434 matches
-
această esențialitate a fost până la urmă coruptă chiar și în sculptură. Când sculptura greacă dobândește dimensiunea psihologicului, când devine expresivă și sugestivă, înfățișînd, să zicem, patosul durerii, când se deschide deci o epocă a barocului în sculptură, care culminează cu Madona îndurerată aplecată peste trupul frânt al Fiului, atunci sculptura își corupe principiul tautologic, devine tranzitivă și imitativă. Căci dacă sculptura, în esența ei, imită ceva, ea nu imită un lucru existent, ci spiritul care i-a asistat geneza.1 Sculptura
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
reaua-credință și patima partizană care transpare din comentariu m-au dezamăgit. Până și în Basarabia noastră înapoiată și fără de speranță - conform sentinței cronicarului literator - asemenea diversiuni se fac cu mai multă pricepere. Scris într-un registru încruntat și posomorât, de „madonă” neglijată, comentariul Literatorului este până la urmă o probă de umor involuntar. E inutil să polemizăm cu cineva care sfidează evidențele și bunul-simț. Când nu este desființată printr-o grasă înjurătură, Televiziunii publice din Republica Moldova (TVM) i se reproșează în principiu
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
stă bine unei femei de vârsta ei, cu o față aproape ovală și o privire îngăduitoare în care se oglindea o bunătate severă, cu ochii negri încadrați în niște sprâncene tot negre, cu părul despletit lăsat pe umeri, semăna cu Madona lui Leonardo da Vinci însă ceva mai feminină și aproape tot atât de enigmatică. Într-un costum croit perfect, ce-i venea ca turnat, de culoare gri-vernil, se așezase lângă fereastră în fața fetei cu verighetă a cărei vârstă aproximativă o apreciase ceva
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
trateze, uneori, aproape cu violență. Detest, spusese odată (atunci erau la National Gallery din Washington, În fața Portetului unei doamne de Van der Weyden), acest har ipocrit, cast, dificil al femeilor pictate de tipii ăștia din nord. Înțelegi, Faulques? Din contră, madonele italiene ori sfintele spaniole au, În caz că le scapă de pe buze o obscenitate, tot aerul că știu perfect ce spun. Ca mine. Începând de atunci, Olvido nu mai făcuse nici o fotografie cu gândul la estetica și glamour-ul Întru care fusese educată
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Mona Lisa, Psyche, Europa, Diana sau Venus. Dacă în anii ’70, artista desfășoară sculpturi-performanțe precum „Le Baiser de l’artist” (inspirată de iconografia barocăă sau „Sainte Orlan”, din 1990 începe operațiile-performances „La Ré-Incarnation de Sainte Orlan”, apropriindu-și imaginile religioase ale madonei și sfinților, în timp ce recurge și la imaginarul mitologic și la istoria artei. Artista apelează la tehnlogia computerului pentru a-și sintetiza propriul chip într-un model care mixează șapte iconuri de frumusețe feminină, create de artiști de-a lungul istoriei
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Raportul dintre chipul uman, respectiv feminin, și personalitate se continuă în relaționarea dintre reconstrucția tehnologică și intenția artistică. Artista scoate la iveală modul în care un icon cultural nu are valoare și înțeles universale, ci diferă în funcție de context: de la imaginea madonei cu pruncul (iconul maternitățiiă la imaginea actriței Marilyn Monroe (simbolul vizual al străluciriiă sau la imaginea mereu în schimbare a cântăreței Madonna. Iconul își schimbă înțelesul și funcționarea în raport cu contextul istoric și geografic, cu practicile privirii și cu dimensiunile puterii
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ca la cei vechi, în melos. Cezar Baltag "Comuna de aur", E. S. P. L. A., 1960; "Vis planetar", E. P. L., 1964; "Răsfrângeri", E. P. L., 1966; "Monada", E. P. L., 1968, "Odihnă în țipăt", Editura Tineretului, 1969; "Șah orb", Editura Eminescu, 1971; "Madona din dud", Editura Eminescu, 1973. Poezia lui Cezar Baltag, concentrată în idei și imagini, oraculară, uneori excesiv intelectuală, alunecă uneori în plasma unor sentimente pe care nu le refuză, cum nu refuză nici "muzica" nici "vagul", ci le ascunde și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
va rămâne cu nostalgia lui, până la odihna totală. Țipătul este un fel de "lumină de ieri/ pe care o tot laud" (Lucian Blaga) și pe care nu reușim s-o atingem niciodată. Ermetismului din "Odihnă în țipăt" îi corespunde în "Madona din dud" (1973), o poezie ludică, joc cu ritmuri și rime, cu formule din folclorul copiilor, sau procedee magice, termeni de astrologie și diverse arte divinatorii"2. Modelul ne trimite la Barbu, dar și la Miron Radu Paraschivescu: "Umblă mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Decameronului" de Boccaccio, unde se demonstrează prin repovestirea și interpretarea unor episoade mirabilul paradox: "carnea învinge spiritul dinăuntrul lumii spiritului". Povestirile, cum se știe, au drept scenă mânăstirea, iar ca actori, călugări și călugărițe. De tot hazul este situația stareței madona Usimbalda: deși trecea în ochii tuturor drept sfântă, este surprinsă cu izmenele unui popă pe cap (strecurat în toiul nopții în chilia aceleia într-o ladă pe măsură) puse pe cap în mare grabă în locul vălului corespunzător rangului. Culmea este
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
duce la proclamarea autonomiei sale15. Individul se (auto)construiește în periplurile sale sociale, etice, politice etc. Femeia parcurge și ea drumul sinuoasei sale afirmări. Locul și rolul femeii în societate, puterea și formele de acțiune, diversitatea reprezentărilor pe parcursul timpului (zeița, madona, vrăjitoare, demon) s-au schimbat. Printre fenomenele sociale, morale și estetice care definesc modernitatea, Parisul și Pariziana sunt elemente revelatorii subtile ale fetelor modernității (prin cultul violent al inovației și al formei). Franța este matricea modelelor politice și culturale moderne
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
se vor contura o serie de figuri ambigue, jalnice, detestabile, păcătoase, victime, cochete, slabe, angelice, demonice", constată Simone de Beauvoir [1998, I, p.225]. Arhetipurile feminine care obsedează imaginarul artistic și literar al secolului al XIX-lea sunt definite că madona, înger sau demon [Michaud, 2002, p.149] sau că madona, muză și seducătoare [Higonnet, 2002, p.303]. Aceste stereotipuri artistice și ideologice sunt reprezentate la diferite niveluri ale culturii literare (literatura populară, periodica, beletristica) și vizuale (în publicitate, fotografii, ilustrații
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
păcătoase, victime, cochete, slabe, angelice, demonice", constată Simone de Beauvoir [1998, I, p.225]. Arhetipurile feminine care obsedează imaginarul artistic și literar al secolului al XIX-lea sunt definite că madona, înger sau demon [Michaud, 2002, p.149] sau că madona, muză și seducătoare [Higonnet, 2002, p.303]. Aceste stereotipuri artistice și ideologice sunt reprezentate la diferite niveluri ale culturii literare (literatura populară, periodica, beletristica) și vizuale (în publicitate, fotografii, ilustrații de carte, pictură, sculptură, producții artizanale etc.). Arhetipurile feminine nu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
reflectarea unui ideal de frumusețe, ele devin modele de comportament, mai mult sau mai putin rigide. Astfel, muză rămâne ceea ce fusese înainte: o figură alegorica sau incarnarea unei idei35 în mai mare măsură decât a unei persoane specifice. Imaginile de madona și seducătoare sunt la fel de abstracte și organizează feminitatea în jurul a doi poli: unul normal, ordonat și liniștitor, altul deviator și periculos. În jurul primului pol domnește virtutea domestică; în jurul celui de-al doilea femeile care lucrează, activistele, prostituatele, femeile de culoare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mai întâlnim imaginea Muzei, Madonei sau Îngerului. Ele se preschimba spre sfârșitul secolului în soție morocănoasa, mama castratoare, amantă sufocanta, femeie insolenta, femeie devoratoare. Românul premodern, de la cel antic până la cel realist, se caracterizează prin valorizarea femeii că muză sau madona, ființa care guverneaza destinele masculine. Această aureola a femeii va fi disputată de românul realist, care-i refuză femeii postura de erou, readucând-o în câmpul realului. Școală realistă caută să se lipsească de eroina. Personajul feminin este primul vizat
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
prostituție, în viziunea sa): nu se mai poate trăi fără a trișă, este un laitmotiv care circulă în carnetele și în corespondență scriitorului. 21 Printre primele imagini ale timpurilor moderne este gravura republicana care o reprezintă pe zeița Rațiunii că madona și tabloul lui Eugène Delacroix Liberté guidant le peuple, incarnare inegalabila a Marianei, femeia din popor care antrenează bărbații în revoluție. 22 La rubrică Opinion des étrangers, et particulièrement des Russes sur la Parisienne din La Vie parisienne, citim următoarea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
groupe étaient devenus à tour de rôle amoureux de Mme de Burne, et, après la crise, demeuraient encore attendris et émus à des degrés différents. Ils avaient formé peu à peu une sorte de petite église. Elle en était la madone, dont ils parlaient sans cesse entre eux, tenus sous le charme, même loin d'elle. Ils la célébraient, la vantaient, la critiquaient, et la dépréciaient suivant leș jours, leș rancunes, leș irritations ou leș préférences qu'elle avait montrées" [Maupassant
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
datorită faptului că, în chiar acea dimineață, pe lîngă articolul despre Ludlow, îi apărea în Sentinel și un fragment coroziv de jurnal, în care Diana era ridiculizată. Spune Fanny acolo despre Prințesa de Wales: "Ține la această dublă ipostază, de madonă a cîmpurilor minate, care ia pe genunchi prichindei mutilați, și de divă sexy a lumii occidentale, care taie frunză la cîini pe barca cu motor a lui Dodi, în costumul de baie din piele de leopard" (p.165). Sentimentul de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
însă sculpturile sale suportă influența simbolistă chiar cu o notă expresionistă în cazul câtorva. Tema sfincșilor și a himerelor este una decadentă-simbolistă, Paciurea putând fi integrat din punct de vedere tematic acestei estetici, viziunea artistului modifică datele încadrării tematice. Dacă Madona Stolojan reprezintă un accidental efect Art-Nouveau survenit ca urmare a unei rezolvări tehnice a unei probleme de ordin practic, nu același lucru se poate spune despre sculpturile din prima perioadă a creației sale, cea de dinainte de Primului Război Mondial, Cap de Sfinx
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
grad, a devenit o femeie abandonată propriilor sale simțuri, în detrimentul instinctului matern. Rodul pântecului, darul maternității, al vieții, este împins la periferia tabloului sub forma repugnantă, derizorie a unui fetus, rezultat rezidual al unui posibil avort. De o femelitate fornicatorie, Madona lui Munch se află în transa unui extaz sexual. În spațiul ramei, într-un lichid roșu plutesc spermatozoizi, parodiere sarcastică a fertilității. Avem de-a face cu o maternitate avortată a unei Madone libidinoase care împinge într-o arie periferică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unui posibil avort. De o femelitate fornicatorie, Madona lui Munch se află în transa unui extaz sexual. În spațiul ramei, într-un lichid roșu plutesc spermatozoizi, parodiere sarcastică a fertilității. Avem de-a face cu o maternitate avortată a unei Madone libidinoase care împinge într-o arie periferică, nesemnificativă, rezultatul accidental, rezidual al coitului. Madona lui Munch nu corespunde în niciun caz funcției sacrale, desprinse din iconografia tradițională a compozițiilor cu tema Madona și Pruncul. Sânii, ambii expuși privirii, nu sunt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unui extaz sexual. În spațiul ramei, într-un lichid roșu plutesc spermatozoizi, parodiere sarcastică a fertilității. Avem de-a face cu o maternitate avortată a unei Madone libidinoase care împinge într-o arie periferică, nesemnificativă, rezultatul accidental, rezidual al coitului. Madona lui Munch nu corespunde în niciun caz funcției sacrale, desprinse din iconografia tradițională a compozițiilor cu tema Madona și Pruncul. Sânii, ambii expuși privirii, nu sunt înfățișați în exercițiul alăptării, ci pentru a accentua senzualitatea femeii. Figură maternală coruptă, Madona
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a femeii, a respingerii în chiar corporalitatea ei a maternității, dar și a unei funcții determinate civic a sexualității. Femeia fatală este o antimadonă, este Fiara (1902) sau Vampirul (1883-1884). Pentru a sublinia sensul decadent al acestei inversiuni malefic-sarcastice, aura Madonei sale este roșie, culoare a păcatului și a angoasei în pictura lui Munch, spre deosebire de aura luminoasă, albă, a Madonei în iconografia tradițională. Corpul ei senzual face un contrast puternic cu fundalul întunecat, părul ei pare să se topească în acest
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Femeia fatală este o antimadonă, este Fiara (1902) sau Vampirul (1883-1884). Pentru a sublinia sensul decadent al acestei inversiuni malefic-sarcastice, aura Madonei sale este roșie, culoare a păcatului și a angoasei în pictura lui Munch, spre deosebire de aura luminoasă, albă, a Madonei în iconografia tradițională. Corpul ei senzual face un contrast puternic cu fundalul întunecat, părul ei pare să se topească în acest fundal, întunericul este poate chiar sursa sa. Angoasa se desenează și pe fondul unei tensiuni cromatice dintre roșu și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un adevărat principiu ontologic. Feminitatea duce la autocunoaștere și, prin urmare, la autodistrugere. Restrângând aria analizei la proza eminesciană, constatăm că, în ceea ce privește personajele feminine, Eminescu oscilează permanent între aceleași ipostaze prezente în lirica sa, între cultul Venerei și cel al Madonei. „Femeia atinge două condiții. Una e divină, suavă alcătuire de lumini, posesoare a tuturor virtuților, o donna angelicata, cealaltă, o Veneră ce s-a prostituat, un demon crud. Cea dintâi e „prototipul îngerilor din senin”, Madona Dumnezeie, cu surâsul blând
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Venerei și cel al Madonei. „Femeia atinge două condiții. Una e divină, suavă alcătuire de lumini, posesoare a tuturor virtuților, o donna angelicata, cealaltă, o Veneră ce s-a prostituat, un demon crud. Cea dintâi e „prototipul îngerilor din senin”, Madona Dumnezeie, cu surâsul blând, cu diademă de stele, ce de a doua e femeia „stearpă, fără suflet, fără foc”, cu ochiri agresive și fața pală de „o bolnavă beție”, peste care liricul aruncă vălul alb al poeziei”. Toate eroinele sale
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]