239 matches
-
de dezvoltare a mai apărut și la alți filosofi, cum au fost Heraclit, Leucip ș.a. Modalitatea în care, însă, a fost soluționată această problemă de Aristotel este fără precedent în întreaga lume antică. La el dezvoltarea este expresia unității dintre macrocosmos și microcosmos, care trebuie interpretată în termenii legității generale a dezvoltării ce acționează în întreaga natură. Aceste legități vor fi formulate mult mai târziu în biogenetică, după mai mult de două milenii. Aristotel a spus că omul nu reproduce dezvoltarea
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
egalitatea civilă a tuturor indivizilor, indiferent de convingerile lor religioase ori spirituale. Sigur că în acest fel instituțiile religiei au fost slăbite. Autoritatea lor în a explica universul, mersul istoriei, norma societății a pălit. Ele nu mai dau sens integral macrocosmosului și microcosmosurilor umane. în timp, această libertate a putut conduce la indiferentism religios, la provincializarea religiei în societățile europene, la memoria din ce în ce mai palidă a culturii creștine a Europei. Iată tot atîtea consecințe negative, din punct de vedere spiritual, ale modernității
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
are impulsul primar în aspirația către paradisul ceresc. „Dumnezeu, zice Ioan Damaschin l-a făcut pe om inocent, drept, virtuos, lipsit de supărare, fără grijă, luminat cu toată virtutea, încărcat cu toate bunătățile, ca o a doua lume, microcosmos în macrocosmos, un alt înger închinător, compus, observatorul lumii văzute, inițiat în lumea spirituală, împăratul celor de pe pământ, condus de sus, pământesc și ceresc, vremelnic și nemuritor, văzut și spiritual, la mijloc între măreție și smerenie, același, duh și trup, duh din pricina
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
descrie locul omului în univers, pornind de la calitățile și rolurile sale. "Dumnezeu a făcut pe om inocent drept virtuos, lipsit de supărare, fără de grijă, luminat cu toată virtutea, încărcat cu toate bunătățile, ca o a doua lume, un microcosmos în macrocosmos, un alt înger închinător, compus, observatorul lumii văzute, inițiat în lumea spirituală, împăratul celor de pe pământ, condus de sus, pământesc și ceresc, vremelnic și nemuritor, văzut și spiritual, la mijloc între măreție și smerenie, același și duh și trup; duh
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
112. În continuarea ideii perfecțiunii teleologice a omului prin îndumnezeire sunt descrise două concepții fundamentale care vor domina perioada scolastică și Renașterea. Prima dintre acestea este reprezentată de relația ce există între om și lume ca relație între microcosmos și macrocosmos. Cosmosul se reflectă la nivelul uman sub forma unei imagini ca într-o oglindă. În această perspectivă, Bonaventura când realizează descrierea posibilităților de cunoaștere spunea că lumea numită macrocosmos se reflectă la nivelul sufletului sub forma unei "lumi mici" (minor
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ce există între om și lume ca relație între microcosmos și macrocosmos. Cosmosul se reflectă la nivelul uman sub forma unei imagini ca într-o oglindă. În această perspectivă, Bonaventura când realizează descrierea posibilităților de cunoaștere spunea că lumea numită macrocosmos se reflectă la nivelul sufletului sub forma unei "lumi mici" (minor mundus) potențată de capacitatea de cunoaștere 113. Această concepție este o interpretare de ordin secund a celei anterioare, în care omul era chipul lui Dumnezeu, dar de această dată
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
componentă a sufletului irațional în relație cu un obiect, sau o acțiune individuală, "zadarnică" a acestuia. Evoluția ulterioară a conceptului este dublată de ideile mistice ale naturii ca imagine în oglindă a divinității, iar omul ca microcosmos, este imagine a macrocosmosului divin, el devenind și imagine a divinității. De asemenea cunoașterea este reprezentată ca imagine în oglindă a divinității, ce poate fi mai mult sau mai puțin deformată. "Cele două trepte despre care s-a vorbit deja și care ne conduc
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
eliminată. Omul nemaifiind măsură a universului trebuie să fim sceptici cu acele cunoștințe și de aceea cunoștințele care nu sunt pe măsura noastră sunt asimilate în mod eronat de intelect. Microcosmosul uman nu mai este considerat în legătură directă cu macrocosmosul și nici o copie fidelă a acestuia, astfel, cunoașterea de sine, nu mai duce, în cazul acesta, la cunoașterea universului în toate manifestările sale. Limitările intelectului sunt periculoase pentru că omul nu acceptă aceste limitări, el încercând să depășească posibilitățile de cunoaștere
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
subiect și capacitățile sale de a cunoaște și de a construi lumea. Această modificare se realizează începând cu Renașterea, dar are drept model relația om-cosmos specifică misticii medievale. Omul este privit ca un microcosmos în care putem găsi esența întregului macrocosmos, iar cunoașterea se poate realiza prin autoreflecție îndreptându-ne spre persoană și nu spre exterioritate. Dar, chiar dacă autori cum ar fi Bonaventura sau Meister Eckart dezvoltă concepții metafizice pornind la subiect, dogmatica catolică bazată pe tomism privește realitatea ca obiectuală
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
egalitatea civilă a tuturor indivizilor, indiferent de convingerile lor religioase ori spirituale. Sigur că în acest fel instituțiile religiei au fost slăbite. Autoritatea lor în a explica universul, mersul istoriei, norma societății a pălit. Ele nu mai dau sens integral macrocosmosului și microcosmosurilor umane. în timp, această libertate a putut conduce la indiferentism religios, la provincializarea religiei în societățile europene, la memoria din ce în ce mai palidă a culturii creștine a Europei. Iată tot atîtea consecințe negative, din punct de vedere spiritual, ale modernității
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
pe acela de antinomii transcendente. La Hegel, din moment ce întreaga lume este contradictorie (deci antinomică), transcendentul ar trebui să fie ceva necontradictoriu, de tipul identității absolute. Or, el se dovedește antinomic. Blaga aduce exemple din microfizică. Astăzi există și altele, din macrocosmos. Fenomene ce se petrec cu viteze mai mari decât a luminii și care presupun deplasarea unor mase infinite conduc la formulări antinomice ale unor evenimente care s-au sfârșit înainte de a lua naștere. În domeniul parapsihologiei, fenomenele telepatice se petrec
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
valoare intrinsecă și la grija față de natură. Locul nostru în natură este regândit, iar experiența vieții este percepută altfel. Dar procesul nu este doar unul psihologic, ci își are temeiul metafizic în recunoașterea interconectivității tuturor nivelurilor existenței, de la microcosmos la macrocosmos. Putem deosebi între diverse nivele ale integrării, de la indivizi care se află în ecosisteme la relații între ecosisteme și până la nivelul biosferei. O obiecție puternică față de o asemenea concepție holistă integratoare ar fi aceea că indivizii contează mai puțin decât
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
a căror manifestare este condiționată de ansamblul de particularități individuale ale expresiei genomului, proteinelor și a ARN. Epigenomul definește ansamblul de modificări pe care le suferă genomul, fără să-și modifice secvenționalizarea sub influența unor factori exogeni (am bientali din macrocosmos) sau endogeni (în special enzimatici). Respectivii factori modulează expresia genelor. În acest fel, genomul se manifestă printr-un fenotip normal ori printr-unul patologic. Până în prezent, cercetarea biomedicală nu a putut să ofere metode de analiză a epigenomului, astfel încât, în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
zori, printre stânci, să ne scăldăm în Gange...- A mai scris altceva?, mă întreabă Stig. - E o poveste lungă, îi răspund” - cf. JurnalI, München, 2 septembrie 1957. 3. K. Anders Olerud (n. 1916). Celebru pentru lucrarea sa L’idée de macrocosmos et de microcosmos dans le Timée de Platon. Étude de mythologie comparée, Uppsala, 1951. 4. Foarte probabil, Wikander se referă la Carl Gustav Diehl (n. 1906). Între 1932 și 1953, misionar în cadrul Misiunii Bisericii Suedeze în sudul Indiei și, între
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
unui intelectual al satului moldav un demers pe deplin justificat. Autorul acestor memorii învățătorul Gheorghe Rădășanu se prezintă prin microcosmosul reprezentat de casa copilăriei, trecând, conform propriei percepții, prin marea lume a familiei Iftime, din care provenea mama sa, la macrocosmosul satului Bogata (comuna Sasca în epocă, azi Baia) și a împrejurimilor sale. Scrisă spre sfârșitul vieții, datate între ianuarie 1971iunie 1974, " Viața mea", titlul cu care autorul și-a intitulat amintirile, este structurată în mai multe capitole inegale, fără criterii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mimică, pantomimică, dans; nu este nici imitație, ci "plăsmuire a contextului armonios". b) Ca "joc al mișcării pătruns de suflet" euritmia presupune angajarea inițiativei și voinței. c) Omul fiind un microcosmos, prin euritmie se integrează în ritmul și armonia universului (macrocosmosului), ceea ce îi asigură menținerea sănătății. Deși se arată preocupat de sănătatea fizică a umanității, R. Steiner este împotriva jocurilor olimpice. Ele corespundeau organismelor vechilor greci, nu și omului contemporan (cf. 11, p. 211); acesta are nevoie de euritmie. Tendința inovatoare
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
punct vital începutul și sfârșitul unei deveniri”.(p.174) Efigia cerbului despărțit de capul așezat mai sus, simetric, totem înscris într-un trifoi și încadrat între 3 stele - deci în Scutul lui David și în Pecetea lui Solomon, comunică “imaginea macrocosmosului”, dualitatea Foc - Apă, tainele numelor și ale numerelor sacre. în limbaj alchimic, cerbul fugar și crucea pe care o poartă între coarne semnifică 2 procese care duc la Renovatio Mundi - “volatilizarea fixului” și “fixarea volatilului”, identificarea cerbului cu Mercur fiind
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
Bourul sunt arhetipuri coplementare. Există o identitate de fond între marile mituri si legende ale taurologiei. Legenda vânătorii lui Dragoș e sacrificarea Taurului Primordial de către Mithra, a lui Seth de către Horus, act al regenerării Arborelui Lumii, care înscrie microcosmosului în macrocosmos. Fuga animalului conduce la descoperirea locului consacrat întemeierii. Agentul este învestit cu puterea dragonului, eliberează puterea Kundalini și devine una cu victima, într-un ciclu complet, care duce la perfecțiune. Taina misteriilor e doar pentru cei aleși, spune misticul Lovinescu
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
semiologie logică. Acum știu că psihiatria este tot atât de încărcată de mistere cum este religia. Nu ignor și nu pot nega cauzalitățile biologice, nici determinările psihosociale, dar am sentimentul că microcosmosul nu și-a constituit încă o astronomie pe măsura astronomiei macrocosmosului. Omul a aselenizat; dar nici nu poate visa încă la o navigare similară în spațiile inconștiente ale microcosmosului. Logica gândirii inconștiente este, în prezent, logică ininteligibilă. Psihiatrul tehnician, psiholog, chimist, sunt ipostaze aberante dacă nu sunt conexate cu ascultătorul, înțelegătorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
este deșertăciune și goană după vânt, lumea omului, dar și întregul cosmos fiind tributare cu un final infailibil. Așadar, cuvântul lume, din formularea sfârșitul lumii, trimite la imaginea globală a existenței în complexitatea sa răsfirată, extinsă multiplu între microcosmos și macrocosmos. Nu este vorba despre o finalitate a paradigmei umane inclusă în nesfârșirea universului, ci despre un punct terminus al universului ce topește împreună cu distrucția sa și dimensiunea de ființă a omului. Sfârșitul lumii adică un sfărșit global, atotcuprinzător. Pentru viziunea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
nici în sin, nici în spate n-au rădicat, cu sine să ducă". Mai târziu disputa devine aridă și de un ascetism pedant, dar trebuie să se recunoască lui Cantemir meritul de a căuta întîiul termeni filozofici (substări, asuprastări, împregiur-stări, macrocosmos, microcosmos), în slujba unui spiritualism naturalist de speță paracelsiană. Vanhelmontian în Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, cu toate elementele de rigoare ale teosofiei (archei, fermenți, blas), Cantemir dizertează cu mult umor dialectic despre intolerabila condiție a omului ("tragicul" existenței am zice
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
suprimată „în timpul revoluției culturale (1966-1976)”. Ea și-a revenit abia după perioada de dezgheț ce a urmat acestei revoluții. astăzi, chinezII aplică deopotrivă idei și principii din daoism, confucianism și budism. china antică a completat în mod original relația micro-/macrocosmos în ciclul „principiilor antagonice, dar complementare cunoscute sub numele de yang și yin”. Opozițiile yang-yin se referă la opozițiile cosmice, la antitezele arhetipale, la contrariile existente peste tot în lume și în univers. Yin, de exemplu, reprezintă „vremea răcoroasă și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
parte dintre proverbele discutate se concentrează asupra unor valori morale: binele (7, 39, 40), dreptatea (16), cinstea (28, 45), încrederea (32, 34), răbdarea (33, 41), sinceritatea (35), frumosul (19, 37), prietenia (44). Alte locuțiuni au ca tematică anumite forțe supraumane, „macrocosmosul”, cele care premerg sau pot să controleze viața omului, și anume ideile de soartă (6, 9, 36), fire sau irațional (10), divinitate (13, 38), noroc (18, 22), sănătate (30). Sunt, apoi, proverbe ce evaluează gradul de predictabilitate a omului (1
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
lumii, mituri ale căderii, ale regenerării omului ca suflet, ale iminenței apocalipsului. Reprezentanți: Albert cel Mare, Roger Bacon, Marsilio Ficino, Pico della Mirandola, Jakob Bohme, Paracelsus, G. Bruno (cu a sa mnemotehnică), Goethe, Papus. (vezi 2/II) 93 micro- și macrocosmosul. Regula esențială a interpretării hermetice este principiul asemănării: "Ceea ce e jos e la fel cu ceea ce e sus și tot ceea ce e sus e la fel cu ceea ce e jos". Principiul asemănării poate fi formulat în mai multe ipostaze: convenenția
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
spre culmea spiritualității, spre înțelegerea divină în sensul că fiecare dintre noi este nimic fără celălalt: ,, Întregul fiind partea părților din care este format’’. Astăzi este bine cunoscut faptul că fiecare organism sau corp reprezintă un microcosmos energetic integrat în macrocosmosul universului, unul cu altul într-un permanent schimb de varietăți energetice și bioenergetice. Este cunoscută periodizarea istorică a existenței pe Pământ în binecunoscutele epoci studiate pe băncile școlii. Dar, și apare acest dar, fiecare epocă s-a născut în anumite
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]