259 matches
-
întrerupe scurt, mormăind: ― Vom vorbi mai târziu... Acuma, la datorie! Pe cărarea sură, în coborârea grăbită a înserării, grosul convoiului se legăna încet. Condamnatul, înfășurat într-o mantie verzuie, cu gulerul ridicat, cu o pălărie civilă în capul plecat, pășea mașinal la brațul unui preot militar bătrân, înconjurat de patru soldați cu baioneta la armă. Urmau grupuri de ofițeri și soldați, de-a valma, aduși de pe front înadins ca să vază execuția, toți cu căști de război și în uniforme murdare, cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
oarecare mândrie. Pe frontul românesc... În clipa când să rostească ultimul cuvânt, își aduse aminte că locotenentul e român, dar nu mai avu vreme decât să-l pronunțe mai încet. Bologa îngălbeni și, parcă n-ar fi auzit bine, repetă mașinal: ― Pe frontul... Nu sfârși, ca și când i s-ar fi înfipt în beregată o gheară înăbușindu-i glasul. Rămase cu gura căscată și se holbă năuc la căpitanul care, dîndu-și seama cât a fost de imprudent, murmură prostește: ― Iartă-mă, prietene
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Boteanu hotărât. Că noi avem destule primejdii și greutăți... Bologa ridică repede fruntea, atât de schimbat era acum glasul preotului, și în înfățifarea lui citi limpede o îndîrjire care-l spăimântă. Casca de oțel o pusese pe masă; întinse mâna mașinal și o apucă de curelușă. Pe urmă și-o potrivi în cap, încet, cu luare-aminte, murmurând pierdut: ― Bine zici, Constantine... foarte bine... bine... Și ieși din odaie cu pași de înmormîntare, lăsând ușa deschisă, coborî treptele cerdacului, trecu prin ogradă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ungurește și cu atâta plăcere, că buzele-i puțin cărnoase tremurau. Apostol era buimăcit auzind-o, se silea să zâmbească și se feri să strângă mâna mică întinsă spre el. Peste o clipă însă îi apucă degetele cu o mișcare mașinală și răspunse de asemenea ungurește: ― O, domnișoară... nici nu mă așteptam să... Iartă-mă, sunt zăpăcit! Pentru că nu i-a sărutat mâna cum obișnuia și i-a zis "domnișoară", Marta avu o șovăire și chiar surâsul i se vesteji un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de piatră, văzu o santinelă cu baioneta la armă. ― Acolo? mormăi el, mai stins. Primarul dădu din cap. Pe urmă, cu glas care parcă voia să șteargă un gând, zise: ― Poate că s-o fi sculat domnul general... Apostol porni mașinal după primarul satului. Groparul se ținea de ei, mereu încurcat. În ușa a doua se ivise primăreasa, cu cocul cărunt în creștetul capului. Fiindcă nu auzea bine, primarul ca să nu strige, îi vorbi mișcând tare din buze și arătând pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
timpului, era întărită dramatic de istorie. Îi întoarse spatele și plecă, fără a-și mai lua rămas bun. În câteva minute își găsi oamenii. Merseră în coloană o bucată bună de drum, orbește, urmându-i pe cei dinainte. Picioarele pășeau mașinal, oamenii abătuți, istoviți de neliniște și nesomn erau confuzi. Neașteptat, coloana se opri. Câțiva ostași se așezară pe marginea drumului, adormind pe loc. Trebuia să afle încotro mergeau și cine-i conducea. Oprirea neașteptată-l intrigă. Încercând s- ajungă spre
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
termen lung, ar conduce mai degrabă la înlocuirea noțiunii mesianice de evoluție a formelor cu cea de "revoluție", adică a liniei cu spirala. Un cuvânt-ripolin Între imaginile noastre și noi se ridică un cuvânt-ecran: "arta". De nenumărate ori și parcă mașinal ne-am lovit de acest fourre-tout. Acest cuvânt ademenitor împiedică orice elucidare a valorilor imaginii. Ea prezintă un artefact drept natură, o clipă drept esență și un folclor drept universal. Retorica sumară a artei, o minciună frumoasă, e prea omniprezentă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
non datur. Se merge de la un început absolut spre o împlinire sperată, deși mereu refuzată; de la un an zero, trecut la care nu ne mai putem întoarce, spre o apocalipsă ideală. Istoria artei, de la cea mai savantă la cea mai mașinală, este ocupată de timpul mântuitor care începe cu Întruparea și se încheie cu Judecata de Apoi. Este o teleologie mai mult sau mai puțin glorioasă. Scopul și sfârșitul istoriei dictează în schimb drumul răbdător de la o origine ascunsă în noaptea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a aflat înflorirea în reproducerea tipărită. Și mai ales aura. Fotografia de artă multiplică opera unică, dar instantaneul reușit al fotoreporterului este el însuși unic. Dacă a demistificat imaginea manuală, aparatul foto a redat farmecul evenimentului prin "documentul senzațional". Miraculosul mașinal este scoop-ul. Nu nevăzutul, ci "nemaivăzutul". Clipa pe care n-o vom revedea. Chipul inaccesibil al vedetei. Gestul de neșters, irecuzabil al sportivului, al politicianului sau al unui om oarecare. Fiorul glisează, în afara atelierelor, din intemporal în actualitate. În afara bisericilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ei materiale sunt abundente și labile. Sancțiunea e improbabilă. Mai mult: impolitețea și performanța sunt, în această sferă, sinonime. Slăbiciunile, greșelile sau derapajele au virtutea magnetică de a se șterge unele pe altele, în beneficiul unei auto-amnistii surâzătoare și aproape mașinale. Negânditul colectiv Să terminăm cu anecdota și să mergem la rădăcini. Imaginea care ne face să gândim nu se gândește pe sine. Nu-i vom descoperi punctele oarbe fără a ne întoarce întâi ochii dinspre ea. De pildă, spre a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ar indica mai degrabă contrariul. E condamnat așadar la pedeapsa maximă 118. Roland Barthes evoca puterea ucigătoare a obiectivului. Puterea lui de readucere la viață nu este mai mică. Suprimarea absenței, repetabilitatea unicatului sunt cezuri decisive. Chimică sau magnetică, imaginea mașinală încarnează de acum autoritatea supremă, Realul. Să fie așadar adevărată teza? Dar "efectul de realitate", optimal pe ecranul video, este o capcană. Fiindcă e lipsit de cauză. În fața acestor imagini în direct și în timp real, trec spontan de partea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
retrospectivă asupra bibliografiei critice consacrate marelui dramaturg înregistrează cu un sentiment de exasperare faptul că, în afara câtorva analize de profunzime, aproape toate lucrările și articolele despre viața și opera lui Caragiale publicate, de pildă, între 1948-1962 se referă argumentat sau mașinal, cu o frazeologie găunoasă, previzibilă, cu sintagme prefabricate, cu efect sedativ, la "ascuțita critică antiburgheză și antimoșierească", la "combaterea liberalismului și a ciocoismului" etc. pentru că, de fapt, doar prin sublinierea revoltei care ar fi animat satira caragialiană împotriva "vechii orânduiri
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Private de elementare analize ale resorturilor intime responsabile de gesturi și acțiuni și privite exclusiv cinematic, din exterior, personajele ambilor autori studiați dau impresia unor fantoșe. Ca și Ismail, care "rătăcește în zig-zag" zilnic, la aceeași oră, Farfuridi se ivește mașinal în piață, la tribunal etc. la ore "trecute fix", iar personajele din cele mai cunoscute Momente hoinăresc alandala cu sau în căutarea vreunui amic din berărie în berărie, de la birt la simigerie, de la restaurant la lăptărie, sau de pe strada Pacienții
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în colțul gurii. După o vreme, preț de cât ai răsuci o țigară, din nou, urletul se auzi mai limpede, dar mai tânguitor și mai înfricoșător. - Lupul! repeta boierul, de astă dată cu un fel de spaimă în ochi, și, mașinal căuta patul puștii. Un fior rece, cu picuri de ghiață îi străbătu șira spinării... De inimă i se încleșta frica, deși, lângă Anton, n-avea a-i fi teamă. Pădurarul avea faima vânătorului care a împușcat vindereul în zbor... și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de uscare și-și ștergea umerii. Nu avea mai multe șunci decât soldații de douăzeci de ani. ― Mișcați-vă. O să secați reciclatoarele, chiulangiilor. Hai, afară. O să vă murdăriți la loc una-două. În popotă avu loc o segregare neoficială. Un reflex mașinal. Nu era nevoie să șușotești instrucțiuni sau să pui cartoane cu numele lângă pahare. Apone și membrii secției de asalt rechiziționează masa cea mare, în timp ce Ripley, Gorman, Burke și Bishop se așezară la cealaltă. Toți își mângâiau ceștile sau paharele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
capabil să ofere doar un descriptivism steril teoretic. Cercetătorul social ce mânuiește metoda analizei documentelor poate evita, cu puțin efort și simț teoretic, ceea ce ar putea fi numită eroarea empiristă, constând în "confundarea științei cu acea vană erudiție care acumulează mașinal fapte" (Comte, 1999, p. 26). Dimpotrivă, metoda analizei discursive, mobilizată de un cercetător imaginativ, pune la dispoziția acestuia o platformă metodologică robustă de analiză a datelor empirice. Mânuită cu dexteritate metodologică și imaginație analitică, metoda analizei conținutului discursiv a "comunicațiilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a întâmplat cu doi ani mai înainte... — Asta ar putea fi o explicație! Nastasia Filippovna râdea de parcă ar fi apucat-o isteria. — Tată, ieși puțin pe coridor să-ți zic două vorbe, spuse Ganea cu voce tremurândă, chinuită, apucându-l mașinal de umăr. O ură infinită îi clocotea în privire. Chiar în clipa aceasta se auzi o bătaie foarte puternică a clopoțelului din antreu. Smucitura ar fi putut să rupă cordonul clopoțelului. Se anunța o vizită ieșită din comun. Kolea alergă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deci, va mânca acolo.“ Prințul rămase ca să-l aștepte și profită de prilej ca să comande și el masa de prânz. Nici la trei și jumătate și nici măcar la patru, Kolea nu-și făcu apariția. Prințul ieși din hotel și porni mașinal încotro vedea cu ochii. La începutul verii, Petersburgul are uneori noroc de zile splendide, senine, călduroase, fără vânt. Ca un făcut, aceasta era una dintre acele rare zile. Câtva timp, prințul rătăci fără țintă. Orașul îi era prea puțin cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deocamdată stătea cu ochii în pământ, căzută parcă pe gânduri. De vreo două ori, ca în treacăt, cuprinse camera cu privirea; dezgustul i se întipări vizibil pe față, ca și cum s-ar fi temut să nu se murdărească aici. Cu gesturi mașinale, își aranja veșmintele și într-un rând își schimbă chiar locul, mutându-se cu un aer neliniștit spre capătul canapelei. Puțin probabil ca aceste mișcări să le fi făcut în mod conștient, dar tocmai de aceea comportamentul ei amplifica jignirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sub sulița căzăcească, e suficientă pentru a face din Pișca, Giani și Carada oameni de stat. În momentul în care un interes material îi înregimentează pe patrioți sub drapelul "hidoasei pocituri " și când toată politica și tot parlamentarismul consistă în mașinală ridicare de mâni, "Romînul" ne spune că d-lor au puterea de la națiune și de la încrederea suveranului și că nu trebuie s-o părăsească decât atunci când națiunea și suveranul le vor refuza încrederea. Fără îndoială. Încrederea formală a suveranului a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Am refuzat la început și, nu știu de ce, m-am răzgîndit. Ea trimise după una din prăjiturile scurte și durdulii numite mici madlene, care parcă ar fi fost turnate în ghiocul scobit al unei scoici Saint-Jacques. Și curând, în mod mașinal, copleșit de ziua mohorâtă și perspectiva tristă a zilei de mâine, am dus la gură o linguriță de ceai în care înmuiasem o bucată de madlenă. Dar chiar în clipa în care înghițitura amestecată cu firimiturile prăjiturii îmi atinseră cerul
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
cald al gândului, îmbrățișarea fumului ieșit pe hornuri le caselor, tăcerea copacilor și înțelepciunea asurzitoare a vântului hrănesc poeții bolnavi care se închină dragostei în genunchi de versuri. Trăiri care se scaldă într un ocean de siluete. Toți suntem trupuri mașinal silite să ne lăsăm modelați în mâinile calde care ne zidesc. Cu mâinile de humă construim universuri din nisip așteptând vântul să semene firmituri albastre de lumină. Cu genele noastre scriem versuri când noaptea ne strânge între lună și vis
Meditație. In: Apogeul by Coguț Ana () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1810]
-
un drum pe care îl urmăm cu ușurință aproape tot timpul. Dar într-o zi ne pomenim întrebându-ne "pentru ce?" și totul începe o dată cu această oboseală uimită. "Începe", iată lucrul important. Oboseala se află la capătul faptelor unei vieți mașinale, dar ea inaugurează în același timp mișcarea conștiinței. Ea o trezește și provoacă urmarea. Urmarea, adică întoarcerea inconștientă în lanț sau trezirea definitivă. După trezire vine, cu timpul, consecința ei: sinuciderea sau vindecarea. În ea însăși, oboseala are ceva dezgustător
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
pe o experiență mult mai redusă decât a noastră. Inteligența, emoționanta inteligență, a presimțit poate ceea ce trebuia să constate. Dar epoca noastră, ruinele și sângele vărsat ne copleșesc cu evidențe. Popoarelor vechi, și chiar celor mai noi, până la era noastră mașinală, le era cu putință să pună în balanță virtuțile societății și ale individului, spre a vedea care din doi trebuie să-l slujească pe celălalt. Lucrul era cu putință mai întâi în virtutea acelei aberații adânc înrădăcinate în inima omului după
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
această orientare bruscă spre Ocșident, de s-a ajuns să nu mai cânte nici Alifantis, nici Andrieș? Unde-i ceata mea de frumoși amețiți? O grămadă de trupe străine din cauza cărora s-a sacrificat prezența celor care se legau aproape mașinal de numele evenimentului. Intru pe forumuri și găsesc oameni la fel de decepționați ca și mine. Ceva din sentimentul național al tinerimii române parcă s-a pierdut odată cu prostituarea Stufului. Trist. Pun mâna pe balalaică și exersez: cântecu’ ăsta-i despre voi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]