244 matches
-
tip nu implică neapărat și prezența celuilalt. Conform formulării lui Cheney și Seyfarth (1990:261-262), aceste două feluri de talente sînt specifice anumitor domenii. Inteligența tehnică este genul de inteligență necesar în interacțiunea cu lumea materială sau neînsuflețită, în timp ce inteligența machiavelică sau socială este necesară în interacțiunea cu alte ființe vii, iar în cazul oamenilor, în special cu semenii lor. O persoană care își folosește abilitatea machiavelică ține cont de posibilele reacții ale altor oameni atunci cînd decide cum să acționeze
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este genul de inteligență necesar în interacțiunea cu lumea materială sau neînsuflețită, în timp ce inteligența machiavelică sau socială este necesară în interacțiunea cu alte ființe vii, iar în cazul oamenilor, în special cu semenii lor. O persoană care își folosește abilitatea machiavelică ține cont de posibilele reacții ale altor oameni atunci cînd decide cum să acționeze. Utilizat în acest fel, talentul machiavelic nu se leagă neapărat de viclenie sau minciună; chiar Machiavelli (1965:66) însuși subliniază că uneori, deși numai uneori, ar
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
interacțiunea cu alte ființe vii, iar în cazul oamenilor, în special cu semenii lor. O persoană care își folosește abilitatea machiavelică ține cont de posibilele reacții ale altor oameni atunci cînd decide cum să acționeze. Utilizat în acest fel, talentul machiavelic nu se leagă neapărat de viclenie sau minciună; chiar Machiavelli (1965:66) însuși subliniază că uneori, deși numai uneori, ar putea fi în interesul principelui să fie "milos, de încredere, umanitar, nevinovat" și chiar religios, și nu doar să lase
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sfatul lui Machiavelli, posibilitatea permanentă de a înșela, dacă individul consideră că ar fi în interesul său, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă. Mă voi ocupa în special de această posibilitate, însă trebuie să subliniez că exersarea talentului machiavelic poate fi la fel de avantajos pentru obținerea unei încrederi în cooperarea interpersonală. Într-adevăr, conform unei perspective (Cheney și Seyfarth 1990:258; Humphrey 1983:51-52), acest talent s-a dezvoltat în rîndul populațiilor umanoide pentru că facilita cooperarea, chiar dacă accentua, în același
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
însă are multe de spus cu privire la selecția capacității de a înșela, inclusiv abilitatea de a se autoamăgi. Scara Mach structurată de Christie și Geis (1970), despre care am discutat în capitolul 8, se concentrează în mod clar asupra utilizării talentului machiavelic în scop necooperant și nu în scop cooperant. Ceea ce distinge ființele vii de obiectele neînsuflețite este capacitatea lor de a acționa și reacționa. Mediul social este reactiv, iar oamenii, ca multe alte animale, țin cont de acest lucru atunci cînd
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mintea maimuțelor inferioare și a celor superioare vor conduce în final la capacitatea superioară a ultimelor de a ghici reacțiile semenilor lor. Copiii achiziționează treptat această capacitate, în procesul dezvoltării conștiinței de sine, a diferenței între ei și ceilalți. Talentul machiavelic se limitează la unele specii evoluate; modul în care a apărut este un subiect în privința căruia experții se contrazic (Byrne și Whiten 1992:624-625; Whiten și Byrne 1988a) și nu ne preocupă în mod special. Vom menționa doar faptul că
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sau patru milioane de ani în urmă, cînd umanoizii s-au mutat în savana africană, unde "au descoperit un mediu în care cunoștințele tehnice au început să le aducă profit". Această teorie pare să se bazeze pe posibilitatea folosirii inteligenței machiavelice în scopul obținerii de avantaje tehnice și materiale. Cheney și Seyfarth (1990:262) subliniază că deși cele două feluri contrastante de inteligență pot fi specifice anumitor domenii, "regulile învățate într-un domeniu pot fi abstractizate și aplicate altor domenii". Ei
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
abilitate le poate folosi mai puțin maimuțelor sud-africane, care trăiesc în cete, decît le folosește cimpanzeilor, ale căror grupuri sînt mai fluide. Chiar și așa, există dovezi că maimuțele sud-africane se păcălesc unele pe altele în mod intenționat. Alături de talentul machiavelic și tot ceea ce el implică, abilitatea de a induce în eroare este facilitată de predispoziția imaginativă. Nu avem cum să știm în ce măsură au primatele non-umane înclinație spre fantezie, însă la oameni aceasta apare la o vîrstă fragedă. Copiii sînt capabili
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nesincer, înșelîndu-i cu bună știință pe ceilalți în privința intențiilor noastre. Orice cale am alege, succesul depinde cel puțin în parte de abilitatea noastră de a anticipa reacțiile celorlalți. Astfel, pentru a rezuma cele spuse pînă acum, putem afirma că inteligența machiavelică este o condiție necesară, însă nu suficientă pentru practicarea înșelătoriei la cel mai înalt nivel, în timp ce minciunile mai simple nu depind de un astfel de talent. Posibilitatea apariției înșelătoriei se mărește considerabil prin folosirea limbajului oral. Otte (1974:400) observă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dispoziția altor specii. Hobbes (1840:25) asociază capacitatea oamenilor de a "multiplica un neadevăr printr-un altul" cu invenția de nume. Weaver (1985) sugerează că abilitatea de a utiliza un limbaj complex s-a dezvoltat probabil mai tîrziu decît talentul machiavelic, însă ar trebui să ținem cont de avertismentul lui Katharine Milton (1988:303) că "Sînt puține de spus, care să aibă și o bază, cu privire la evoluția limbajului". Problema datei apariției limbajului este destul de controversată; estimările sînt foarte variate, depinzînd în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o favorizează și o încurajează din plin. Minciunile, spune el, sînt "progeniturile bastarde ale simbolurilor" și el mai susține că "minciuna extinde enorm aria posibilităților de a înșela". În termeni evoluționiști, era avantajos pentru strămoșii noștri să-și dezvolte inteligența machiavelică, prin care, alături de alte facilități, ei puteau să-și înșele semenii cu mai multă eficiență decît înainte; de ce, atunci, considerăm această abilitate ca fiind condamnabilă? În plus, atitudinea dezaprobatoare față de minciună datează de multă vreme. Minciuna, cel mai evoluat mediu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
organizarea socială primitivă a umanității. Spre deosebire de animalele uniforme din punct de vedere genetic, precum furnicile și viespile, strămoșii noștri, care trăiau în grup, aveau interese atît individuale, cît și sociale. Cooperarea implica încredere și, drept urmare, dezaprobare față de nesinceritate, însă talentul machiavelic, esențial în cooperare, putea fi folosit în avantajul individului. Astfel, nesinceritatea a persistat în ciuda faptului că nu era aprobată. Practicarea abilității machiavelice în scop pozitiv este evident necesară menținerii unei ordini sociale complexe în ziua de azi și nu avem
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
grup, aveau interese atît individuale, cît și sociale. Cooperarea implica încredere și, drept urmare, dezaprobare față de nesinceritate, însă talentul machiavelic, esențial în cooperare, putea fi folosit în avantajul individului. Astfel, nesinceritatea a persistat în ciuda faptului că nu era aprobată. Practicarea abilității machiavelice în scop pozitiv este evident necesară menținerii unei ordini sociale complexe în ziua de azi și nu avem motive să credem că n-ar fi fost la fel de necesară și pe parcursul evoluției umanității; însă dacă utilizarea sa în mod înșelător are
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cel puțin în parte, o bază genetică, șansele apariției mincinoșilor sînt mai mari. În prezent, cînd autoritatea și indiscreția mijloacelor de comunicare se apropie și mai mult de romanul 1984 al lui Orwell, pericolele sociale ale practicării necontrolate a talentelor machiavelice devin mai clare. Tensiunea între folosirea sinceră și cea înșelătoare a acestei capacități este inevitabilă. Locke (1894:147) nu a greșit în întregime cînd a spus că "oamenilor le place să fie păcăliți"; totuși în majoritatea timpului oamenilor nu le
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Ei au senzația că mincinosul încearcă să-i manipuleze și nu mai au încredere deloc în el. De aceea, au o atitudine ostilă față de nesinceritate, chiar dacă și ei spun minciuni la rîndul lor. Oricare ar fi motivele pentru care talentul machiavelic este un avantaj, dezaprobarea față de minciună și nesinceritate în general constituie o încercare a comunității de a limita practicarea negativă a acestei abilități. Putem spune că toți oamenii beneficiază de avantajul de a trăi în sisteme sociale complexe, nefiind nevoiți
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
atunci, nenumărați oameni s-au bucurat de avantajul apartenenței la anumite forme complexe, flexibile și diversificate de organizare socială, care, spre deosebire de grupurile de insecte sociale, nu sînt complet rigide. În acest sens, toți membrii unei societăți sînt avantajați de abilitatea machiavelică, fără de care aceste societăți complexe s-ar destrăma, chiar dacă avantajele utilizării acestei abilități în scopuri negative nu sînt distribuite uniform. În absența unei abilități machiavelice, societatea umană pe care o știm astăzi nu ar exista. Bineînțeles, eu nu încerc să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu sînt complet rigide. În acest sens, toți membrii unei societăți sînt avantajați de abilitatea machiavelică, fără de care aceste societăți complexe s-ar destrăma, chiar dacă avantajele utilizării acestei abilități în scopuri negative nu sînt distribuite uniform. În absența unei abilități machiavelice, societatea umană pe care o știm astăzi nu ar exista. Bineînțeles, eu nu încerc să spun că societățile complexe sînt întru totul preferabile societăților de vînători și nici nu neg faptul că mulți membri ai unui sistem complex de organizare
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vînător; societățile complexe au inegalitatea ca trăsătură specifică. Totuși, chiar din perspectiva unei lumi poluate și suprapopulate, nu putem trece cu vederea avantajele și realizările pe care le-au adus sistemele sociale complexe, în ultimii zece mii de ani. Chiar dacă abilitatea machiavelică este un avantaj pentru toți oamenii, agricultori sau muncitori, sclavi sau stăpîni, limitele impuse minciunii, pe care în general le considerăm în interesul general, nu aduc fiecăruia benefici egale. Cine beneficiază atunci și cine este dezavantajat de restricțiile impuse abilității
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este un avantaj pentru toți oamenii, agricultori sau muncitori, sclavi sau stăpîni, limitele impuse minciunii, pe care în general le considerăm în interesul general, nu aduc fiecăruia benefici egale. Cine beneficiază atunci și cine este dezavantajat de restricțiile impuse abilității machiavelice? Putem contrasta, pe de o parte, societăți caracterizate de sinceritate absolută, cu societăți dominate de minciună, pe de alta. În secțiunea următoare, vom analiza acest continuu încerca să identificăm un punct de pornire. ARANJAMENTE OPTIME În absența unor rezultate oficiale
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
le-ar veni mai ușor să admită că și ei, ca toată lumea, se arată din cînd în cînd nesinceri. Dacă cel mai ușor de păcălit este propria persoană, atunci pentru a evita acest lucru am avea nevoie de toate abilitățile machiavelice posibile. Abilitatea machiavelică este cu siguranță un avantaj care contribuie la propria prosperitate. Însă capacitatea de a înșela trebuie folosită moderat și rațional. Acest lucru este valabil în special pentru acele domenii ale vieții sociale unde utilizarea înșelătoriei este considerată
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mai ușor să admită că și ei, ca toată lumea, se arată din cînd în cînd nesinceri. Dacă cel mai ușor de păcălit este propria persoană, atunci pentru a evita acest lucru am avea nevoie de toate abilitățile machiavelice posibile. Abilitatea machiavelică este cu siguranță un avantaj care contribuie la propria prosperitate. Însă capacitatea de a înșela trebuie folosită moderat și rațional. Acest lucru este valabil în special pentru acele domenii ale vieții sociale unde utilizarea înșelătoriei este considerată justificată. Pericolele minciunii
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care nu a amintit nimic de selecția naturală care echilibrează cele două tendințe. Nu ne putem baza pe genele noastre pentru a ajunge la utopie și nici măcar la niște aranjamente optime. Nu ne putem mulțumi doar să avem o inteligență machiavelică; trebuie și să o folosim cooperant, nu egoist. CONCLUZIE Datele studiate în această carte, adunate din multe surse și prezentate laolaltă, favorizînd lucrările în limba engleză, nu sînt nici suficient de explicite, nici suficient de relevante. Informațiile nu au o
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în primul caz, membrii minorității nu depind de stat, deținând o proprietate individuală, în cazul birocrației comuniste, aceasta reprezintă însăși expresia puterii de stat. Ca atare, ea nu reprezintă poporul, și astfel cădem din nou în paradox; c) perspectiva teoriei "machiavelice", pe care Aron o preia pentru a reitera ideea că, în orice societate, există o separare între mase și minoritatea care deține puterea. Ajungem astfel la aceeași contradicție a regimului politic totalitar comunist, care nu poate explica distincția fundamentală dintre
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
a publicat în Science un articol esențial, după mine, a constatat că funcționăm conform unei scheme grupale, tribale, animale. Sîntem "ascultători cu raționalitate limitată". Ne aflăm acolo, gata să urmăm pe cineva, cu alte cuvinte există un număr de indivizi machiavelici care știu ce trebuie spus ca să fie urmați. Don Juan e machiavelic. El i-a spus frumoasei ce trebuia pentru ca aceasta să se lase sedusă. El anticipează, dar știe că o face în sensul corect, și nu se poate înșela
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
funcționăm conform unei scheme grupale, tribale, animale. Sîntem "ascultători cu raționalitate limitată". Ne aflăm acolo, gata să urmăm pe cineva, cu alte cuvinte există un număr de indivizi machiavelici care știu ce trebuie spus ca să fie urmați. Don Juan e machiavelic. El i-a spus frumoasei ce trebuia pentru ca aceasta să se lase sedusă. El anticipează, dar știe că o face în sensul corect, și nu se poate înșela. Omul machiavelic le spune celorlalți: Împreună vom fi cei mai frumoși". Sloganul
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]