328 matches
-
să-i spuneți cur, domnule maior. Pornim imediat spre dumneavoastră. • • • Caporalul Joseph Dulange era un bărbat de douăzeci și nouă de ani, înalt, musculos, brunet, cu față prelungă și o mustață subțire. Era îmbrăcat în haine militărești largi, de culoare măslinie, și stătea așezat vizavi de noi, la o masă din biroul șefului Poliției Militare din Fort Dix. Părea să fie un individ al naibii de rău. Un căpitan avocat stătea lângă el - probabil ca să se asigure că Russ și cu mine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
însă nici o ocazie favorabilă, iar jocurile urmau să se sfârșească în ziua următoare, a douăzeci și patra a lunii ianuarie. În acea ultimă după-amiază, Împăratul, epuizat de insomnie, se odihnea în camerele sale, când își făcu apariția tânărul Helikon; pielea măslinie a obrajilor săi pălise. Helikon puse un genunchi în pământ, îi sărută mâna și șopti: — N-ai vrut să-mi spui nimic, Augustus... Împăratul îi simțea buzele mișcându-se pe mâna sa. — Am auzit despre bărbatul care a venit de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
uniformă, și confrații lor mai mari, arătoși, care păreau într-o formă fizică și mai bună la treizeci de ani sau chiar patruzeci de ani decât partenerii lor americani. Oriunde se uita, dădea cu ochii numai de specimene cu tenul măsliniu, părul negru și mușchi frumos sculptați și, în această abundență de bărbați, Rafi era unul dintre cei mai cei. S-au cunoscut cu două zile în urmă, într-o joi, într-un restaurant din Tel Aviv, numit Yotvata. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Căpitanul Bird’s Eye? Adevărul era că Saul nu arăta deloc ca Căpitanul Bird’s Eye, al cărui rol era mereu jucat de un uncheș prietenos, un lup de mare cu nas roșu. Saul era un evreu tânăr cu fața măslinie căruia i-ar fi stat mai bine În rolul unui personaj din biblie. Rolurile astea nefiind prea căutate, de obicei ajungea să cânte cântecele publicitare sau să joace pe mafiotul sau pe vânzătorul suspect de kebab. —Poate Încearcă să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
un tricou lung și lălâu. Sam o salută cu o sărutare pe obraz. Purta pantaloni cargo bej Închis și un pulover John Smedley kaki, pe gât. Ruby remarcă imediat ce bine se potrivește kakiul cu ochii lui negri și cu tenul măsliniu. Și se surprinse din nou gândindu-se cât de bine poate să arate omul ăsta. — Micul dejun, anunță el, arătându-i o cutie mare, plată, pe al cărei capac scria Krispy Kreme. Sper că n-ai mâncat Încă. Nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
uitat. O abandonasem pe jos, în umbră, o grămadă de oase devastate. Folosită și abandonată ca un prezervativ. Poate se afla dincolo de ușă, ascunsă în spatele polițiștilor. O aduseseră cu ei pentru recunoaștere. Acum, când ajunsesem aproape de individul acela scârbos de măsliniu, ar fi ieșit la iveală. Mică, fără chip, cu sacul ei de rafie pe cap, și-ar fi întins brațul către mine: el este, arestați-l. Labele ei de gândac traversaseră periferia, urcaseră în cartierele elegante și ajunseseră până la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aveau aceeași temă: moartea. Mi-aduc aminte de o compoziție în ulei, lipsită cu totul de tehnică, concepută dezordonat, haotic: doi pomișori înfipți în gol cu tulpinile drepte și subțiri de culoare cafenie, împliniți în locul podoabei frunzelor cu două globuri măslinii, între care, pe un cer dezolant, vânăt-plumburiu, luna era ovală și galbenă ca lămâia. Fixate pe carton fără nici un fel de cumpănire artistică, aceste câteva detalii realizau totuși neantul străbătut de o singurătate înspăimântătoare, un adevărat locaș al morții, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cuteza să-mi tipăresc cuvântul și când liricul Richard Dehmel, cioplea salahorește, poeme granitice care amenințau să pălească tot ce s-a scris de la Liliencron încoace, a trăit la Berlin, regele boemilor, neastâmpărata „fantomă-haimana”, năluca Peter Hille. Purta un jachet măsliniu și un fel de manșetă în locul gulerului, fără cravată, acoperită de o barbă neagră, uriașă. Dacă i s-ar fi îndesat până peste urechi o pălărie turtită, Peter Hille ar deveni cea mai autentică sperietoare de ciori. El trăia mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și rămase în ascultare, neclintită. La a doua chemare, dânsa întoarse capul către poartă. Mă zărise. Îi făcui semn să se apropie și veni. Era o tătăroaică de vreo șaptesprezece ani, cu ochii cafenii ca migdala. Căpșorul cu fața mică măslinie, cu nările arcuite în aripile nasului ușor coroiat, cu gurița adusă la colțuri, cu buza de sus ușor înălțată și crestată parcă de cuțit, părea uluitoarea capodoperă a unui descreierat genial. Zâmbetul meu cel mai blând și cel mai plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Lagrange. Da acu ți-i pot zugrăvi pă larg. Inter nos, ăl mai simpatic ie bunelu. Acilea toți Îi zic Monsieur le Baron. Tipu ie dat și neluat: n-ai da un marafet pă el, că ie pirpiriu, scundac și măsliniu, da are baston Împletit și parpalac siniliu bine croit. Am vestea coaptă la primă mână că a văduvit și l-au botezatără Alexis. N-ai ce-i face, ăla ie și cu iel defilăm! Ca vârstă Îi urmează fiu Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de spital realizez că e absurd să strig la copia mea tînără. V. tînăr mă privește disperat și totuși rîde. Se bucură văzîndu-mă cum plonjez în apele albastre sperînd să descopăr în mijlocul adîncimii un templu de aur plin de dănțuitoare măslinii, să văd în jurul lui înotînd peștii în unda amurgului. Poate că acolo se ascunde vreun mandarin verde ca inima smaraldului care vrăjește clipele schimbîndu-le în perle și le împrăștie apoi în vîltoatea nisipului, închise în sipete de sidef. Îl privesc
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
petrecut primii doisprezece ani din viață în Dublin, și nu la New York, ar fi avut numai un metru șaizeci și opt înălțime, în loc de un metru optzeci și nouă. Ar fi avut pielea albă și plină de pistrui, în locul pielii lui măslinii. Ar fi avut un păr țepos, șaten, în locul părului său negru și mătăsos. Ar fi avut un maxilar moale și neconturat, în locul celui pătrățos, parcă sculptat în granit. Asta obțineai atunci când aveai un mod de viață care însemna că mâncai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Desigur, a spus ea și a început să-mi spună din nou toată povestea, numai că de data asta, întorcându-mă de la fereastră, m-am pomenit în fața televizorului și nu mă puteam abține să mă uit la domnul cu pielea măslinie și păr negru care zâmbea pe ecran, cu un braț în jurul unui băiețel și care părea să se căznească atât de mult să intre pe sub pielea puștiului care stătea în poziție de drepți și privea în gol, încercând parcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
câteva sute de metri venind spre el. Își puse jos valiza și, când vehiculul se apropie ridică rugător degetul mare. — Mergeți cumva pe aproape de Winshaw Tower? întrebă el când geamul șoferului coborî lăsând să se vadă un bărbat cu tenul măsliniu, proaspăt ras, cu o șapcă plată și un Barbour verde. — Merg până la aproape un kilometru de el: mai mult nu mă apropii, spuse bărbatul. Urcă. Merseră câteva minute în tăcere. — Urâtă noapte, spuse în cele din urmă șoferul, pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
manuală, În valoare de optzeci și patru de mii de dolari, pe străzile din centrul orașului, Înțesate cu obstacole de tot felul, la ora prânzului făcea foarte necesară fumarea unei țigări. — Mișcă dracu’ de-aci, cucoană! a zbierat un șofer măsliniu, al cărui păr de pe piept amenința să răzbată prin țesătura tricoului. Unde mă-ta te crezi? La o nenorocită de școală de șoferi? Dă-te naibii la o parte! Am ridicat o mână tremurândă ca să-i arăt degetul mijlociu, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ochiul, prudent, În plicurile deschise, stătea doar În mijlocul Încăperii și se uita În jur. Camera ocupa aproape tot spațiul podului. Era umbroasă, liniștită, cu tavanul În pantă - o adevărată mansardă de scriitor, așa glumeau ele. Pereții erau zugrăviți Într-un măsliniu pal, covorul era unul veritabil turcesc, ușor ros. Biroul, ca al unui director de bancă, și scaunul turnant se aflau În fața uneia dintre ferestre, iar În fața alteia era o canapea din piele Învechită - pentru că Julia scria după cum Îi venea cheful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe podea. Domnișoarele de onoare Îi apucară de mijloc și-i traseră către pat. Doar mireasa păru surprinsă și Încercă să-și ascundă nuditatea În spatele rochiei. Se luptă fără folos cu un ins Îndesat și plin de păr pe spinarea măslinie, care o apucă de umeri și-o trînti cu fața-n jos. Am urmărit Întreaga desfășurare a violului, Încercînd să evit privirea disperată a ochilor aproape cufundați În așternutul de satin. Mireasa nu mai juca niciun rol și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care nu crește decât pe anumite latitudini ale Timpului, se înfioră Profesorul, în timp ce examina interesantul exemplar botanic. Doamne, unde mă aflu, oare? Porni la nimereală printre ferigi arborescente, care pendulau grațios, ca niște imense pene de struț, legănate de paji măslinii din Orient. Tocmai se întreba în cuget dacă face bine sau nu, fiindcă se afundă tot mai mult în zarva păsărilor idolatre, ce se îmbulzeau prin luxuriantele frunzișuri, când o săgeată, strălucind în zbor ca pielea unui șarpe în salt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Șeful face un semn. Rapid, Gaie se execută. Trage în lături perdele făcute ferfeniță în timpul atacului și aruncă o privire superficială pe balcon. Se pregătește să sară pervazul geamului, dar privirea lui reține mica cruciuliță de aur vizibilă pe pielea măslinie a umărului moartei. Cu coada ochiului caută spre seful său, dar acesta scormonește cu ochi neliniștiți palierul. Rapid, prinde mica bijuterie ascunzând-o imediat în buzunarul său. Nimeni șefu! Paștele și dumnezeii lor! înjură celălalt cu năduf. Au dat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cel mai bine. Întreaga lui familia fusese masacrată la Lidice 126. Habar nu avea nici măcar unde sunt îngropați. IV Scăpărat dintr-o zvâcnire a mâinii, chibritul aprinde țigara ascunsă în căușul palmelor și lumina pâlpâitoare a flăcării așterne pe chipul măsliniu umbre și lumini ce conferă o expresie aproape drăcească trăsăturilor ascuțite. Cu pași ce răsună cavernos pe podeau goală din scânduri, individul pătrunde în lumină și de sub șuba groasă de iarnă, trupul firav se arată îmbrăcat în uniformă sovietică. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu forma lată, nepermis de întinsă, a gurii și nasului. Rama chipului pare prea strîmtă pentru mărimea organelor faciale. Ochii mari te privesc dinlăuntrul unor cearcăne săpate de timpuriu în piele, două tușe groase împrumu-tîn-du-i aerul unei ființe suferinde. Tenul măsliniu, cu toată întunecimea de fundal pe care o dă feței, nu reușește să micșoreze stridența cearcănelor, întărind și mai mult impresia că dunga de culoare bolnăvicioasă din jurul ochilor e semnul unei maladii neștiute. Sprîncenele sunt stufoase și late, ca două
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
își pictase grădina lui de zarzavaturi merita toți banii: provocatoare, tuciurie, misterioasă. Acum distingeam culoarea părului, parcă fotografia completase desenul, desfăcând trăsăturile și îndepărtând impuritățile: un brunet închis, granular, coborât până pe umeri. Șuvițele se răsfiraseră, descoperind un zâmbet subțire și măsliniu, în tăietura căruia ghiceai obrăznicia rasei. Fata asta pe care nu știai dacă s-o săruți sau s-o iei la palme n-avea mai mult de 12 ani. Suficient cât să sucească mințile oricui. Luchian o pictase din semi-profil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
văd cotețele. Așa se trăia atunci; cine-a prins epoca, o știe, cine nu, mai are timp să afle. Din oaza asta de mizerii, ieșeau flori rare. Cartierul scotea an de an zeci de-adolescente curate, cu pielea albă sau măslinie, ca-n poeziile lui Bolintineanu (a nu se confunda cu Bidileanu!). Printr-o suceală ciudată a soartei, frumuseți scumpe și irezistibile, încă neatinse de oboseala vieții, coborau din apartamentele descojite și se plimbau la braț pe-alei. Îți luau imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unu’ Antonio. Auzisem de el, locuia două străzi mai încolo, în spatele sifonăriei, numele îți dădea o indicație destul de clară despre potențial și originea familială. Abia acum, însă, îl vedeam prima oară; semăna destul de mult cu ce îmi imaginasem: plinuț, puternic, măsliniu, cu părul tuns scurt, militărește. Genul care îți dă ordine și tu te conformezi. Sărise gardul dezinvolt, ca un animal mare și elastic, și-aterizase tocmai lângă banca muncitorilor. Doar marii jucători se-așezau pe ea. Cineva avusese grijă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
semnificativ de decor și În cea mai celebră descriere imaginară a Transilvaniei, realizată de Bram Stoker În romanul Dracula. Caracterul „meridional” atribuit românilor, o trăsătură de temperament corelată cu aspectul fizic, Îi face pe observatorii maghiari să evidențieze adeseori tenul măsliniu al acestora, părul Închis la culoare, de regulă de un negru intens, la fel ca și culoarea ochilor. În cazul românilor din Muntenia, remarcile călătorilor maghiari cu privire la pigmentația acestora merg până la a-i asemăna cu țiganii. Totuși, aceste observații nu
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]