1,130 matches
-
pe care le-am văzut erau alb-negru, slavă Ție, Dumnezeule, iar chirurgii mi-au spus cum aș putea să arăt după ani de suferință. Aproape toate operațiile de chirurgie plastică încep cu ceva numit pedicele. Urmezi rețetele. Asta o să devină macabru. Chiar și-așa alb-negru. După cât am învățat, aș putea fi doctor. Scuze, mamă. Scuze, Doamne. Manus a zis odată că ai tăi sunt Dumnezeu. Îi iubești și vrei să-i faci fericiți, dar tot îți dorești să-ți creezi propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nopții, lugubri crini cerați, floarea neprihanei A Primei Comuniuni, liliac violaceu, atât de sensibil la descompunere, hortensii destrăbălate și gladiole crâmpoțite (majoritatea) absolut divine În nuanțe pastelate, pecetluite parcă de simbolul mistic spada‑și‑trandafirul, toate aceste gladiole cu aură macabră aflate sub pecetea umbroaselor vile somptuoase, stropite cu sudoarea grădinarilor trudiți, apoi trandafirii Împroșcați de ploaia artificială a fântânilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr‑de miresme sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Îndoială, ceva din mesajul și principiul pentru care pleda Enciclopedia morților. (Amintirea lui va dăinui de‑a pururi. Să‑i fie țărâna ușoară.) Cu asta aș putea să Închei, aici se opresc și Însemnările mele. Nu voi Întocmi un inventar macabru al lucrurilor care au rămas de la el: cămașa, pașaportul, alte câteva acte, ochelarii (lumina zilei se reflecta dureros În lentilele goale rămase lângă toc). Toate astea, deci, i‑au fost Înmânate mamei, la spital, a doua zi de la moartea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Miti Matái ordona să se aducă de pe Marara pielea sălbaticului. Această eră prima ocazie, din ziua lansării vasului, cănd Hinói Tefaatáu o prelevase, în care Tapú Tetuanúi avea ocazia să o revadă. Tatuajele se păstraseră perfect, însă era un spectacol macabru s-o vezi astfel, atât de departe de stăpânul ei. În plus, cum fusese tăbăcita în grabă, răspândea un miros groaznic de mortăciune, care îi obligă pe toți cei ce voiau s-o privească de aproape să-și acopere nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trase în adâncuri, cu mâna încă ridicată. Câteva clipe mai tarziu, nu mai rămăsese nici un singur Te-Onó în viață, iar câteva bucăți de carne pluteau ici și colo, de unde le culegeau rechinii care ajunseseră ultimii la banchet. Fusese un spectacol macabru și cutremurător, pe care Tapú Tetuanúi avea să și-l amintească până la sfârșitul zilelor lui. Dar și mai mult avea să-și amintească ceea ce se petrecu după aceea, căci, pe neașteptate, când totul părea să indice că pacea avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
argint; luntre aurită; lac limpede ca seninul cerului; apă purpurie; Despre lună: regina nopții; fiică a cerului; lună toropită de somn; lună galbenă ca un bostan; luna își oglindește razele în apele lacurilor; luna ca o vatră de jăratec; luna macabră ca un cioclu; luna ca o pleoapă pe cornee. Despre limbă: Limba este tezaurul cel mai prețios pe care îl moștenesc copiii de la părinți (V. Alecsandri). Limba este depozitul cel mai sacru lăsat de generațiile trecute care merită să fie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a părăsi această mică oază de „postmodernism românesc”, capsula hilară a unei rachete căzută aiurea și nu În regiunea calculată cu precizie de cei de la NASA, Petru mai aruncă o privire manechinului de la Mica publicitate În speranța că stridența până la macabru a anunțului cu vânzarea de organe se va estompa. Dar nu! Ochii erau la fel de reci și de inexpresivi ca ecranul ordinatorului din ultima generație. Afară Însă, În zloată și vânt, lucrurile se limpeziră pe dată. Textul cu pricina nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și trecu la urale prelungite. Acum, tovarășa Irma are o sală de fitness și de aerobic, cu muzică potrivită, profesori bine pregătiți și clientelă selecta de ambele sexe. Din când În când, În amintirea vremurilor bune, ascultă. Ciuleandra și Dans macabru de Liszt. 42. Tu ai vegheat vreodată un mort? Întrebă Iolanda Într-un târziu, ca și cum până acum asta făcuse acolo, lângă geam. Nu, răspunse Flavius-Tiberius, mirat de o asemenea Întrebare. În schimb am cântat la vioară, iarna, lângă o teracotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o „viață de apoi“ autonomă, vie. Cântările magice anunțau odinioară care dintre strămoși a trecut în care dintre cei șapte mari pești ai viselor, însă acum se crede că acestea sunt trunchiate sau pierdute. Din fericire, această practică deviantă și macabră nu mai există. În timp ce mintea îmi vâjâia, mâinile mele întoarseră cartea despre pești a lui Helstrom și o așezară deoparte, cu paginile despre Ludovician în jos. Am întins mâna spre cutia de pantofi și am scos ultimul obiect înfășurat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
inerția șocurilor îi accelera pulsul, inventa o noua ghemuire acrobatică, prin vene îi curgea frica și sângele o ducea mai departe spre degete, se zbăteau picioarele până atingeau tavanul, da, se zbăteau, cataclismul a împietrit-o. Frica e un sculptor macabru prin felul în care modelează atitudinile pline de o melancolică morbidețe, melancolia devia într-o tristețe grea, vâscoasă, apăsătoare pe stern, ca o lespede de granit, pe care trebuia să o accepți ca pe o carapace de preț, un corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
puneau ochelari de soare pentru a nu-i mai asculta privirile. Ea se logodea întâi, apoi, după lungi dispute asupra dotei, a conturilor bancare ale trântorului ce trebuiau aduse ca ofrandă reginei lui, urma cununia propriu-zisă cu tot fastul, textile macabre, verighetele-cătușe de aur, cununa, sărutul fugar, rece, șters, fără gust, fără sentimentul care ar fi trebuit să-i incumbe. Dansul de rigoare și intimitatea ca răsplată a întregului ritual regizat prost și jucat fără implicare. Și zilele treceau monotone, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ce incumbă: un homuncul monstruos într-un înțelept cu suzetă. Starea de copil în sfera stării de despicare a geometriei existențiale. Paralele care se intersectează undeva, punctul care e comun ambelor planuri, timpul curb, infinitul finit extirpat dintr-un gol macabru populat inegal, într-un fel pentru uitare, diferit pentru arhetipurile nenăscute. Unul trăiește după concepte, celălalt le experimentează. Examinarea laparoscopică mă va ridica la rangul de eu sui-generis. Postulatul meu: închegarea unicului indezirabil, prin eliminare, luptă acerbă cu finalitate cauzală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pruncilor, o lucrare slabă a lui Brueghel din cauza culorilor prea țipătoare care îți lăsau impresia că infamia se petrece într-un parc de distracții, și un cap al lui Ioan Botezătorul nesemnat, așezat orizontal pe o tipsie într-o compoziție macabră. Așa ar trebui procedat, mai ales acum cînd tot lagărul comunist s-a prăbușit. Nu vom avea decît de cîștigat de pe urma faptului de a face pe proștii, asta dacă nu cumva chiar sîntem în realitate. Izolarea a fost și va
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
rest devoraseră cu lăcomie tot ce se putuse devora și sfârtecaseră cu gurile lor hămesite, pline de bale, tot ce se putuse sfârteca, împrăștiind prin văgăunile și hățișurile pădurii bucățile sângerânde de trupuri omenești, cu haine cu tot. Neașteptata și macabra descoperire o făcuse un pădurar bătrân, care trecea întâmplător în acea dimineață pe acolo. Așa ceva nu i-ar fi trecut nimănui prin minte că s-ar fi putut întâmpla cu niște bravi ostași ai glorioasei Armate Roșii eliberatoare. Toată întâmplarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
urgențe." Minutele care trec îi par Dorei chinuitor de lungi. Nefertiti s-a mai liniștit. Este alungită pe o parte și geme ușor. Firele care legau cele două mici antene de monitor îi înfășoară în mod ciudat gâtul. Un gând macabru trece prin capul Dorei : "Dacă se strangulează ?" Apasă din nou cu insistență butonul soneriei. După un alt timp, ce i se pare nesfârșit, o infirmieră intră cu pas alert, aprinde plafoniera. O mustră pe Dora : "V-am spus să aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și Jos cu cei ce vor război, pentru pace sîntem noi! că de nu, Sacaliuc aista mai întâi te împușcă și abia după aceea te condamnă la moarte ca pe un potrivnic al poporului muncitor, și-a permis să glăsuiască macabru o calfă a tinerilor cu serviciul militar satisfăcut și cu gândul la însurătoare, ci nicidecum la grijile presante ale celor din prezidiu care tocmai își făceau apariția și se grăbeau să-și ocupe locurile la masa ce îi aștepta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
apartamentul acestuia, pentru a uda florile și a împrospăta aerul. Surpriză: nea Onuț îl aștepta, foarte liniștit, pe masa din sufragerie. Luase poziția mortului, cu mâinile pe piept, iar când tata l-a întrebat, pișcându-l puțin, de ce face glume macabre, a constatat că este mort-mort. În apartament totul era absurd. Pe dușumea erau mai multe plicuri cu diferiți destinatari și grămăjoare de parale. Tata, ființă curioasă; ca și mine. Adrisanți și vorbe... Fiilor mei: Nu le-am spus nimic ălora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că există în lumea asta și un om care merită să fie iubit de dumneavoastră..." Când verificase poșta electronică, în miez de noapte, nu-i venise a crede că mesajul primit din Little Cayman era adevărat. Suna ca o farsă macabră: În contractul încheiat cu banca, lady a ținut să specifice, puțin în afara uzanțelor, că, în caz de vreo nenorocire, dumneavoastră deveniți administratorul ei de cont. Nu avem decât adresa dumneavoastră de e-mail. Contactați-ne, vă rugăm". Buimac, pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lume în care locuitorii permanenți nu depășeau suta de suflete. Welcome to the Cayman Islands suna puțin aiurea, ca și vesela forfotă, atmosfera de vacanță înfrățită cu eternitatea. Acum convorbirea cu managerul băncii i se părea din nou o glumă macabră. Cum Dumnezeu să mori într-un asemenea colț de rai? Și cum putea zămisli Andra, în această lume a euforiei, acele epistole ale singurătății? ... Sunt mai singură decât singurătatea, Z. Noroc de broasca țestoasă, de El-Zorab și de șevalet, autocratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sentimentul acut al prezentului, o bătaie cu săbii. O luptă. Până să dau colțul, unul din ei fusese omorât. Zăcea într-o baie de sânge, la lumina străzii pustii. Iată, însă, lângă el, o sabie. Sabia era, într-o imagine macabră lângă capul tăiat. Sentimentul că nu era nimeni în jur (și N. Y. era mare și plin) îmi dădea încredere. Pusei mâna pe sabie, și pe aceasta mi se încolăcise. Strânsei, și deși nu neplăcut, se simțea ceva posesiv, cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
noapte și o luptă pe sfârșite. Până să dau eu colțul, unul din ei fusese omorât. Zăcea într-o baie de sânge, la lumina străzii pustii. Individul îmi displăcu. Iată, însă, lângă el, o sabie. Sabia era, într-o imagine macabră, lângă capul tăiat. Însă eu vroiam să o iau. Cui atât mai mult cu cât aveam sentimentul, fiind singuri în mijlocul unui oraș cu în jur de 16 milioane de oameni. Pusei mâna pe sabie, și, cum o atinsei, îmi încolăcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în grabă, dintr-un ungher dosnic al încăperii, un ciocan - sau dracu’ știe ce era - și, presimțind parcă cum măreața oglindă se clatină pe tronul ei, în încercarea lui de a se elibera, își slobozi cumplit toate forțele în acea macabră nălucă tremurândă, care încă mai era acolo, sfidându-l nesățios. Totul fu făcut țăndări imediat. Primele licăriri ale zorilor îl găsiră pe Anton într-o liniște adâncă, treaz și pe deplin lucid, cu privirile în gol și conștient fiind de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
semnal de alarmă în acest sens. Mihălcescu opina că practica cremațiunii era "una dintre multele psihoze de care suferea omenirea după războiul cel mare, ca o periculoasă boală, de natură sufletească sau ca o modă capricioasă, ca toate modele, și macabră"211. O încadra în aceeași categorie cu moda sinuciderilor sau a utilizării rochiilor scurte, arătând însă că era vremelnică, neavând nici un argument care să-i probeze superioritatea față de înhumare. Deși îi constata vechimea, el îi prevedea astfel sfârșitul, care, în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
din nou la dreapta, aproape În afara orașului; foarte aproape de drumul mare spre Toledo, de zahana și de un loc vechi, fost cimitir maur, de unde i se trăgea numele foarte de rău augur de Portița Sufletelor. Loc care, din pricina istoriei lui macabre și la o oră atât de funestă, nu era deloc prea Încurajator. Se opriră când cădea deja noaptea, În fața unei case arătând jalnic, cu două ferestre mici și o intrare lată ce s-ar fi potrivit mai bine unui grajd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
întreaga Curte, într-o ceremonie morbidă, să se perinde pentru a săruta mâna ,reginei" inimii sale. Episodul nu este un exces al imaginației autorului nostru, ci o parte (neautentificată, dar îndelung povestită și mitizată) a unei istorii nu mai puțin macabre. O istorie ,plină de nerozi, scelerați și cretini", cu ramificații în Portugalia și Castilia, și mișunând de uzurpatori, iscoade, trădători. Alături de spaniolii ,umbroși și prefăcuți", lusitanii au contribuția lor în viesparul de uneltiri și răzbunări. Fiecare tabără își cunoaște adversarii
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]