272 matches
-
economici (financiari-monetari) joacă un rol mai important în acest domeniu decât relațiile de reciprocitate. Studiul rețelelor sociale se află în centrul cunoașterii relațiilor dintre indivizi și societate, dintre aspectul clinic și cel comunitar, reconciliind sau apropiind analizele macro cu cele microsociale. Din teoria rețelelor au fost derivate două tipuri de cercetări și intervenții, și anume: * analiza rețelelor (network analysis); * suportul social (social support). Primul tip descrie rețelele mai ales din punct de vedere structural și interacțional, iar cel de-al doilea
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
Ea reușește să teatralizeze ritualurile stereotipizate ale vieții. Ocupațiile denotă un comportament eminamente codificat. Ținând cont de reprezentarea sinelui și de afirmarea să că ființă socială și individuală, delimitam trei universuri ale Parizienei în care ea se manifestă: 1. universul macrosocial, în care comportamentul social este implicat în situații mondene; 2. universul microsocial, în care conduitele individuale sunt implicate în situații intime; 3. universul mixt, în care universul macrosocial se înterpătrunde cu universul microsocial, comportamentul fiind implicat în situații private. Pariziana
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
delimitam trei universuri ale Parizienei în care ea se manifestă: 1. universul macrosocial, în care comportamentul social este implicat în situații mondene; 2. universul microsocial, în care conduitele individuale sunt implicate în situații intime; 3. universul mixt, în care universul macrosocial se înterpătrunde cu universul microsocial, comportamentul fiind implicat în situații private. Pariziana simbolizează depășirea cadrului comun al condiției feminine. Modelul tradițional este pentru ea inhibitiv și neinteresant, plictisind-o de moarte și împingând-o la diferite aventuri și extravaganțe: "Cette
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
nu moștenit. Rezultă de aici existența unei multitudini de factori de mediu care determină apariția și manifestarea agresivității. Acești factori au fost împărțiți în factori familiali și de grup, sociali și instituționali (Durkheim), fiind descrisi ca o stare de anomie macrosocială (comunitatea), microsocială (familie), instituțională. Factorii familiali ce intervin și facilitează formarea unui comportament delincvent sunt reprezentați în pattern-urile parentale defavorizante: carență afectivă maternă asociată cu lipsa modelului patern sau abuzul de autoritate al acestuia din urmă, cu posibilitatea de
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
Rezultă de aici existența unei multitudini de factori de mediu care determină apariția și manifestarea agresivității. Acești factori au fost împărțiți în factori familiali și de grup, sociali și instituționali (Durkheim), fiind descrisi ca o stare de anomie macrosocială (comunitatea), microsocială (familie), instituțională. Factorii familiali ce intervin și facilitează formarea unui comportament delincvent sunt reprezentați în pattern-urile parentale defavorizante: carență afectivă maternă asociată cu lipsa modelului patern sau abuzul de autoritate al acestuia din urmă, cu posibilitatea de asociere a
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
moarte reflex al libertății totale dar și ca un îndemn, o împingere către moarte. Oricâte motive personale, individuale, adică implicate în structurile și funcțiile psihologice ale personalității ar exista, exagerbarea acestora determină trecerea la act, ele fiind generate de condiționarea macrosocială. 4.2. Caracterul psihologic al suicidului Fenomenul autodistrugerii umane se produce cu o frecvență mai mare sau mai mică, dar niciodata nulă în orice societate. Mai mult, în istorie s-a întâmplat uneori ca sinuciderea să cunoască veritabile epidemii. În
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
societatea este alcătuită din grupuri diferite care luptă unul cu altul ca să dobândească o parte mai mare din resursele limitate ale societății considerate valoroase, fie că sunt bani, putere sau prestigiu. La fel ca perspectiva funcționalistă, perspectiva conflictului este una macrosocială care pleacă de la întrebarea: "De ce societatea ia forma pe care ea o are?" Oricum, teoria conflictului dă un răspuns diferit la această întrebare față de teoria funcționalistă. Acesta rezidă în faptul că în societate există grupuri care au conflict de interese
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
încrederii și ale trădării, ale câștigului și ale pierderii, ale speranței și ale dezamăgirii, ale prudenței și ale curajului/riscului. O asemenea situație este aceea pe care specialiștii au numit-o dilema prizonierului 25 (pentru implicațiile și pentru efectele ei macrosociale a se vedea și interesantele analize sociologice ale lui Raymon Boudon, 1998). Jocul a fost inventat de către cercetătorii Merrill Flood și Melvin Dresher. A. W. Tucker (de la Universitatea Stanford) a descris situația jocului astfel: doi oameni sunt arestați și duși
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
În special noneconomice) și de rolurile pe care indivizii le asumă prin socializare În cadrul instituțiilor sociale. Deopotrivă actorii raționali rolurile pe care ei le asumă, atât În sfera activităților economice, dar și a celor sociale sunt implicați Într-un proiect macrosocial, de generare a agregatelor sociale (construcții sociale integrante), fie acestea prețuri de echilibru sau structuri macrosociale mai elaborate. Vehiculul care ne poartă de la actori la structuri sociale este cooperarea Între elementele diferențiate ale corpului social sau unitățile sociale de referință
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Deopotrivă actorii raționali rolurile pe care ei le asumă, atât În sfera activităților economice, dar și a celor sociale sunt implicați Într-un proiect macrosocial, de generare a agregatelor sociale (construcții sociale integrante), fie acestea prețuri de echilibru sau structuri macrosociale mai elaborate. Vehiculul care ne poartă de la actori la structuri sociale este cooperarea Între elementele diferențiate ale corpului social sau unitățile sociale de referință, respectiv actorii raționali individuali sau rolurile sociale. Cooperarea sau integrarea micro-referențialilor (indivizii sau rolurile sociale) formează
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
constituind direcții de oportunitate, dar și constrângeri; considerarea structurilor sau câmpurilor (ca fapte sociale) orientează cercetarea către holism metodologic. Caracteristica dominantă a neo-instituționalismului sociologic este tocmai aceea de a unifica, Într-un proiect teoretic consolidat, atât asumpții micro cât și macrosociale. Neo-instituționalismul se constituie atât pe moștenirea weberiană a acțiunii sociale și pe metodologia Înțelegerii semnificațiilor vehiculate individual, cât și pe moștenirea durkheimiană a faptelor sociale și pe metodologia pozitivistă a „Întregurilor” sociale. Noul mod de analiză se plasează la frontiera
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
decernarea premiului Nobel În 1991, Coase și-a dezvoltat și ajustat teoria În mai multe rânduri. Dacă articolul din ’37 viza exclusiv nivelul microsocial, mai precis rațiunea de agregare a factorilor de producție În cadrul firmei, studiile sale recente vizează nivelul macrosocial, ceea ce Coase (1992) desemnează prin sintagma, „structura instituțională de producție”, referindu-se la echilibrul ce caracterizează o economie la un moment dat Între relațiile de piață și relațiile de autoritate, respectiv numărul de tranzacții ce se realizează administrativ, intern, În cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
codurile de conduită) și reasertate prin acțiune socială. Oportunismul devine un simplu efect pervers al inconsistenței dinamicii agent - principal, al contradicțiilor culturale și nu o trăsătură universală a umanității. Este mai degrabă o trăsătură a conflictului de rol la nivel macrosocial decât una personală. Identificarea agenților cu interesele principalilor este o trăsătură distinctivă a sistemului social modern, explicabilă prin procesul instituirii actorilor Înșiși: atât a intereselor, cât și a capacităților acționale. În același timp Însă, modelele culturale evoluează și reconceptualizează continuu
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
veghează asupra noastră» (1991:250). Ele sunt mai degrabă sisteme simbolice trans-raționale, social instituite, purtătoare de sens pentru relațiile sociale astfel constituite și percepute ca legitime În anumite societăți sau contexte. Concepția instituționalistă explică patternurile de cooperare prin incidența concepțiilor macrosociale asupra organizării. Aceasta din urmă este o construcție socială ce reflectă concepțiile raționalizatoare ale societății, și nu rezultatul presiunilor individuale spre eficiență. Organizarea socială a anumitor activități și dimensiunile organizării (structura instituțională de producție, cum ar spune Coase, 1992) sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
organizării. Aceasta din urmă este o construcție socială ce reflectă concepțiile raționalizatoare ale societății, și nu rezultatul presiunilor individuale spre eficiență. Organizarea socială a anumitor activități și dimensiunile organizării (structura instituțională de producție, cum ar spune Coase, 1992) sunt determinate macrosocial la nivel cognitiv, ideologic. 4. Reconsiderarea acțiunii sociale „De-a lungul istoriei științelor sociale, a existat mereu o tensiune Între teoreticienii care evidențiau constrângerile structurale și culturale exercitate asupra acțiunii și cei care subliniau capacitatea actorilor individuali de a determina
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
generalizată sau normele. „Ignorându-i rădăcinile În interacțiunile sociale și În relaționare, capitalul social devine un simplu concept la modă folosit În contextul larg al construirii sau Îmbunătățirii integrării sau solidarității sociale” (p. 26). Plasându-l la nivelul unui funcționalism macrosocial, forța explicativă a conceptului În conjucție cu acțiunea individuală intențională ar fi astfel compromisă. Lin optează pentru individualism metodologic, operând cu un concept al acțiunii intenționale care ține cont atât de resursele personale, direct accesibile individului (capital material, capital uman
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
și să-și manifeste credibilitatea, consolidând relația socială. Astfel, rețelele sunt depozitarele resurselor sociale produse de actori și permit capitalizarea și mobilizarea lor În sprijinul acțiunii intenționale. Subscriind diferenței sesizate de Lin, am putea spune că rețelele sociale sunt rezultatul macrosocial al investițiilor sociale ale actorilor, În timp ce capitalul social este beneficiul obținut de aceștia de pe urma propriilor investiții. Resursele implicate În rețele sociale Îmbunătățesc rezultatele acțiunilor actorilor În special prin facilitarea fluxului informațional și reducerea costurilor tranzacționale. Pe de altă parte, pe lângă
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Îmbunătățesc rezultatele acțiunilor actorilor În special prin facilitarea fluxului informațional și reducerea costurilor tranzacționale. Pe de altă parte, pe lângă oportunitățile de acțiune pe care le facilitează și resursele pe care le mobilizează În promovarea acțiunii la nivel individual, la nivel macrosocial pot exista și „consecințe negative ale sociabilității” (Portes, 1998:2). Portes și Sensenbrenner (1998) folosesc, pentru a le desemna, termenul de „debit social” (ce ar fi opusul termenului de capital social În sensul de sociabilitate productivă - Sandu, 1999). Rețelele pot
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
adesea o definiție impusă de puterea relativă a organizațiilor mari și/sau a regulilor impuse de către stat)” (1991:313 - 4). În cazul nostru, managerii firmelor mari, dominante ca urmare a moștenirilor productive socialiste, se autodefinesc ca exportatori, (și, la nivel macrosocial, principali contribuitori la echilibrarea balanței de plăți); această concepție a fost impusă și cu ajutorul politicilor statului de susținere a exporturilor. În ceea ce privește structura, există un grad Înalt de specializare Între producători, astfel că, deși sectorul este În general perceput ca fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
un proiect social raționalizator; rolurile sunt internalizate la nivel cognitiv, iar capacitatea de acțiune reprezintă o autorizare socială ce se Înscrie În teleologia socială; contactul este dinainte structurat, planificat pentru Înglobarea unui sens Îm roluri, organizarea devenind o construcție eminamente macrosocială. Distanțându-se de paradigmele clasic-raționalistă și instituționalistă dominante, teoria câmpurilor organizaționale operează cu o viziune a acțiunii social constitute Într-un cadru structural, el Însuși social construit. În cazul câmpurilor organizaționale, acțiunea intențională specifică pieței se manifestă Într-un cadru
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
În același timp instituționalizat, dar care lasă loc acțiunii sociale și care se plasează, din punct de vedere epistemic, Între extremele teoretice ale pieței libere născută din concepția individualismului metodologic și cel al organizației instituționalizate ce rezultă dintr-o poziție macrosocială sau holistă. Câmpurile sunt spații mezosociale În care acțiunea și instituțiile interacționează pentru a explica structurile stabile atât la nivel organizațional cât și social mai larg. Ele rezultă din stabilizarea relativă a relațiilor de cooperare Între actori, dar care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
TRANZIȚIE ȘI POSTCOMUNISM ÎN COMUNITATEA RURALĂ 1. ASPECTE PRELIMINARE Despre schimbare socială în general și particularizând pe diverse domenii ale vieții sociale, se pot spune foarte multe lucruri, domeniul fiind unul extrem de complex. Plasându-se la un nivel foarte general, macrosocial, Neil Smelser (1998) spunea că patru mari transformări sau schimbări sociale modifică astăzi lumea în care trăim: revoluția continuă a creșterii economice deziderat al tuturor țărilor, de la cele sărace până la cele bogate; revoluția continuă a democratizării, care este o forță
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
ca factor de primă importanță dezvoltarea tehnologică (Sztompka, 1994). De asemenea putem face distincție între teoriile deterministe versus cele voluntariste, primele susținând că oamenii nu au nici un rol în schimbarea socială, aceasta fiind produsă de forțe ce acționează la nivel macrosocial. În acest caz, agenții schimbării sunt dezvoltarea tehnologiei, sistemul economic, structura claselor sociale, etc. Este o teorie slab susținută, contraargumentul principal fiind acela, că tot oamenii se află și în spatele acestor schimbări de anvergură ale unei societăți. De cealaltă parte
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
modernității, pentru că putem analiza o comunitate rurală din punct de vedere al modernității comportamentale și atitudinale a indivizilor ei, dar și prin prisma modificărilor produse în cadrul acesteia în urma proceselor de industrializare și urbanizare, cu care este asociată modernitatea la nivel macrosocial. Așa încât le voi analiza în linii generale pe fiecare. Dacă abordăm modernitatea în sens larg, macrosocial și diacronic, principalele dimensiuni ale acesteia sunt industrializarea, urbanizarea, dezvoltarea modului capitalist de viață, constituirea statelor naționale, raționalizarea activităților prin organizări birocratice și secularizare
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
a indivizilor ei, dar și prin prisma modificărilor produse în cadrul acesteia în urma proceselor de industrializare și urbanizare, cu care este asociată modernitatea la nivel macrosocial. Așa încât le voi analiza în linii generale pe fiecare. Dacă abordăm modernitatea în sens larg, macrosocial și diacronic, principalele dimensiuni ale acesteia sunt industrializarea, urbanizarea, dezvoltarea modului capitalist de viață, constituirea statelor naționale, raționalizarea activităților prin organizări birocratice și secularizare. Definițiile date modernității sunt nenumărate, dar pentru a evoca aici doar una din cele clasice cea
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]