul meu, în comunitatea mea e centrul universului. Și că nici un eveniment, nici o întîmplare nu e prea măruntă pentru literatură și nici un om nu e prea neînsemnat pentru a fi prins într-un roman. Mă simt la fel de îndatorat față de Sherwood Anderson ca și față de femeia care m-a inițiat, la șaisprezece ani, în viața sexuală. Amîndoi mi-au
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
iar absența degetelor mici la scheletele de la groapa comună din romanul lui Filip Florian dă naștere la suspiciuni. Metaforic vorbind, personajele acestui roman nu sînt altceva decît niște ,degete mici" ale istoriei. Destine minore, anonime, vieți banale, existențe cu mize mărunte risipite în plictiseala unui orășel provincial. Dar aceste degete mici, niciodată pomenite în tratatele de specialitate, fac, pînă la urmă, istoria. ,Beneficiari" (atunci cînd nu sînt victime) ale deciziilor luate de alții, cei mai mulți dintre oameni trăiesc istoria pe un alt
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
Eposul ei, atît de confortabil și de generos la prima vedere, este, în profunzimea lui, o încercare patetică de a salva pluridimensionalitatea unei lumi subminată de ignoranță și mereu amenințată de uitare. Acolo unde privirea încearcă să deslușească istorisiri, povești mărunte și bucurii simple, așteaptă, încă necercetate, principii, forme emblematice, reflexe ale unor existențe primordiale. Pentru că oricît ar părea de familiare personajele, bestiarul și întregul inventar al Georgetei Năpăruș, ele nu sînt nici consecința abilității mimetice , nici simplă recuzită în amenajări
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
apropiere. Era mama a doi copii rămași în grija tatălui după divorț." Și aici, precum la oraș, ca-n redacții, aceleași preocupări. Aceleași călătorii cu vagoane murdare, aceleași iubiri care nu țin. Și micul trafic, robit aceleiași fojgăieli de vietăți mărunte, care se calcă pe cap, încercînd să se salveze. În caruselul ăsta, al mărfurilor deturnate și returnate, intră și Teodor, iubit de Ștefania, căsătorit cu Olivia, în cele din urmă păzit cerberește de-o secretară, și Titi, băiatul Adalgizei, odată
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
mise-en-abîme de o frumusețe subtilă și discretă, iar circularitatea îi marchează rotunjimea și densitatea. Mi-a sugerat izbitor lumina și natura nordică, ca și femeile și bărbații din filmele lui Ingmar Bergman. Micile ritualuri, obișnuințele de o viață ale omului mărunt au cele mai bizare forme de manifestare: pasiunea pentru ordine și tăcere a unui meloman (Vigilență), ceremonia tunsului în frizerie ca probă a bărbăției (Scurtă istorie a tunsului), meandrele ciudate ale memoriei asociază plăceri gurmande și sexuale (Apetit). A doua
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
în proporție de nouăzeci și nouă la sută, manele. Ei și? veți spune. Să asculte ce vor, că de aia e democrație! Păi, ce democrație e asta, când suntem colorați în procent covârșitor în nuanțele țipătoare ale Orientului? Exemplul e mărunt, dar, cel puțin pentru sociologi, relevant: tocmai preferințele exprimate liber spun ceva despre adevărata, adânca ta identitate. Primul lucru care te șochează în România e murdăria indescribtibilă a spațiilor publice. Fie că e vorba de gări, săli de așteptare la
De la Bariera Vergului la Bariera Bruxelles-ului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11472_a_12797]
-
lui Marin Mincu la toate nivelele scriiturii și (auto)lecturii. Din fericire, mai e puțin și începe jurnalul lui Dracula. Numai că, iată, a fost nevoie de peste cincisprezece pagini introductive (la care se vor adăuga aproape cincizeci de pagini, corp mărunt, de referințe critice, în finalul volumului), pentru a ne elibera de prezența vampirizantă a autorului. Jurnalul lui Dracula, el, acoperă intervalul 2 februarie 1463-28 august 1464 și e îmbibat de date și referințe istorice, bine documentate, ce alcătuiesc un sumbru
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]