306 matches
-
evlavios și pudic,/ talentul nostru cît e el.// Nouă ne place cu ele amîndouă odată,/ Poetu' le excită organul erectil al metaforei/ Criticu' le pune diagnosticul pe text". Deoarece succesul erotic nu e numai o marcă a bărbăției ("Ca oricăror macho adevărați, nouă ne plac femeile mai mult decît retoric"), ci și un indice al "putinței" în genere, în speță al actului creator: "De-un fir de păr de-al lor depinde opera noastră,/ Opera Magna". Spre deosebire de Mihail Gălățanu, emulul d-
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
Dragoste. Durata: 94 minute. Premiera în România: 07.10.2011. Produs de: Strada Film, Film i Väst. Distribuit în România de: Strada Film. Fantele de mahala, expresie degradată de donjuanism, nelipsit însă de armele „letale” ale speciei - zâmbet cuceritor, atitudine macho, un chip plăcut, o doză infimă de sensibilitate și sentiment al puterii -, iată ce întruchipează tânărul Luca (George Piștereanu). Amorezul îmbină utilul cu plăcutul, fetele seduse fiind mai devreme sau mai târziu abandonate unor rețele de prostituție transfrontaliere. Luca intră
Fantele și marioneta by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5138_a_6463]
-
regizorul a ales să sară câteva episoade fără nicio explicație. Singur element dramatic, frugal este popasul pe care-l face Luca la barul hotelului refuzând oportunitatea de a o revedea pe Veli. Este aici puțină tristețe mascată de același comportament macho? Indiferență? O pedeapsă pe care i-o aplică instinctiv tocmai pentru că a cedat în loc să-l lase să se descurce singur? Nu știm. Fantele și-a reluat masca de don Juan impenetrabil, indiferent, călare pe motocicletă ca un haiduc pe calul
Fantele și marioneta by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5138_a_6463]
-
Vasile, femeia sigură pe ea, realizată, puternică, femeia pe care a iubit-o și o iubește Guy, femeia care cu puține gesturi face mult, și Diana Cavallioti, puștoaica maturizată mult prea iute, făcută femeie la unsprezece ani de marele nostru macho, merg cu devoțiune pe mîna regizorului Cristian Juncu. Poate de aceea și el renunță să fie mai scrupulos în scene lungite cu plîns inutil, cu pași mai mulți decît încap, în întoarceri prea exterioare. Puțin, foarte puțin lipsește ca acest
Un dramaturg by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6580_a_7905]
-
aleasă este și Clară Vodă an Honey, de o inocentă infantilă, adorabila an câteva momente cheie. Din păcate, cel de-al patrulea, Bogdan Vodă an Nick pare un intrus pe scena prin jocul sau. Nu este nici "savantul", nici pretinsul "macho", dar este realmente lipsit de orice nuanță an interpretare, ăngrosat mult prea tare că apariție și prin costumul violent și de un ăndoielnic gust pe care-l poartă, nerezolvând personajul. Cui i-e frică de Virginia Woolf?, un spectacol de
Invitatie la dansul mortii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17487_a_18812]
-
pe avioane cu reacție, pe mașini de curse, alpinist, schior de performanță) și e impresionată de intransigenta cu care ași refuză sieși orice slăbiciune, de voință supraomeneasca cu care se chinuiește să-și ăngrăngă limitările trupului șubrezit. Desigur superstar, tiran, macho, mare preot al cultului "Imaginii" dar splendid și autentic muzician, obsedat de perfecțiune, de căutarea frumosului absolut. Cât de dornic de publicitate era, Karajan a fost totuși discret an privința intimității sale, a vieții sale de familie; este singura latura
"Condamnat la succes" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17434_a_18759]
-
se trage în ipostaze energice, „de efect”: „moartea e apa/ ce-ți soarbe umbra și nehotărîrea spre mare// moartea e ca și cum ai fi/ părăsit/ pentru o femeie// ai treabă,/ energizat, cu bețele de pescuit pe crăcane,/ vrei să arăți// extatic macho blues” (macho blues). Sub masca de macho, poetul e un sensibil, un „sufletist” care ezită între poză și mărturisire emoțională. Spre a face impresie, poza e dotată cu trimiteri anatomo-fiziologice așa-zicînd „fără perdea”, care însă nu pot anula punctul de
Procesarea lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3326_a_4651]
-
în ipostaze energice, „de efect”: „moartea e apa/ ce-ți soarbe umbra și nehotărîrea spre mare// moartea e ca și cum ai fi/ părăsit/ pentru o femeie// ai treabă,/ energizat, cu bețele de pescuit pe crăcane,/ vrei să arăți// extatic macho blues” (macho blues). Sub masca de macho, poetul e un sensibil, un „sufletist” care ezită între poză și mărturisire emoțională. Spre a face impresie, poza e dotată cu trimiteri anatomo-fiziologice așa-zicînd „fără perdea”, care însă nu pot anula punctul de pornire „curat
Procesarea lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3326_a_4651]
-
moartea e apa/ ce-ți soarbe umbra și nehotărîrea spre mare// moartea e ca și cum ai fi/ părăsit/ pentru o femeie// ai treabă,/ energizat, cu bețele de pescuit pe crăcane,/ vrei să arăți// extatic macho blues” (macho blues). Sub masca de macho, poetul e un sensibil, un „sufletist” care ezită între poză și mărturisire emoțională. Spre a face impresie, poza e dotată cu trimiteri anatomo-fiziologice așa-zicînd „fără perdea”, care însă nu pot anula punctul de pornire „curat”: „da, și un vagin, și
Procesarea lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3326_a_4651]
-
își continuă șirul de meditații (amare) despre marile teme ale vremii noastre. Din perspectivă biblică, autorul abordează teme de tot felul, de la crima lui Cain la jazz și blues. Meditațiile sale nu ocolesc teme precum liberul arbitru, hazardul, mediocritatea, stilul macho, destinul cărților, Andrei Tarkovski, educația, puterea de a ierta, justiția, conflictul civilizațiilor și chiar antiamericanismul lumii contemporane. Firește, destinul ingrat al scriitorului în această epocă de asalt al mass-media nu-l putea lăsa indiferent pe moralist, care își vede astfel
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
se simte neîncătușat. Am lucrat mai multe spectacole cu el, spectacole în care a făcut roluri mari și în care s-a simțit foarte bine. A și fost recompensat cu premii de care s-a bucurat. Victor Rebengiuc este un macho cu statură de zeu. Îl admir imens pentru olimpiana lui certitudine. Îmi amintesc de Dimineața pierdută, prima noastră întâlnire. Gina Patrichi, dăruită și frenetică, era întotdeauna așa cu partenerii ei masculini, îi reproșa: "Dodo, (așa îl alinta ea), tu nu
VICTOR REBENGIUC, sărbătorit by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14288_a_15613]
-
sentimente. Răvășit de ceea ce văzuse, după ce predase, în treacăt, si lecția intelectual-mistică de rigoare ("Să ne iasă din cap prostia comunistă că omul poate controla natură..."), el nu mai dă nici doi bani obligatoriei ținute vestimentare, si, mototolit, asudat, dar macho, trece, în tradiția proletcultist-romantică, la răfuiala directă cu universul. Pentru neoromanticul nostru președinte, însă, universul are contururi precise și denumiri concrete: FMI, Banca Mondială, N.A.T.O., Uniunea Europeană. Într-un cuvânt, Occidentul. Date fiind împrejurările, recuzita catastrofica și discursul apocaliptic, e
Piramida fără vârf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17740_a_19065]
-
am bucurat și am suferit din cauza partenerelor pe care mi le-a dăruit viața. Fapt este că am rămas bun prieten cu soțiile mele, fiind și astăzi în legătură apropiată și corespondență cu ele și sfătuindu-ne reciproc. Pentru un „macho mân”, aceasta nu este de natură să-l avantajeze, fiind probabil o dovadă că nu a putut inspiră pasiuni puternice, ci doar prietenii trainice, ceea ce în ultimă instanță este cu mult mai mult. Concluzia pe care aș vrea să o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
am bucurat și am suferit din cauza partenerelor pe care mi le-a dăruit viața. Fapt este că am rămas bun prieten cu soțiile mele, fiind și astăzi în legătură apropiată și corespondență cu ele și sfătuindu-ne reciproc. Pentru un „macho mân”, aceasta nu este de natură să-l avantajeze, fiind probabil o dovadă că nu a putut inspiră pasiuni puternice, ci doar prietenii trainice, ceea ce în ultimă instanță este cu mult mai mult. Concluzia pe care aș vrea să o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
am bucurat și am suferit din cauza partenerelor pe care mi le-a dăruit viața. Fapt este că am rămas bun prieten cu soțiile mele, fiind și astăzi în legătură apropiată și corespondență cu ele și sfătuindu-ne reciproc. Pentru un „macho mân”, aceasta nu este de natură să-l avantajeze, fiind probabil o dovadă că nu a putut inspiră pasiuni puternice, ci doar prietenii trainice, ceea ce în ultimă instanță este cu mult mai mult. Concluzia pe care aș vrea să o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
foarte decorativă pe sticlă. Coborîte în paginile unei cărți, replicile divei devin o sinistră chicoteală în fața căreia îți vine să scoți revolverul. Mircea Dinescu impresionează prin dezinhibarea discursului. Fără complexe de gîndire și de limbaj, Dinescu este un soi de macho al limbii române. Pentru el limbajul nu are zone tabu. Limba română este, la Dinescu, agresată, remodelată în permanență și împinsă spre zonele sale de expresivitate maximă. În plus unele dintre replicile din prezentul interviu conțin și o zonă de
Seniorii rating-ului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11513_a_12838]
-
Or, după cum se vede și din portretul indirect făcut de Sam Wasson, destinul a fost mai puternic decât voința ei. Până la întâlnirea decisivă cu Mel Ferrer (tipul brutei încrezute, al meschinului gelos, al semiratatului paranoic, dar plin de succes, al macho-ului grosolan și agresiv), Audrey s-a îndrăgostit de toți bărbații cu care juca. Ar fi vrut să se mărite cu William Holden. Ce-a împiedicat-o n-a fost „amănuntul” că el era deja însurat, ci că-și făcuse
Mic-dejun cu Audrey (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5898_a_7223]
-
timp la două rase sau are naturi diferite, de ex. timp mistreț, măr mistreț, porc mistreț (cf. sp. mestizo, cu același sens.) Cu privire la termeni generali din lumea animală, lat. masculus > v. rom. mascur este panromanic (it. maschio, fr. mâle, sp. macho); alți termeni latini păstrați în română, lat. animal, cu pluralul animalia > v. rom. nămaie „vite mici“, lat. fera > rom. fiară, lat. domesticus > v. rom. (reg.) dumes(t)nic „domestic, blând, liniștit“, lat. silvaticus > salvaticus > rom. sălbatic, au fost moșteniți numai
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
greu de învățat prin cuvine: «Fă așa! Fă pe dincolo!» Întotdeauna spuneam acid tinerilor jochei japonezi: «Vorbiți mult mai mult cu caii!», dar se pare că nu prea făceau lucrul acesta. În special jocheii japonezi au tendința să se dea macho. Sunt mulți cei care se impun prin forță și îi ordonă animalului. Mie îmi plac foarte mult elevii din școala asta și îi consider talentați, dar nu pot să nu observ că tendința menționată e generală. Sigur că prin forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
tabu să te dai la cineva care locuiește în aceeași casă. —își cam taie craca de sub picioare. —Ești atât de feminină și sensibilă Sam, de aceea te iubesc atât de mult, ai nevoie de adăpost în lumea asta plină de macho... M-am prefăcut că îi dau un pumn în stomac. Nu era greu de localizat. Tom era unul dintre prietenii mei cei mai buni și-mi aducea aminte de un ursuleț de pluș imens, pufos și sexy - poate puțin prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ascult gemetele interminabile de frustrare exact când începeam să mă simt bine. Tom are o nefericită și prea comună înclinație pentru blonde, de preferat cele sensibile, cele care chiar par că au nevoie de adăpost în lumea asta plină de macho. Nu sunt de acord, dar se întâmplă să fiu o brunetă care în mod normal este la fel de sensibilă precum Conan Barbarul după ce a prizat cocaină. în schimb, am spus: —Cum faci să-i strălucească ochii unei blonde? —Hmm... —îi aprinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mai e... „Actoria ca răzbunare!” - citesc undeva. Cum nu?! Ai vrut să fii rege și n-ai reușit : te răzbuni, pe scenă! Ai vrut să fii candid și nu ți-a ieșit : ești plauzibil În luminile rampei. Dorești să fii macho, da’ nu-ți iese : joci Don Juan! Etc. Desigur, marii actori nu joacă pentru a se răzbuna. Neplăcut lucru, dimineața, să-ți aduci aminte, cu amănunte, visul frumos din noaptea ce trecu! Complexant! Mai bine nu visezi deloc!... Ce-ar
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
va dezvălui crima, exultînd în culmea euforiei perverse: Ce credeți voi? Că doamna Bovary sunt eu? Voi sunteți doamna Bovary, nemernicilor! Osândiților!" E limpede că în obscuritatea frustrărilor bovarice mocnește surd o energie ce poate spulbera cele mai fortificate orgolii macho-iste. E limpede că doamna Bovary rămâne să se refugieze cel mult în celebritatea efeminată a vreunui Charles sau în masculinitatea taurină, pasională și imbecilă a seducătorului profesionist. Pentru a stăpîni lumea, femeia mai are nevoie de un singur pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
gândindu-se că nu i-ar fi stricat să meargă la sală sau să-și Îndrepte dinții. Oare care era problema bărbaților europeni? Ieșeau mereu În evidență la modul negativ În New York, păreau deplasați. Aici se juca alt joc, bărbații macho care făceau pe deștepții nu mai erau la modă. Se Îndepărtă. La sfârșitul serii tipul veni să-și ia rămas-bun. — Mâine-dimineață mă Întorc la Londra, Îi zise. Ți-ar plăcea să vii cu mine? — Vrei să vin cu tine la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Ia urina, dă urina! Nu amestecați probele! Trage, domne, apa! Femeile freacă pe coridoare zi și noapte. Curățenia este singurul lucru admirabil aici. “Vizita! Dom’ doctor Toflăuță!”, se aude pe cordior. Pe ușă intră un personaj între două vârste, nebărbierit macho, pare bonom și grăsun. Patul lui Zubar e gol - omul face curse, puștimea se-ntoarce drogată de la discoteci. Medicul îi consultă pe bătrânii mei. În timp ce-l pipăie pe Târgoviște, cu spatele spre mine, îmi spune verde în față: “Domnu! Mâine
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]