456 matches
-
diferită, dar de la același organism sau de la organisme înrudite. Hibridarea are loc enzimatic și în nucleu în timpul proceselor de replicare și transcriere. 5.2.3.Acizii ribonucleici (ARN)-structură, proprietăți, rol biologic 5.2.3.1. Structura primară a ARN Macromolecula de ARN este formată dintr-o singură catenă polinucleotidică liniară mai scurtă decât ADN, alcătuită din patru ribonucleotide AMP, GMP, CMP și UMP care se succed într-o anumită secvență specifică și care sunt unite prin legături 3'5' fosfodiesterice
Chimie biologică by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/701_a_1306]
-
de asemenea, o semnificație biologică deosebită făcând din apă solventul ideal și mediul de viață optim pentru sistemele vii din univers. In ultimul rând dar nu cel mai puțin important, trebuie menționat faptul că multe din proprietățile biologice ale diverselor macromolecule: proteine, acizi nucleici etc, decurg din interacțiunile lor cu moleculele de apă din mediul înconjurător, așa cum se va arăta în capitolele următoare. 1.3.6. Sistemele tampon:semnificația fizico-chimică și biologică Sistemele tampon se opun variațiilor mari de pH în
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
zaharide sau zaharuri. 2.2. Clasificare Glucidele se clasifică, în funcție de comportarea lor la hidroliză, în trei categorii: monoglucide, oligoglucide și poliglucide. Monoglucidele sau ozele sunt glucide simple, nehidrolizabile; Oligoglucidele pun în libertate prin hidroliză 2-10 molecule de oze; Poliglucidele sunt macromolecule alcătuite dintr-un număr mare de monoglucide, care se eliberează prin hidroliză. 2.3. Stare naturală Glucidele alcătuiesc cea mai mare parte a substanțelor organice din natură, având o largă răspândire în regnul vegetal, unde se formează în urma procesului de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
cauză în interiorul helicoidal al spirei pot pătrunde molecule străine mai mici (iod) formând compuși de incluziune. Masa moleculară a amilozei variază între 32.000 100.000, iar gradul de polimerizare între 1000 4000. Amilopectina (Izoamiloza) este componenta ramificată a amidonului. Macromolecula sa este alcătuită din resturi de * glucopiranoză legate 1,4 și 1,6 *glicozidic. Legăturile * 1,4 (de tip maltoză) se găsesc în interiorul lanțului de amiloză, iar cele * 1,6 (de tip izomaltoză) apar în punctele de ramificație. Cu alte
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
amorfă, care cu apa caldă formează o dispersie coloidală. Glicogenul dă o colorație roșie brună, în prezența soluției de iod. Glicogenul are o structură asemănătoare cu amilopectina din amidon. Spre deosebire de aceasta, molecula glicogenului prezintă ramificații mai dese și mai scurte, macromolecula sa având masa moleculară mult mai mare (106 107). Se apreciază că după 3 4 molecule de glucoză, apare o ramificație formată din 7 -8 resturi de glucoză. Gradul de ramificație depinde de proveniența glicogenului. Macromolecula înalt polimerizată de glicogen
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
dese și mai scurte, macromolecula sa având masa moleculară mult mai mare (106 107). Se apreciază că după 3 4 molecule de glucoză, apare o ramificație formată din 7 -8 resturi de glucoză. Gradul de ramificație depinde de proveniența glicogenului. Macromolecula înalt polimerizată de glicogen are o formă sferică pentru a corespunde la un spațiu mai restrâns. În interiorul sferei găsim trei tipuri de lanțuri; lanțul liniar cu capăt terminal reducător; ramificațiile exterioare terminate cu rest de glucoză ce are hidroxil liber
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
a celulozei variază între 1,5 . 106 6 . 106. Celuloza pură este o substanță amorfă cu structură fibrilară, insolubilă în apă și solvenți organici, dar solubilă în soluție amoniacală de hidroxid cupric Cu (NH3)4 (OH)2 numită soluție Schweitzer. Macromoleculele de celuloză formează lanțuri lungi, filiforme, unite prin legături de hidrogen, alcătuind fibrele de celuloză. În fibre există anumite zone orientate (cristalite) cu o aranjare uniformă și paralelă a lanțurilor care dau aspect cristalin zonei respective. Numărul mare de cristalite
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
înalt grad de organizare structurală. Numărul mare de aminoacizi componenți formează lanțuri polipeptidice diferite ca lungime și ca alcătuire, ceea ce crează o mare varietate a proteinelor. Proteinele se caracterizează printr-o mare diversitate structurală, dată atât de dimensiunea mare a macromoleculei, cât și de aranjametul spațial al acesteia. Multiplele funcțiuni biologice ale proteinelor se datoresc complexității lor structurale, legată atât de structura chimică de bază a lanțului polipeptidic, cât și de organizarea spațială a moleculei proteice. Conformația complexă a moleculei de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
configurația specifică fiecărei proteine. 4.3.4.2. Structura secundară Se referă la aranjamentul spațial al catenei polipeptidice și la legăturile chimice care o stabilizează. Cu ajutorul difracției razelor X de către cristale de proteină pură, Pauling și Corey au constatat că macromolecula proteică nu are o formă extinsă, ci lanțurile polipeptidice pot fi răsucite în spirală (*helix) sau dispuse în "foaie pliată". Structura secundară este stabilizată în spațiu prin legături de H care se formează intra și intercatenar între grupările =C=O
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
3 sârme. Între cele 3 catene se stabilesc legături de H intermoleculare între grupările OH din hidroxiprolină și glicocol. Această structură oferă rigiditate deosebită moleculei de colagen. 4.3.4.3 Structura terțiară reprezintă un nivel superior de organizare a macromoleculei proteice și se datorește interacțiunilor dintre radicalii R aparținând catenelor polipeptidice mai lungi care posedă o structură secundară proprie. Stabilitatea structurii terțiare este dată de forțele de atracție dintre catenele laterale ale lanțurilor peptidice la care iau parte următoarele legaturi
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
în virusuri, bacterii și constituie componentele esențiale din nucleele celulare, citoplasma celulară, în special ribozomi. Aceste heteroproteine au rol important în biosinteze proteinelor, în transmiterea caracterelor ereditare și în diviziunea celulară. Prin hidroliza chimică sau enzimatică a nucleoproteinelor se obțin macromolecule de acizi nucleici și de proteine globulare bazice (protamine și histone) 4.4. APLICAȚIE PRACTICĂ Soluțiile de proteine, cu unele excepții (gelatină) precipită la cald sau sub acțiunea diferiților agenți chimici. Datorită prezenței anumitor aminoacizi, proteinele dau reacții specifice acestora
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
un mononucleotid și 5' (OH) a pentozei din mononucleotidul vecin. Astfel, în structura acizilor nucleici resturile de acid fosforic alternează cu resturile de pentoză, iar bazele azotate apar ca radicali laterali ai lanțului polinucleotidic. În ceea ce privește modul de organizare structurală a macromoleculelor de acizi nucleici se deosebesc 3 nivele de organizare a acestora, structura :primară, secundară și terțiară. Acizii nucleici au structură primară monocaternară asemănătoare, cu deosebirea că lungimea catenelor polinucleotidice este mai mare în ADN decât în ARN. În funcție de structura primară
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
prin bazele nucleice pe care le conțin. Astfel ARN conține riboză,iar ca baze azotate adenina, guanina, citozina și uracil, iar ADN conține deoxiriboză, iar ca baze nucleice adenina, guanina, citozina și timina. Acizii nucleici au o structură tetranucleotidică, fiecare macromoleculă fiind formată din 4 nucleotide diferite două purinice și două pirimidinice, care alternează între ele. Structura secundară a acizilor nucleici este diferită: ADN are o structură secundară bicatenară, dublu helicoidală, în timp ce ARN are o structură secundară monocatenară. 5.2.2
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
4 mononucleotide principale d(AMP), d(GMP), d(CMP), d(TMP), dispuse într-o anumită secvență specifică și care alcătuiesc o unitate tetranucleotidică. Între mononucleotide se stabilesc legături 3' 5' fosfodiesterice care unesc două molecule de deoxiriboză din nucleozide alăturate. Macromoleculele de ADN diferă de la o specie la alta, dar sunt identice în organele aceleași specii. ADN se deosebesc între ei prin succesiunea mononucleotidelor și prin reprezentarea lor cantitativă. Datorită acestor diferențe structurale (-numărul, secvența și proporția mononucleotidelor) ADN este considerat
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
cantități mai mici ADN se gasește în mitocondrii în stare liberă, având o structură circulară helicoidală, simplă sau dublă. ADN mitocondrial conține informația genetică necesară pentru biosinteza unor proteine mitocondriale. În unele virusuri ș-a identificat și ADN monocatenar. Lungimea macromoleculei ADN este proporțională cu complexitatea organismului, mai ales la bacterii și virusuri. Denaturarea și renaturarea ADN. Hibridarea Structura helicoidală a ADN nu se menține în orice condiții; prin încălzirea acestuia la 800 900C în soluție salină fiziologică are loc o
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
diferită, dar de la același organism sau de la organisme înrudite. Hibridarea are loc enzimatic și în nucleu în timpul proceselor de replicare și transcriere. 5.2.3.Acizii ribonucleici (ARN)-structură, proprietăți, rol biologic 5.2.3.1. Structura primară a ARN Macromolecula de ARN este formată dintr-o singură catenă polinucleotidică liniară mai scurtă decât ADN, alcătuită din patru ribonucleotide AMP, GMP, CMP și UMP care se succed într-o anumită secvență specifică și care sunt unite prin legături 3'5' fosfodiesterice
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
o catenă a ADN bicatenar are următoarea secvență în baze azotate (nucleotide): A - T - G - C - T - A -. Să se stabilească structura chimică a secvenței corespunzătoare în baze azotate (nucleotide) a fragmentului de mARN sintetizat. 10.Se presupune că o macromoleculă de ADN are o masă moleculară de 2,6•106 și că masa moleculară medie a unui nucleotid constituent este de 650. Să se calculeze numărul de perechi de nucleotide existente în macromolecula respectivă de A.D.N. 11.O celulă
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
mARN sintetizat. 10.Se presupune că o macromoleculă de ADN are o masă moleculară de 2,6•106 și că masa moleculară medie a unui nucleotid constituent este de 650. Să se calculeze numărul de perechi de nucleotide existente în macromolecula respectivă de A.D.N. 11.O celulă animală conține aproximativ 5•103 perechi de baze azotate, iar o genă în jur de 500. Să se calculeze numărul de gene pe care le poate conține o macromoleculă de ADN din celula
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
de nucleotide existente în macromolecula respectivă de A.D.N. 11.O celulă animală conține aproximativ 5•103 perechi de baze azotate, iar o genă în jur de 500. Să se calculeze numărul de gene pe care le poate conține o macromoleculă de ADN din celula respectivă. 12.Un oligonucleotid prezintă următoarea secvență ipotetică: GpCpUpApUpGp. Să se indice: a) localizarea acțiunii hidrolitice a endonucleazelor b) localizarea acțiunii hidrolitice a exonucleazelor c) denumirea generică a produșilor rezultați prin acțiunea enzimelor indicate la punctele
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
prin mai multe variante de acțiune: autocrin acționează asupra celulelor care le produc; paracrin acționează asupra celulelor vecine; endocrin pot fi transportate la celule-țintă aflate la distanță de locul de sinteză; din această categorie fac parte hormonii [261]. Receptorii sunt macromolecule, de obicei proteine sau glicoproteine care recunosc și leagă, cu afinitate mare, moleculele-semnal care se mai numesc și liganzi. Numărul de liganzi fiind prea mare și diferit ca structură, s-a preferat clasificarea după modul de localizare a receptorilor. Astfel
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
PREFAȚA Lucrarea de față se referă la (co)polimeri reticulați obținuți prin tehnica polimerizării în suspensie. Un polimer reticulat este definit ca o mică regiune dintr-o macromoleculă (dintr-o catenă polimeră) unde există măcar un punct tetrabranșat. Unirea macromoleculelor prin legături covalente duce la formarea unei singure molecule “gigant”. Legăturile covalente care unesc catenele macromoleculare se numesc reticulări, iar polimerul format este un polimer reticulat. Rețelele polimere
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
PREFAȚA Lucrarea de față se referă la (co)polimeri reticulați obținuți prin tehnica polimerizării în suspensie. Un polimer reticulat este definit ca o mică regiune dintr-o macromoleculă (dintr-o catenă polimeră) unde există măcar un punct tetrabranșat. Unirea macromoleculelor prin legături covalente duce la formarea unei singure molecule “gigant”. Legăturile covalente care unesc catenele macromoleculare se numesc reticulări, iar polimerul format este un polimer reticulat. Rețelele polimere covalente se înscriu printre cele mai mari molecule cunoscute. Asemenea rețele sunt
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
enzimatice. Rezultatele personale ale autorilor precum și experiența în cercetarea stiințifică, pot constitui o bază de plecare și un imbold pentru toți cei ce doresc să dezvolte această ramură a chimiei care se ocupă de cele mai mari și mai complexe macromolecule. CAPITOLUL 1 POLIMERIZAREA ÎN SUSPENSIE Cristina Doina Vlad Generalități Polimerizarea în suspensie (PSp) este o tehnică de obținere a polimerilor sub formă de perle, (granule, particule, mărgele sau microbloc) și se referă la un sistem în care monomerii conținând 8
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
stabilizator /38/. Mecanismul (co)polimerizării reticulante radicalice În tehnica polimerizării în suspensie, formarea copolimerilor reticulați din monomeri mono și polinesaturați are loc prin reticularea radicalică a catenelor. La începutul reacției de copolimerizare a catenelor monomerilor polinesaturați se formeaza numai câteva macromolecule polifuncționale liniare, care sunt dizolvate in monomeri. Copolimerizarea reticulantă radicalică, (CRR), are câteva comportări specifice care nu se regăsesc la reticularea prin policondensare sau vulcanizare. Principala diferență constă în procesul de inițiere a catenelor crescătoare, proces care determină apariția diferențelor
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
de corelările spațiale ducând la o creștere a probabilității de formare a ciclurilor de diferite mărimi și la o descreștere a reactivității legăturilor duble datorată efectelor sterice ale structurilor formate. O concentrație mare de monomer divinilic duce la formarea de macromolecule compactate prin reticulare internă (particulele microgelului format se leagă împreună prin participarea grupărilor vinilice periferice în timpul creșterii macroradicalului în faza lichidă). Diluția favorizează contactele dintre particule și macroradicalul are șanse mai mari de a ataca o legătură vinilică periferică de pe
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]