239 matches
-
puțină, dar așa trebuie să fie, pentru că e mai bine să Întrezărești decât să vezi: amfitrionul nostru nu a reprodus cu fidelitate proiectul lui Salomon de Caus, ci l-a concentrat Într-un spațiu mai Îngust. Grădinile din Heidelberg imitau macrocosmosul, dar cel care le-a reconstruit aici n-a făcut decât să imite microcosmosul. Uitați-vă la grota aceea, clădită à rocaille... Decorativă, fără Îndoială. Dar de Caus avea În minte emblema din Atalanta Fugiens a lui Michael Maier, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o versiune babi- loniană, zeul Ea desenează pe pământ planul corăbiei mântuitoare (21, p. 96), iar într-o variantă românească, Dumnezeu îi indică lui Noe scheletul păsărilor, ca model (3). Arca este un microcosmos care are menirea de a regenera macrocosmosul : pe Oceanul primordial (Haosul acvatic) plutește arca, purtând în pântece singurele perechi de ființe rămase în viață (germenii noii creații), ca un ou cosmogonic (sau, mai exact, ou biogonic). Din punct de vedere mito-simbolic, arca este departe de a fi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ființă un nou sat” (vezi alte practici și credințe similare la 73, pp. 305-306 ; 114, pp. 199-200). Pentru mentalitatea populară, astfel de practici rituale privind întemeierea unui microcosmos nu sunt decât imitații ale gestului primordial prin care Demiurgul a întemeiat macrocosmosul : „Dumnezeu umblând pe ape a înfipt toiagul și s-a făcut pământ” (23, p. 15 ; pentru imagini analoage, vezi 100, pp. 65 și urm.). Sau alt fragment dintr-o legendă cosmogonică : „[Dumnezeu] și-a aruncat băltagul în apa cea mare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Cuplul de ctitori legendari întruchipează la scară umană cele două atribute esențiale ale cosmocratului : omnisciența (sihastrul) și omnipotența (voievodul). Ctitoria lor (biserica) este o imago mundi tipică, un microcosmos care trebuie durat în același mod în care a fost durat macrocosmosul. Orice biserică - scrie inspirat Anca Manolescu - reprezintă, în fond, varianta particulară a unui arhetip celest unic. De aceea, ea este virtual construită în clipa când, pe suportul terestru, a fost depistat punctul unde modelul se poate fixa. Din acel moment
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
astfel înte- meierea unei noi case sau localități debutează din același buric al pământului (vatra casei sau a satului), un topos consacrat și prestabilit în mod magico-ritual. În diferite legende cosmogonice românești, „centrul” de unde începe și în jurul căruia se întemeiază macrocosmosul este punctul unde se înfige arma/unealta zeului demiurg : „Dumnezeu, umblând pe ape, a înfipt toiagul și s-a făcut pământ” (3) sau : „[Dumnezeu] și-a aruncat baltagul în apa cea mare. Și ce să vezi, din baltag crescu un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și a cerului ; toate-n lume au o rânduială și rânduiala asta e” (8). Chiar termeni ca osia pământului și a cerului sau crugul cerului (rus. crug = „cerc”) sugerează cum nu se poate mai bine devenirea circulară a micro- și macrocosmosului în jurul punctului său central. În legendele cosmogonice românești, turtița origi- nară de pământ este extinsă circular - prin puterea magică a Demiurgului - în toate cele patru direcții ale spațiului haotic. Similar, conform tradiției, mărimea și forma satului se stabileau prin tragerea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ceva căutat, chinuit și sunt lipsite de haz: „Dacă viezure și vizuină - cuvinte eminamente geto-dace, la care nu știm dacă veți ajunge în acest dicționar - descriu microcosmosul nostru, numit mai popular - pădure, cuvântul viziune descrie aspirația noastră către lumea largă, macrocosmos și Universul nemărginit. Prefixul «vizi» a fost preluat, de altfel, de la goți. Dar viziunea vizigoților s-a limitat la Atlantic. Viziunea noastră nu a cunoscut niciodată limite. Poate și datorită faptului că noi am rămas devotați înmulțirii pur aritmetice, și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Roata capului/ Mercur/ În topire, de azur,/ Roata Soarelui/ Marelui" (Ritmuri pentru nunțile necesare). Elanul liric se descifrează ca un ritm al "roților" Venerei, al senzualității organice, apoi al "capului", al conștiinței și lucidității, al soarelui ca focar vital al macrocosmosului. Astfel, din ritm în ritm se leagă un circuit al marelui ritm al Poesiei ca Joc secund și repetire infinită, ritual de sacralizare prin cuvânt, reverență, mecanică sentimentală, incantație, într-o concentrare de sensuri ca într-o pură operație discontinuă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
creație de artă autentică este transformarea unui amalgam disparat idei, cuvinte, forme, culori, sunete într-o structură articulată, unitară. Tensiunile ideatice și formale ale organizării interne într-un poem, tablou, piesă muzicală realizează un microcosmos perfect, condensând și iradiind totodată macrocosmosul. Organizarea cosmică a operei de artă constituie forma ideală pentru receptarea sa și persistența în anamneză. Ca atare, într-un poem, alături de deschiderea și vibrația cosmică, la această organizare contribuie: pe de o parte, logica internă a ideației, condusă conclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sub semnul miticului. Numai în mit este cu putință comuniunea cu lumea, numai așa lucrurile dobândesc același limbaj spiritual, numai așa păstorul poate vorbi cu oaia năzdrăvană și se poate uni cu "mireasa" lumii. Viziunea din Miorița cuprinde planuri multiple: macrocosmosul și microcosmosul, realul și legendarul. Măreția unică a acestei creații privind concepția asupra morții, reiese perfect în evidență, de pildă, alături de Cântecul nocturn al unui păstor nomad din Asia, al lui Leopardi, de un adânc pesimism și care se încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Aici unduirea, începută de freamătul frunzelor și continuată de sunetul cornului, se prelungește cu tensiunea infinită a dorului care trece de pe orbita timpului pe vectorul veșniciei. Lirica lui Eminescu participă la universul din Miorița în primul rând prin afinitatea pentru macrocosmos. Și participarea la mitic apare de la primele poeme. În Venere și Madonă poetul visa o lume care să gândească din perspectiva basmului și să trăiască după modul poetic. Climatul de poveste, prezent în numeroase poezii, nu este nici el simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
publicate la diferite edituri din țară și din străinătate, care au scris despre orice mișcă-n univers, pornind din atemporalitate, de dincolo de Zidul lui Planck, dincolo de Big Bang, din haos, din absolut, o poezie antropologică, a existențialității din micro și macrocosmos, În altă ecuație, ontologică. Nu voi numi nici pe poet, nu voi menționa nici poezie, aș face, cred, o gafă de neiertat. Cum s a scris? “Poeții din această antologie nu scriu de dragul artei, ci pentru a face artă, scriu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
psalmul curat, înalt, cu conversația cotidiană! Lasă gândul filosofic să se întrevadă ici și colo, în spatele fabulei cotidiene, tărăgănate! Evită ritmul fix și sigur! Lasă oamenii să vorbească când superficial, aproape neatent, când adânc și minuțios! Schimbă des perspectiva de la macrocosmos la microcosmos! Față de nici un alt poet nu simt atâta recunoștință ca față de Erwin Strittmatter. Și cuvintele lui Manfred Marklund despre scrisoarea de la tata s-au întipărit în mine ca arse cu fierul înroșit. Dacă scrisoarea va fi publicată, se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
al taoismului afirmă că principiile primordiale care guvernează universul în mare sunt aceleași care se aplică și în cazul fiecărei părți a acestuia, după aceleași modele. Aceasta este și concluzia fizicii cuantice moderne care privește întregul univers ca fiind un macrocosmos gigantic al atomului, iar atomul ca fiind un univers în miniatură. Medicii chinezi consideră trupul uman ca fiind un microcosmos al universului și nu fac nici o deosebire între „natură” și „natura umană”, ca în cazul dualismului occidental, care izolează omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pildă asimilarea pântecelui sau a uterului cu peștera, a intestinelor cu labirinturile, a respirației cu țesutul pânzei, a venelor și arterelor cu Soarele și Luna, a coloanei vertebrale cu Axis mundi etc. Nu toate aceste omologări între trupul omenesc și macrocosmos sânt atestate la primitivi. Unele sisteme de corespondențe om-Univers nu au fost definitivate decât în culturile mari (India, China, Orientul Apropiat antic, America Centrală). Punctul lor de plecare este totuși reprezentat de culturile arhaice. Se întîlnesc la primitivi sisteme de omologie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vedere emblematic, Ochilă este delegatul entității superioare ce descrie coordonata de ființare, centrul de convergență a tuturor direcțiilor vitale. În acest caz, el înfățișează Ochiul Eternității, al existenței omnisciente și omniprezente, ce menține o legătură permanentă cu totalul fundamental din macrocosmos. De asemenea, poate fi asociat bătrânului prooroc orb, Tiresias, din epoca oedipiană, ce deținea darul special de a cunoaște adevărul. Astfel, Ochilă constituie o creatură cu calități excepționale, caracterizat în mod direct de narator, ca fiind „o schimonositură de om
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
124. "Mulțimea hipnotică" putea așadar să apară ca un fel de model redus, în spațiu închis, al unei mulțimi la scară mare, acționînd liber sub cerul liber. Fenomenele observate în microcosmosul spitalului funcționînd ca un laborator, reprezentau fenomene constatate în macrocosmosul societății. Astfel de analogii sînt curente în știință, valoarea lor depinzînd direct de gradul lor de fecunditate. Dar să ne oprim puțin asupra acestor fenomene, să vedem cum s-au produs ele. Vom înțelege atît caracterul spectacular prin care au
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
statut aparte au, în sensul integralității, sociologia și antropologia familiei, care încearcă să construiască o imagine cât mai completă despre familie, vizând atât aspectele formale, cât și cele informale, atât microcosmosul familial, cât și locul și rolul grupului familial în macrocosmosul social. Tocmai prin această năzuință spre globalitate, sociologia și antropologia culturală se suprapun până aproape de identificare și în abordarea familiei. Și dacă în urmă cu câteva decenii, dincolo de dezideratul comun (al viziunii globale), existau două deosebiri pronunțate între demersurile sociologiei
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
mimică, pantomimică, dans; nu este nici imitație, ci "plăsmuire a contextului armonios". b) Ca "joc al mișcării pătruns de suflet" euritmia presupune angajarea inițiativei și voinței. c) Omul fiind un microcosmos, prin euritmie se integrează în ritmul și armonia universului (macrocosmosului), ceea ce îi asigură menținerea sănătății. Deși se arată preocupat de sănătatea fizică a umanității, R. Steiner este împotriva jocurilor olimpice. Ele corespundeau organismelor vechilor greci, nu și omului contemporan (cf. 11, p. 211); acesta are nevoie de euritmie. Tendința inovatoare
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
spre culmea spiritualității, spre înțelegerea divină în sensul că fiecare dintre noi este nimic fără celălalt: ,, Întregul fiind partea părților din care este format’’. Astăzi este bine cunoscut faptul că fiecare organism sau corp reprezintă un microcosmos energetic integrat în macrocosmosul universului, unul cu altul într-un permanent schimb de varietăți energetice și bioenergetice. Este cunoscută periodizarea istorică a existenței pe Pământ în binecunoscutele epoci studiate pe băncile școlii. Dar, și apare acest dar, fiecare epocă s-a născut în anumite
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
nuanțe distinctive. Tehnica se bazează pe observarea astrelor, pe calculul și interpretarea lor. Divinația astrologică afirmă că astrele, în funcție de poziția lor pe cer, pot influența omul. Cu alte cuvinte, în astrologie se vorbește despre o similitudine între microcosmos (om) și macrocosmos (univers). Acesta ar fi un principiu care îi îndreptățește pe astrologi să facă unele previziuni. În cazul astrologiei, se punctează îndeosebi cunoașterea de ordin științific. Astrologul era o persoană cultivată și avea serioase cunoștințe de matematică, fizică, filosofie, metafizică, astronomie
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
-l rupe de universul său magico-religios. Propunea o viziune integratoare și nu se sfia deloc să facă analogii și apropieri între realitățile fizice și cele spirituale. De exemplu, sănătatea era interpretată ca fiind consecința unui dezechilibru între microcosmosul uman și macrocosmos. Stările de dezordine puteau fi naturale sau provocate, iar vindecarea survenea ca urmare a restabilirii ordinii. În cazul modernității, situația se schimbă. Din acest motiv vom utiliza în evaluare criteriile științifice atât de familiare nouă astăzi. Pentru a fi numită
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
istoria religiilor în general, nici cu religia lui Israel în particular. De fapt, dacă este adevărat că în cult autorul vizibil este întotdeauna ființa umană (care, în anumite concepții non biblice, pune în mișcare, prin mecanisme complexe de corespondență între macrocosmos și propriul microcosmos, forțe care sunt în mod normal o prerogativă a divinității) și uneori chiar omul instituie anumite rituri și uzanțe liturgice, la fel de adevărat este și că, aproape întot-deauna, cultul are la bază elemente ale căror origini se pierd
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
și care ne-ar permite în același timp să le înțelegem ca un tot organic"44, tot care nu se raportează ca o specie la întregul ființării sau la un fragment al acesteia, ci ar avea poziția unui microcosm față de macrocosmos (o "lume mică" față de o "lume mare"). Participarea insului la umanitate (aceasta din urmă, înțeleasă ca universalitate umană) constituie temeiul unui nou "concept" filosofic al omului. Re-construcția umanului prin modelul antropologiei filosofice se deosebește de cea prin modelul ontologiei umanului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
a distinge între interogațiile cu specific științific, particular, încadrate încercării de a configura o "știință obiectivă a personalității", și cele propriu-zis filosofice, care fac din personalitate modelul omului și al lumii, "locul" în care se găsesc, într-o identitate structurală, macrocosmosul și microcosmosul (uman). După cum C. Rădulescu-Motru prelucrează semantic termenii, teoria obiectivă ("științifică") ar fi substratul teoriei filosofice a personalității. Aceasta din urmă aduce în plus o justificare a statutului celei dintâi prin discutarea diferitelor puncte de vedere asupra persoanei omenești
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]