845 matches
-
Acasa > Stihuri > Nuante > SECVENȚĂ DIN VEȘNICII... Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Oh, închipuire, ce mătăsoasă e umbra pașilor tăi numai ochiul păsării desferecat de timp se zbate în alveolele fluide ale eternității... Aripa din mine se frânge ciudat în decoruri de tristețe mă simt ca un pergament pe care cineva mâzgălește prevestind- în tine va
SECVENŢĂ DIN VEŞNICII... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Secventa_din_vesnicii_.html [Corola-blog/BlogPost/359293_a_360622]
-
Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului S-a deschis poarta iertării! S-a deschis poarta iertării, Semn, că timpul bate-n geam, Aprinzând făclia serii, Împletind idei pe ram. Din foșnirea-i mătăsoasă Se desprind puteri de dor. Gândul, plictisit în casă, Se agață d-un fior! Cerul rece, înmărmurit, Amintind de iarna grea, Dintr-o dată a umbrit: Visul blând, lumini de stea! Referință Bibliografică: S-a deschis poarta iertării! / Virginia Vini Popescu
S-A DESCHIS POARTA IERTĂRII! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/virginia_vini_popescu_1422421305.html [Corola-blog/BlogPost/382335_a_383664]
-
asemănător parcă piciorelor lungi, incomensurabil de fine cu care întemnița sufletul și ordona inimii. Picioarele mlădioase aveau un corespondent aproape erotic în pieptul rotunjit superb de sânii plini de alb, iar chipul diafan, apunea cu mult frumusețea legendarei Afrodita. Părul mătăsos și negru împrejmuia cu o grație nemăsurată chipul ușor slăbit, alungit spre un asiatic tandru. Fruntea înaltă era într-o deplină congruență cu tot corpul care o aducea în timp de zeiță. Era o femeie fără nume. Niciun nume nu
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Fluturi_sub_cearcane.html [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
i-a dăruit un brâu roșu ... cusut cu perle. Straiul era astfel conceput ... încât creștea odată cu flăcăul, rămânând alb ca neaua, oricât l-ar fi purtat. Pe la 19 ani, Dragobete avea părul negru ca noaptea și ochii verzi precum iarba mătăsoasă de pe munte, vorba îi era dulce ca mierea, iar sărutul îi frigea ca jarul. Era un flăcău vesel ce cânta din fluier și iubea fetele care îl priveau ca pe un zeu. Fecioarele, care îl întâlneau și îi simțeau privirea
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Legenda_lui_dragobete_floarea_carbune_1330067864.html [Corola-blog/BlogPost/346835_a_348164]
-
dorm sună o orgă de mesteceni pe gâtu-ți gol ca de vioară plâng și-ți cântă coapsele dulci sub luna ce-și deschide chipul mușcând sălbatic vârcolacul din obrazul ei pustiu se despletesc izvoarele prin cetini ca părul tău cel mătăsos iar zarea-i plină de centauri adulmecând iubirea noastră ascultă cum se desfac frunzele și cum se-aprind florile lasă-te pe umărul meu și-ascultă singurătățile cum tac privește cum cineva seamănă stele pe cer și le preface-n
LUMINI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1394780459.html [Corola-blog/BlogPost/353629_a_354958]
-
drum fierbinte până la bibliotecă, iar odată ajunsă la cititor fructifică toată migala, știința și dragostea din care s-a alcătuit, pentru că e una dintre acele cărți ce se înșurubează de mână, se strecoară ca sfredelul la suflet, și-l luminează mătăsos! Găsim în literatura noastră cărți magnifice din acest orizont tematic, scrise de către Calistrat Hogaș, ori Geo Bogza, dar „Siriul sub vremi și ape” e însoțită în rândul scris, de glasul maestrului Benone Sinunescu, anume ivit în crenelurile folclorului românesc, unde
GHEORGHE C. DIHORU, CONSTANTIN M. POPESCU. CINE-A MAI SCRIS O CARTE CA CÂNTĂ?! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1421405930.html [Corola-blog/BlogPost/359699_a_361028]
-
pe cele din cel mai ascuns cotlon. Toate, strânse într-o grămăjoară, au încăput într-un căuș de numai ”21 de grame”: bucăți de hârtie mototolită, fotografii rupte, mesaje ciunte, amintiri frânte, întâmplări. Una câte una, le-a cercetat: unele mătăsoase - altele aspre, unele viu colorate - altele incolore, unele dulci - altele amare... Le-a întors pe toate fețele și le-a grupat căutând înțelesuri: ”Mă urăște? Nu mă urăște! Mă urăște? Nu mă urăște!...” *** Afară, se simțea bine răcoarea zorilor, chiar dacă
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 by http://confluente.ro/mihaela_suciu_1438610553.html [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
hei, nu e măr îi strig când își înfinge dinții în bărbia mea! dar el râde flămând îi simt limba alunecând pe văile albe ale gâtului meu cu vârful limbii îmi atinge pervers lobul urechii îi simt pe umeri mângâierile mătăsoase de amant perfect peste plinul sânilor îi simt respirația grăbită aburii calzi mă gâdilă, îi simt buzele umede pe rotundul pântecului; în podul palmelor lui îmi cuibărește rotundul feselor ochii lui, lacrimă curgând în lungimea coapselor, nu vrei să fii
POEM INDECENT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 by http://confluente.ro/Poem_indecent.html [Corola-blog/BlogPost/360787_a_362116]
-
apoi coborând, pierzându-se în zările albastru-străvezii... Ochii le străluceau înrourați în noaptea cu lună plină, când și-au luat rămas bun la țărmul mării pe care el avea să călătorească. Ochii lui erau ca cerul, ochii ei, ca iarba mătăsoasă...Bărbatul străbătea mările lumii de unde se întorcea tot mai îndrăgostit. A trecut și toamna aceasta, au venit zilele reci, mai întâi o adiere, apoi vântul s-a întețit aducând turma de fulgi de nea ce-au împletit a iernii haină
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 by http://confluente.ro/Cararea_secreta_floarea_carbune_1377087966.html [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
picioare. În afara casei gătită de sărbătoare era balconul plin cu flori de toate cele, cerdacul cu Leandri albi și roz, mușcatele, apoi curtea noastră mare, înfrumusețată ca o mireasă: împrejmuită cu gard de ulucă, văruit, cu covorul verde al ierbii mătăsoase, greblat cu grijă ca și cum mama ar pieptăna cosițele unei copile răsfățate și permanent zâmbitoare, cu pomii văruiți până la brâu: cireși, vișini, zarzări, meri, peri, gutui, pruni, piersici, deasupra cărora înmiresmau cerul și pământul, cu coroanele numai diademe, ca aurele Sfinților
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1398209325.html [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
în aceeași nuanță cu cizmulițele moi, cu șnururi lungi ce se petreceau de jos și până sus ca într-un dans plăcut, șerpuitor, prin butonierele protejate de o cusătură artizanală foarte reușită sub aspect artistic. Înaltă, suplă, cu părul castaniu, mătăsos din care o buclă rebelă se pierdea permanent în mișcarea energică a capului ori în bătaia vântului, pe un obraz, cu ochi căprui și privire dreaptă, cu sprâncene bine conturate, bogate chiar, era o prezență insolită pentru cei ce se
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Doamna_in_maro.html [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
ca în basmele pe care mi le citise mama. Mergeam deseori în poiana descoperită, culegeam flori de câmp și alergam să prind fluturi. Floricelele de culoare roșu carmin, de departe păreau niște picături de sânge; găseam maci roșii cu petale mătăsoase, romanițe albe, albăstrele, gălbioare, pălăriuțe și mă întrebam cine le-a dat o formă atât de frumoasă, cine le-a colorat așa de diferit și mă bucuram de lumina risipită în culorile florilor. Mirosul discret al ierbii și al florilor
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1481220799.html [Corola-blog/BlogPost/372930_a_374259]
-
de mugurei, apoi am cuprins între dinți aceste proeminențe drăgălașe, care creșteau tot mai mult, împungând materialul cămășii de noapte și cerând eliberarea. Am simțit că se excită treptat, și atunci, am coborât mâna la încheietura picioarelor, mângâindu-i blănuța mătăsoasă și descoperind o umezeală caldă la intrarea în cuptorul gata pregătit să coacă pâinea rodului pământesc. Mugurelul tare era nerăbdător să profite de joaca erotică, în plină desfășurare. Priveam cu plăcere cum se deschide poarta raiului, dornică de noi nebunii
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1399918987.html [Corola-blog/BlogPost/350717_a_352046]
-
atunci când acesta se răzvrătea și se sfădeau, vroind ca treburile gospodăriei să meargă după capul lui. Iuțman și nevastă-sa au trăit o durere mare în viața lor. Aveau cândva un singur băiat, Vasilco, copil cu părul bălai, lung și mătăsos. Era tare drăgălaș și iubitor de părinți. Și cum comuniștii i-au obligat pe toți copiii să meargă la școală, indiferent de distanță, l-au trimis și pe Vasilco al lor la școală. Copilul nu putea străbate zilnic douăzeci de
IUŢMAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1400498342.html [Corola-blog/BlogPost/349857_a_351186]
-
Nu aveam dreptul să o judec, nici nu eram în măsură, de fapt, din poziția în care mă aflam sau în care mă aflasem cu Ingrid și apoi cu Colette. - La ce te gândești? mă întrabă Corra, lipindu-mi buzele mătăsoase de ureche. Nu mă supăr dacă te gândești la iubita ta. Ai o iubită, nu-i așa? Nu se poate să nu ai o iubită! - Da, îi șoptesc, uimit de intuiția ei. - Maria? Mă sperii. - De unde știi cum o cheamă
DRUMUL APELOR, 31 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1489200991.html [Corola-blog/BlogPost/375700_a_377029]
-
București, 2013; „PORUNCA IUBIRII” (poezii creștine), Editura Editgraph, Buzău, 2014; „CĂLĂTOR PRIN SUFLET” (poezii), Editura Armonii Culturale, Adjud, 2014. Coautor în antologiile literare: „Rugă fără sfârșit”, Editura Națiunea, 2012; Expresia Ideii 4”, “Spre Tine, Doamne”, Editura Karta.ro, 2013; „Insomnii Mătăsoase”(vol 3), Editura Pastel Brasov, 2013; „Nemuritorii Cuvintelor”, Popasuri Culturale Românești, 2014; „Revanșa cuvintelor”, A.S.P.R.A., Edit.InfoRapArt., 2014. Publicistică: Revista Popasuri Culturale Românești, Cervantes - Revistă Internațională de Cultură. Revista Boema, Revista Orizonturi Literare. Membră a Cenaclului literar internațional „Grai
RĂTĂCIRI PRINTRE RÂNDURI (POEME) de MARIANA MIHAI în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 by http://confluente.ro/mariana_mihai_1440416441.html [Corola-blog/BlogPost/366131_a_367460]
-
o toamnă ruginită, te-am cunoscut și eu cândva Și toamna-și arunca veșmântul în risipiri de galben pur, Bătrânul vânt venit din nord se auzea cum fluiera, Era o noapte de poveste cum este noaptea din Jaipur. În despletirea mătăsoasă a unei toamne orbitoare Îți mângâiam rotula dulce și sânii tăi atât de sfinți, Tulpinile-adolescentine a două trupuri în candoare Și blestemați de tot pe viață și de părinții din părinți. Și azi miroși a floare rară și a miresme
FEMEIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1406275828.html [Corola-blog/BlogPost/349506_a_350835]
-
umbra ideală Umbra se sprijină de mine Ca o catetă mișcătoare Ce se învârte pe pământ Cu silueta după soare. În mine, însă, un gard viu Crește în sânge și în oase, În carne, mă ține-n iubiri Cu sentimente mătăsoase. Umbra și gardul sunt mereu Izbânda faptelor, banală, Însă femeia-i gardul viu Și umbra mea, cea ideală! Amintire ascunsă-n noi de Dumnezeu Se stafidește soarele în cer Și norii se transformă în bezele, O buburuză arde pe un
AMINTIRE ASCUNSĂ-N NOI DE DUMNEZEU de MARIN MOSCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/marin_moscu_1462345121.html [Corola-blog/BlogPost/376529_a_377858]
-
în basmele pe care mi le citiseră - mama, tata. Mergeam deseori în poiana descoperită, culegeam flori de câmp și alergam să prind fluturi. Floricelele de culoare roșu carmin, de departe păreau niște picături de sânge; găseam maci roșii cu petale mătăsoase, romanițe albe, albăstrele, gălbioare, pălăriuțe și mă întrebam cine le-a dat o formă atât de frumoasă, cine le-a colorat așa de diferit și mă bucuram de lumina risipită în culorile florilor. Mirosul discret al ierbii și al florilor
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/_alba_iulia_vavila_popovici_1384365892.html [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
din cuvântul mamei și porniră grăbiți după bunătățuri. Mantia înserării coborâ iar soarele nu se mai vedea de vârfurile copacilor. Frunzele galbene, roșcate, arămii și maronii foșneau în bătaia vântului iar copacii își întindeau crengile, agățându-le blănițele moi și mătăsoase. Păduricea părea vrăjită, chemându-i cu glas dulce: veniți, veniiiiți! Cei doi iepurași apucară pe o cărare, mergând fără grabă, fermecați de mireasmele ce veneau din capătul acesteia. Din când în când, țopăie fericiți, încântați de tot ceea ce văd în
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Iepurici_si_iepurila_floarea_carbune_1355303062.html [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
fidel bărbat din lume. E visător, emoțional și îndrăgostit de îndrăgosteală în sine. Ca oricare alt romantic, găsește fascinații tulburătoare în orice îi induce stări contemplative dulci, acel “orice” putând fi o pereche de picioare lungi, înfășurate într-un dres mătăsos, sau suflarea vie și caldă a unui oraș. Allen se îndrăgostește rapid, intens și fulgerător. A scris lungi scrisori de dragoste unor orașe precum New York City, Londra, Barcelona și Paris. Acum e într-o idilă cu Roma. Mi-a plăcut
Din dragoste pentru Roma by http://www.zilesinopti.ro/articole/3697/am-vazut-din-dragoste-pentru-roma [Corola-blog/BlogPost/97440_a_98732]
-
ALB,comandantul oștilor de nori albi, care pluteau prin văzduh și se luptau cu norii vineți din armatele Iernii. Vrăjitorul RAZĂdeVIS, îmbrăcat în straie de mătase aurie, împodobite cu diamante sclipitoare, având un chip luminos din care izvorau raze delicate, mătăsoase, învăluind ființele din jur cu lumină blândă și acea căldură care trezește la viață și bucurie.Din pletele sale aurii împrăștia un parfum amețitor,făcându-i pe cei din jur să se simtă ca în niște grădini fermecate, unde florile
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1422818780.html [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
clipă pe un nor (La gât, iată, îi lucește, Un medalion c-un pește). Dacă mai întâi se-nchină, Noaptea va trece senină! De-și scutură albul cojoc, Fulgii mari ne-aduc noroc! De își scutură nervos Părul alb și mătăsos, Asta nu-i deloc a bună, Vor cădea ninsori, o lună! De-și scutură barba (de lapte), Va ninge noapte de noapte! De își scutură mustața, Va ninge și dimineața! De-și mișcă sprâncenele, Vor fi mari troienele! Și-apoi
MOŞ NICULAI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1480092365.html [Corola-blog/BlogPost/368741_a_370070]
-
vorbă. Toate zăgazurile erau rupte. Pasiunea lui debordantă mai presus de orice așteptare. Carol luată prin surprindere de reacția lui, a rămas fără replică. Trupul ei devenea un receptacul fierbinte al pasiunii bărbatului. Degetele lui lungi zăboveau pe pielea ei mătăsoasă, cu atingeri diafane, prelungi. Mâinile se insinuau pe liniile sculpturale ale femeii și zăboveau pe formele dulci, bine conturate. Carol raspundea buzelor lui cu aceeași dăruire.Ceva mai puternic decât voința sa o umplea de trăiri nemaiîntâlnite. Gura lui devenea
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 by http://confluente.ro/Retro_story.html [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
o zidea din neant pentru a o dizolva într-o lacrima a plăceri ce le învăluie trupurile transpirate și le expune neantului.Și tot aceast neant,se cristalizează și încremenește sfarșindu-se într-o ejaculare ritmica a dorinței,consumate în cearceaful mătăsos al întunericului... * * * Și când zbuciumul dorinței înceta,dizolvandu-se în noaptea ce se lipea de trupurile lor transpirate,Iulia închise ochii și îmbrățișa acest trup pe care întunericul îl zidea în imaginația ei iar ea pipăind și adorând acest trup
STRĂINUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 by http://confluente.ro/iulian_catana_1496588847.html [Corola-blog/BlogPost/352782_a_354111]