826 matches
-
nesimțite, dar căutările mele n-au dat roade. Stând în bătaia vântului, la marginea albastrelor ape neliniștite ale oceanului vieții, zadarnic am așteptat să-mi regăsesc buna prietenă, liniștea. Am străbătut potecile pădurii unde, altădată mă mângâia cu voalurile sale mătăsoase făcându-mi inima să cânte de bucuria de a fi. Astăzi, copacii la umbra cărora poposeam împreună, își pleacă ramurile spunându-mi că nu te-au zărit. Privesc oglinda lacului ca și altădată când, era de-ajuns să te chem
GOLFUL LINIŞTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363536_a_364865]
-
Cel mai curat motănel Vă spun drept, nu mint defel, Cel mai curat motănel Stă chiar pe străduța noastră; Îl văd zilnic pe fereastră. Dimineață, când se școală, Cu limbuta el se spală, Blană să-i fie frumoasă, Curată și mătăsoasa. Pe ălei umblă ușor , Parcă e un norișor, Alb, pufos și miorlâit, Mi-e drag, fiindcă-i îngrijit! Îl mai cert, e-adevărat, Când vreo vrabie pe gard, Ciripind, îl necăjește Și-o prinde și-o jumulește. Și arată într-
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
hei, nu e măr îi strig când își înfinge dinții în bărbia mea! dar el râde flămând îi simt limba alunecând pe văile albe ale gâtului meu cu vârful limbii îmi atinge pervers lobul urechii îi simt pe umeri mângâierile mătăsoase de amant perfect peste plinul sânilor îi simt respirația grăbită aburii calzi mă gâdilă, îi simt buzele umede pe rotundul pântecului; în podul palmelor lui îmi cuibărește rotundul feselor ochii lui, lacrimă curgând în lungimea coapselor, nu vrei să fii
POEM INDECENT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360787_a_362116]
-
creștea de frumușel, Înalt și lat în spate, Și straiele creșteau pe el Ca neaua de curate. Și peste ani din an în an, Frumos flăcău crescuse, Înalt ca trunchiul de castan Și mândru se făcuse. Cu ochii verzi, păr mătăsos Ca de tăciune negru, Cu mustăcioară de-abanos, Era frumos de-a-ntregul. Din glas și fluieraș cântând Înduioșa amarul Cu mierea vorbei și având Sărut de foc ca jarul. Iubit de fete și femei, Iubindu-le la rându-i, Jurau
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
de Voroneț!... Mă trezesc din visare. Soarele se află spre asfințit. Totuși, razele lui blânde încă mai încălzesc. Deasupra - același cer albastru-senin. Frescele de pe ziduri reflectă mai departe lucirile, când albastre când verzi, ale împrejurimilor. Cupola sfântă a cerului, iarba mătăsoasă așternută prin curtea mânăstirii, tihna din jur îl îndeamnă pe oricare venit aici, din orice colț de lume, să-și regăsească liniștea sufletului ca în pridvorul propriei case... Referință Bibliografică: Toamnă la Voroneț / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
samurai, pecetea luptătorului dintotdeauna învingător. Ies de sub vraja puternicului războinic pentru a reveni la hipnotizanta floare de cireș. Ciudat este cum și femeile japoneze pe care le privesc acum, par a fi flori de cireș; cu buzele roșii, obrajii albi, mătăsoși, pudrați cu multă migală și artă cu pudră de orez. În mulțimea pestriță, veselă, observ un fotograf și o pictoriță, care lucrează. Mă întreb dacă și ei văd ceea ce văd eu, și regret că nu pot picta frumosul ce ne
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ JAPONEZ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364242_a_365571]
-
în basmele pe care mi le citiseră - mama, tata. Mergeam deseori în poiana descoperită, culegeam flori de câmp și alergam să prind fluturi. Floricelele de culoare roșu carmin, de departe păreau niște picături de sânge; găseam maci roșii cu petale mătăsoase, romanițe albe, albăstrele, gălbioare, pălăriuțe și mă întrebam cine le-a dat o formă atât de frumoasă, cine le-a colorat așa de diferit și mă bucuram de lumina risipită în culorile florilor. Mirosul discret al ierbii și al florilor
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
numai bun - ascultă-l cum șuiera, cum fulgera când aerul încărcat de îngeri otrăvitori îl despica. O singură mișcare este de-ajuns, netremurata, și capul, cu pleoapele fâlfâind că aripile păsării Fenix ti se va rostogoli fără zgomot în iarbă mătăsoasa și carnivora. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință. Mai trebuie să rabzi, să înduri, scrâșnind din dinți, o vreme. Nu mult, doar până când părul, nemângâiatul tău par, lungimea potrivită cu palma călâului o s-o aibă. Fiindcă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
de nucă.E bun cuțitul, numai bun -ascultă-l cum șuiera, cum fulgerăcând aerul încărcat de îngeri otrăvitoriîl despică.O singură mișcare este de-ajuns, netremurata,și capul, cu pleoapele fâlfâind că aripile păsării Fenixți se va rostogoli fără zgomotîn iarbă mătăsoasa și carnivoră. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință.Mai trebuie să rabzi, să înduri, scrâșnind din dinți, o vreme.Nu mult, doar până când părul, nemângâiatul tău par,lungimea potrivită cu palma călâului o s-o aibă.Fiindcă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
numai bun - ascultă-l cum șuiera, cum fulgera când aerul încărcat de îngeri otrăvitori îl despica. O singură mișcare este de-ajuns, netremurata, și capul, cu pleoapele fâlfâind că aripile păsării Fenix ti se va rostogoli fără zgomot în iarbă mătăsoasa și carnivora. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință. Mai trebuie să rabzi, să înduri, scrâșnind din dinți, o vreme. Nu mult, doar până când părul, nemângâiatul tău par, lungimea potrivită cu palma călâului o s-o aibă. Fiindcă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
de nucă.E bun cuțitul, numai bun -ascultă-l cum șuiera, cum fulgerăcând aerul încărcat de îngeri otrăvitoriîl despică.O singură mișcare este de-ajuns, netremurata,și capul, cu pleoapele fâlfâind că aripile păsării Fenixți se va rostogoli fără zgomotîn iarbă mătăsoasa și carnivoră. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință.Mai trebuie să rabzi, să înduri, scrâșnind din dinți, o vreme.Nu mult, doar până când părul, nemângâiatul tău par,lungimea potrivită cu palma călâului o s-o aibă.Fiindcă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
sau nu în floare, magnolia te fascinează prin noblețea, frumusețea, suavitatea ei delicată, oferindu-ți un loc de contemplație, visare, de percepție sinestezică a naturii. Auzul îți este captivat de susurul izvorului care cade cu zgomot din zid, de foșnetul mătăsos al mării, privirea de verdele matur al magnoliei, de albul, rozul și roșul trandafirilor crescuți în grădina ce merge paralel cu marea, de albastrul cu nuanțe de smarald al mării, reflexele aurii sau roșietice ale soarelui, mirosul de parfumul fin
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
Acasa > Poeme > Devotament > ZECE ZILE, ZECE NOPȚI Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1599 din 18 mai 2015 Toate Articolele Autorului CREPUSCUL (sonet) Se-amestecă-ntuneric cu lumină Și liniștea încet-încet se lasă Iar noaptea se coboară mătăsoasă Cu-mbrățișarea-i tandră și deplină. De după brazi stă luna ca să iasă. Stelele-n cer încep încet să vină Și noaptea e albastră și senină, Când vii și tu se face mai frumoasă. E-o frenezie-n ceruri, de culori
ZECE ZILE, ZECE NOPŢI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368058_a_369387]
-
deunăzi, ne-am amintit de tine și de tata și am râs cu ele de ghidușiile lor și de jocurile pe care căutai să le înveți. Îmi povesteau cum le treceai încet, fără să simtă durerea, pieptenele în părul lor mătăsos, și cum le împleteai codițe pentru a se mândri, când se-ntâlneau cu alte fetițe de vârsta lor. Mi-au povestit că într-o zi așa de rău te-ai speriat, când un balon, pe care îl aveau în mână
E NOAPTE ŞI E FRIG, IUBITĂ MAMĂ (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366972_a_368301]
-
privea neputincios cum trei dintre căpitanii săi, ce luptaseră pentru dreptul lui de a le conduce destinele, ca urmaș al fostului voievod, își îndreptau pașii spre securea călăului. Carul le fusese tras spre eșafod. Lângă Schender Pașa ședeau pe pernele mătăsoase și moi, cu picioarele încrucișate, Principele Radu Mihnea al Ardealului, fugarul Domn al Munteniei, Radu Șerban, vornicul moldovean Bucioc, hanul tătarilor, bulucbașa de ieniceri Selim, bulucbașa de akingii Ibrahim, generalii Noranim și Acșagîr. Pe două rânduri de perne, mai sus
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
de santal și a cireșului, înflorit la colțurile îndoite depe margini ca pentru un apropiat zbor - este aidoma unui străjer stingher ce cheamă complicități printre arborii rămuroși din preajmă sau printre tufele acoperite de un soi de pălării vegetale, verzui-închise, mătăsoase ce te îmbie la umbra-le binefăcătoare după osteneala de a fi admirat atâtea minunății, într-o zi care înainta cu repeziciune către vârful canicular atât de obișnuit pe aceste meleaguri. Strâmbătățile războiului i-au făcut să pătimească și pe
GRĂDINILE JAPONEZE DIN GOLDEN GATE PARK ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367082_a_368411]
-
aduse cât mai aproape de cuptorul ce dogorea în foc continuu. Un val de căldura îi cuprinse pulpele și sânii, stârnindu-i o dorință violentă și febrilă de a fi penetrată de acest impetuos zburdalnic cu poftă de joacă, prin păduricea mătăsoasă din scobitura coapselor sale neastâmpărate. Schimbându-și poziția, atacă curajoasă reduta, urcând călare peste trupul său atletic, încercând cu dibăcie să dirijeze inamicul pe poarta a cărei cheie o aruncase și acum aștepta cu nerăbdare larg deschisă să-și primească
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
liniștirii vibrațiilor în osmoză, celor două trupuri unite ca într-un singur corp pentru eternitate nu mai aveau puterea și răbdarea necesară s-o facă. Implozia se declanșă cu toată intensitatea de care era capabilă, în cavitatea ascunsă de finețea mătăsoasă, devastată de lichidul ce inunda în zvâcniri cutremurătoare fierbințeala locașului așa de primitor și atât de frământat de flăcău, ascuns între șoldurile frumos proporționate ale tinerei sale iubite. - Ai fost fantastic, Mircea! Mulțumesc, armăsarule! Ah, vino să te sărut dulce
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
clipă pe un nor (La gât, iată, îi lucește, Un medalion c-un pește). Dacă mai întâi se-nchină, Noaptea va trece senină! De-și scutură albul cojoc, Fulgii mari ne-aduc noroc! De își scutură nervos Părul alb și mătăsos, Asta nu-i deloc a bună, Vor cădea ninsori, o lună! De-și scutură barba (de lapte), Va ninge noapte de noapte! De își scutură mustața, Va ninge și dimineața! De-și mișcă sprâncenele, Vor fi mari troienele! Și-apoi
MOŞ NICULAI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368741_a_370070]
-
siberii de calvar, Tot neam de foci și pinguini La prada urșilor străini... Eu fulgul tău, tu fulga(!) mea... În dansul fulgilor de nea Te-aș invita la dans duios, Să îți fiu fulg, tu fulga mea, Dansând să ningem mătăsos, Eu cel mai cel, tu cea mai cea... Dintre toți fulgii ce vin jos Precum mici fluturi, stea cu stea, Doi fulgi din fulgi de puf pufos Eu care fulgui cum vei vrea, Tu care fulgui mlădios, Eu fulgul bun
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
vorbă. Toate zăgazurile erau rupte. Pasiunea lui debordantă mai presus de orice așteptare. Carol luată prin surprindere de reacția lui, a rămas fără replică. Trupul ei devenea un receptacul fierbinte al pasiunii bărbatului. Degetele lui lungi zăboveau pe pielea ei mătăsoasă, cu atingeri diafane, prelungi. Mâinile se insinuau pe liniile sculpturale ale femeii și zăboveau pe formele dulci, bine conturate. Carol raspundea buzelor lui cu aceeași dăruire.Ceva mai puternic decât voința sa o umplea de trăiri nemaiîntâlnite. Gura lui devenea
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
aduse cât mai aproape de cuptorul ce dogorea în foc continuu. Un val de căldura îi cuprinse pulpele și sânii, stârnindu-i o dorință violentă și febrilă de a fi penetrată de acest impetuos zburdalnic cu poftă de joacă, prin păduricea mătăsoasă din scobitura coapselor sale neastâmpărate. Schimbându-și poziția, atacă curajoasă reduta, urcând călare peste trupul său atletic, încercând cu dibăcie să dirijeze inamicul pe poarta a cărei cheie o aruncase și acum aștepta cu nerăbdare larg deschisă să-și primească
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
liniștirii vibrațiilor în osmoză, celor două trupuri unite ca într-un singur corp pentru eternitate nu mai aveau puterea și răbdarea necesară s-o facă. Implozia se declanșă cu toată intensitatea de care era capabilă, în cavitatea ascunsă de finețea mătăsoasă, devastată de lichidul ce inunda în zvâcniri cutremurătoare fierbințeala locașului așa de primitor și atât de frământat de flăcău, ascuns între șoldurile frumos proporționate ale tinerei sale iubite. - Ai fost fantastic, Mircea! Mulțumesc, armăsarule! Ah, vino să te sărut dulce
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
o toamnă ruginită, te-am cunoscut și eu cândva Și toamna-și arunca veșmântul în risipiri de galben pur, Bătrânul vânt venit din nord se auzea cum fluiera, Era o noapte de poveste cum este noaptea din Jaipur. În despletirea mătăsoasă a unei toamne orbitoare Îți mângâiam rotula dulce și sânii tăi atât de sfinți, Tulpinile-adolescentine a două trupuri în candoare Și blestemați de tot pe viață și de părinții din părinți. Și azi miroși a floare rară și a miresme
FEMEIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349506_a_350835]
-
mult, mult de tot. Fericirea nu numai că durează încontinuu, dar și crește mereu ; dacă răul n-are fund, apoi nici binele nu are plafon, cercul de lumină se lățește din ce în ce, iar fericirea după ce m-a învăluit mătăsos, deodată schimbă tactica, devine dură, se aruncă, se prăvălește asupră-mi ca niște avalanșe care, - antigravitațional - mă înalță; apoi iar, procedează în alt fel: duios, mă leagănă - și-n cele din urmă, fără menajamente, mă înlocuiește. Nu mai sunt. Ba
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]