600 matches
-
pe vecie adorată metafora oricând mă ispitește adorm cu ea în gând și nu mă miră când somnu-n crucea nopții-nstrăinează atunci o istovesc cu mintea trează îmi simte pasiunea și-o admiră am pângărit velinele cearceafuri în ritm de madrigaluri sau de ode am depășit situații incomode când vorbele-mi sunau a epitafuri s-a dăruit sfidându-mi nerozia de-a fi atras de propria zămislire o-nvăluiesc cu semne de iubire copila mea amantă - poezia *** Ciclul "Era sa fiu
INCEST de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371543_a_372872]
-
de salvare Că sălciile astăzi plâng de noi În marginea de lac unde răsare Steaua ce-a luminat în amândoi. Și împletesc cu dorul nemurirea Mă pierd iar în decoru-autumnal Sub pleoapa lunii, unde amăgirea, Îmi cântă, parcă-i corul, madrigal. Referință Bibliografică: Ne scurgem... / Manuela Cerasela Jerlăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2267, Anul VII, 16 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Manuela Cerasela Jerlăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
NE SCURGEM... de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374081_a_375410]
-
din 10 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului SPECTACOL DIVIN Un greieruș mi-a spus, șoptit, Prietenii să mi-i invit Pe iarbă, undeva afară, Căci vor cânta ai lui diseară, De sus, din deal și până-n vale, Numai și numai madrigale. Spectacolul a fost total, Mai mult decât imperial, Decorul sfânt, cu luna plină, Și-un voal de ceață-a fost cortină, Și raiul de deasupra noastră, O seară absolut măiastră! Un greieruș mi-a spus, șoptit, Prietenii să mi-i
SPECTACOL DIVIN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373011_a_374340]
-
Și raiul de deasupra noastră, O seară absolut măiastră! Un greieruș mi-a spus, șoptit, Prietenii să mi-i invit Pe iarbă, undeva afară, Căci vor cânta ai lui diseară; Și-au răsunat din deal în vale O noapte-ntreagă, madrigale! Referință Bibliografică: SPECTACOL DIVIN / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1561, Anul V, 10 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
SPECTACOL DIVIN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373011_a_374340]
-
a-i spune bade/ Lui Demetrescu cratimă Buzău» (p. 5) -, catren care-i de fapt motto-ul întregului volum «în manieră blond-absurdă» (p. 3), și prin această nouă carte, Corbigrame (III) - Urmuzeu poetic (2013)*, „tetradic-structurată“: Epigrame (1, pp. 17 - 122), Madrigaluri (2, pp. 123 - 126), Epitafuri (3, pp. 127 - 134) și Cronicari, cu „originalul“ și cu parodia-i la celebra fabulă a lui Urmuz (4, pp. 135 - 138), George Corbu (n. 17 august 1940, în Zodia Leului), „jurist-autor-leu-fulgerătorul clasicizat“ deja prin
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
data aceasta conjugă „critic“/„umoristic“ paradoxuri existențiale ale secundei jumătăți a secolului al XX-lea și ale primei jumătăți a secolului al XXI-lea, la moduri lirice/epice în antic-moderne „tipare“ prozodice (relevate, supra, în cele patru cicluri) - epigrama, epitaful, madrigalul, fabula, parodia etc. George Corbu: (1) un portret în tuș, „executat“ în anul 1994, de Al. Clenciu (1913 - 2000; cf. supra, în „întregul caricatural“, pe copertă-fața 1); (2) un portret în creion, din anul 2006, de Leonte Năstase, publicat pe
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
p. 31); Când am dat vieții de rost, / M-am grăbit să o descriu / Ajutat de-un șef de post / Alfabetizat târziu.» (p. 41); Nu uitați când faceți sex / Cât de important e-un DEX !» (p. 52); etc. Cele două Madrigaluri (2, pp. 123 - 126) din acest volum își „focalizează“ razele-săgeți întru bronz auriu pe-o «grațioasă și subțire, / parcă pusă...» „la zid“, și pe-o barbian-sesizată absență de „gene stângi“, deasupra inimii, întru umbrire și alte evenimente de auricul / ventricul
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
Acasă > Versuri > Omagiu > OMAGIU MARELUI BRANCUSI-EPIGRAME ȘI MADRIGALE) Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1190 din 04 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Brâncuși. Un dac căzut, de pe Columna, S-a ridicat...spre infinit Cu un sărut Daciei muma, Într-o tăcere de granit! Infinitul capodoperei. Prin lemn
OMAGIU MARELUI BRANCUSI-EPIGRAME ŞI MADRIGALE) de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347392_a_348721]
-
conjur! Strămoșii noștrii. La sfatul țării, stau și cuget Și din străfunduri aud muget, Nemulțumirea a mii de daci, De starea țării pe “butaci” Și cu toți speră, să reînvie Acest meleag...din saracie. Referință Bibliografica: OMAGIU MARELUI BRANCUSI-epigrame și madrigale) / Constantin Enescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1190, Anul IV, 04 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Constantin Enescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
OMAGIU MARELUI BRANCUSI-EPIGRAME ŞI MADRIGALE) de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347392_a_348721]
-
cățel care, foarte impozant, ținea volanul între labe. La verde a plecat și cățelul, singur în mașină, în drumul său. Bineînțeles era o dronă a cărei suflet se afla la un pupitru din apropiere. Mai ieri am ascultat concertul corului madrigal. O abundență de armonii cântate simultan de 200 tineri sub bagheta dirijorul. Cei 200 de cântăreți atât de armonioși sunt oameni normali care se plimbă, mănâncă și fac chiar și dragoste. Numai sub bagheta sufletului formației dezvoltă armonii celeste. Nu
OMUL ŞI SUFLETUL SĂU de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345127_a_346456]
-
Apoi, mai sunt spectacolele de la Casa Municipală de Cultură, inclusiv spectacole de teatru, deși aici e de discutat. Din păcate, am constatat că și teatrul a fost supus, pe alocuri, degradării. Dar am avut, de exemplu, ocazia să vedem Corul „Madrigal”, Corala „Armonia”a Arhiepiscopiei Tomisului, Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” din Constanța - nume reprezentative în cultura națională. Mai sunt și alte acțiuni: expoziții de pictură, lansări de carte, Salonul Anual de carte, dar, să fiu iertată, mi
FEBRUARIE 2013 de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345439_a_346768]
-
mirajul sărbătorii, fără niciun gând reprimabil a spus doar că și-ar dori includerea în repertoriul orchestrei a câtorva piese tradiționale ale compozitorilor români, din „epoca de aur a regalității românești”; programul artistic muzical este și în opinia altistei Corului Madrigal, Aneta Arvinte, exclusiv europeană, ceea ce-i meritoriu, dar artista își asumă curajul să propună și abordarea unor piese despre care vorbește marele și din păcate uneori uitatul Constantin Arvinte...!). Într-un moment de maximă splendoare, pe cerul albastru ca o
AMBIANŢĂ REGALĂ LA GARDEN PARTY-UL DE LA PALATUL ELISABETA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372192_a_373521]
-
a durerii umane, a martirajului: „Aer! Tăcerea vrea să moară!”, „Tăceri față în față îmi spintecă prezentul”, „Tăcerea tace, strigătul suspină”, „Nimrod, Tăcerea clatină hazardul”. „Tăcerea din Cuvinte” concentrează lirismul în poeme de stare: „În inimă Tăcerea te visează”, „Un madrigal de vară Tăcerea inventează”, „Mă strigă Tăcerea cu nume de dor”, „Câmpia mea, Tăcerea-mi știe vorba”, „Tăcerea din cuvinte sfârșitul prevestește”. „Tăcerile lui Dumnezeu” sunt un mijloc de cunoaștere și de mărturisire: „Doamne, Tăcerea scrie-n mine patimi”, „Dumnezeu
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
puțin pieptoaselor castelane, rămase într-o pe cît de lungă, pe atît de virtuoasă așteptare. Redevenite fecioare. Și ar avea în vedere, juxtapus, o cu totul altă vitejie, una ce se consumă chiar sub ochii noștri, nu atît de pretabilă madrigalului cavaleresc, oricum consemnabilă. Se petrece în artele vizuale eufemism larg tolerant un fenomen, defel regional, răscolind straturi adînci ale ființei tinere cu precădere aduse cu perseverentă îndîrjire la suprafață pentru a atrage pur și simplu atenția. A provoca. Explicabil freudian
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi crezut că într-o zi această cu putință ar fi: c-un strigat să atingem Luna. [...] Ce fericire ai dori să ne-o strigam în zare, Runa? Alege țipatul ce-i vrednic să ni-l întoarcă-n noapte Luna. (Madrigal) (Blaga, 2010 : 460) [...] que la Lune me porte secours pour que j'arrive à ta demeure. (Chanson dans la nuit) (Miclău, 1978 : 515) A-t-il dormi sous la Lune ? Est-il né des cendres de l'urne ? (Auprès d'un papillon) (Miclău
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
qu'un jour ceci fût réellement possible : d'atteindre avec un cri la Lune. [...] Quel bonheur tu voudras que nous nous criions à l'horizon, Rune ? Choisis le cri qui serait digne que nous renvoie dans la nuit la Lune. (Madrigal) (Miclău, 1978 : 573) La préférence de Blaga pour le trio " la Lune la Rune l'Une " est bien connue : d'un côté, ces termes confèrent de la musicalité aux vers, de l'autre côté, ils contribuent à créer le mystère (le
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
La poésie), p. 557, Vara lângă rău (Été près de la rivière), p. 559, Drumeție (Chemin), p. 563, Oda simplisimei flori (Ode à la plus simple fleur), p. 567, Sonata lunii (La sonate de la lune), p. 569, Ermetism (Hermétisme), p. 571, Madrigal (Madrigal), p. 573, Cântec în doi (Chanson à deux), p. 575, Oglindă din adânc (Le miroir des profondeurs), p. 577, Moară (Le moulin), p. 579, Cântec înainte de-a adormi (Chanson avânt le sommeil), p. 581, Insomnii (Insomnies), p. 583
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
poésie), p. 557, Vara lângă rău (Été près de la rivière), p. 559, Drumeție (Chemin), p. 563, Oda simplisimei flori (Ode à la plus simple fleur), p. 567, Sonata lunii (La sonate de la lune), p. 569, Ermetism (Hermétisme), p. 571, Madrigal (Madrigal), p. 573, Cântec în doi (Chanson à deux), p. 575, Oglindă din adânc (Le miroir des profondeurs), p. 577, Moară (Le moulin), p. 579, Cântec înainte de-a adormi (Chanson avânt le sommeil), p. 581, Insomnii (Insomnies), p. 583, Izvorul
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
frapante în unele poezii. Totuși, ca structură sufletească, C. e mai înrudit cu Vasile Alecsandri și în multe dintre poeziile sale se regăsesc idilismul, voioșia, expansivitatea fără profunzime a autorului Steluței. C. dă și el câteva pasteluri, idile și șăgalnice madrigale. Dar „revoluționarul” socialist metamorfozat în reacționar naționalist este în fapt un umorist înnăscut. Epigramele sale, îndeosebi cele 67 închinate lui... Damaschin, sunt savuroase, pe măsura celor care, mai târziu, vor fi iscălite de G. Topîrceanu și Al. O. Teodoreanu. SCRIERI
CUZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286634_a_287963]
-
un studiu mai vechi, Despre opera unui autor dramatic uitat - Teochar Alexi, valorifică numeroase documente inedite, semnificative pentru momentele de pionierat în dezvoltarea teatrului românesc din Transilvania. Ca poet, C. se prezintă în ținuta elegiacului, cu delicate pasteluri spiritualizate și madrigale irizate de sentimentul trecerii inevitabile a timpului. SCRIERI: Inorogul nu moare, București, 1970; Prințul de aur, București, 1971; Societatea pentru crearea unui fond de teatru român (în colaborare cu Maria Lambucă), pref. Mircea Mancaș, Brașov, 1971; Capriciu, București, 1972; Dumnealui
CUZA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286632_a_287961]
-
În fond, farmecul textelor lui ține de vivacitatea intelectuală la nivel creativ, de forța asociativă-plasticizantă, cu efecte notabile. „Critica e reacție de sensibilitate și reflexe; e atitudine; acesta e caracterul ei creator; recenzia de douăzeci de rânduri echivalează cu un madrigal al inteligenței sau (cu) o epigramă, după sensul atitudinii; foiletonul, cu nuvela; studiul, cu romanul. Impresioniștii credeau că critica e romanul anex al sensibilității la opera de artă; intelectualismul vede în critică un roman al facultății creatoare, prin inteligență. Opera
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
de privire sumbră, mai degrabă sarcastică decât ironică. De aici, limbajul liric uneori violent, parcă îngroșat, căutând, în aceeași cheie nonconformistă, grotescul. Poemele erotice, animate unele de un elan studiat, reunesc gestul agresiv și delicatețea, spontaneitatea elementară și ironia, în madrigale de o disimulată solemnitate. Al doilea volum, și ultimul, Testament provizoriu (1974), e o confirmare a autenticității unui talent, ceea ce îl îndreptățește pe Al. Piru să-l ia în considerare într-o lucrare de sinteză. SCRIERI: Scara de apă, București
BOITOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285795_a_287124]
-
fată mică se închină (1935) au un sunet aparte prin gingășia emoțiilor - efemere, e drept - și nu întâmplător Tudor Arghezi îl așază în descendența lui Ienăchiță Văcărescu. M. le dezvăluie cu o spontaneitate netrucată și melancolia imprimă acestor cântece și madrigaluri o melodicitate remarcată în epocă: Eugen Jebeleanu îl aseamănă cu Heine, sonetul Dimineața fiind într-adevăr una din cele mai reușite poezii. În antologiile publicate după 1944 - Flori și ghimpi (1956), Soare cu dinți (1972) -, obiectul „cântecelor” se schimbă, realitățile
MAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
abandonează lirica de atmosferă simbolistă a târgului provincial, nici vocația ironist-anecdotică. Va scrie din abundență epigrame, fabule, „cronici rimate” (mai ales ale vieții literare) etc. Titlul Flori și ghimpi îi sintetizează coordonatele poeziei: versul erotic ocazional (cu formele predilecte - catrenul, madrigalul) și versul epigramatic, ironist. Proza - Schițe, oarecum vesele (1966), Curățitorii de pete (1974) - nu e lipsită de nerv, narațiunea are dialoguri vii și câteva personaje cu contur pregnant. Nuvelele și povestirile surprind lumea magistraților, a judecătorilor și oamenilor politici din
MAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
amplului poem autobiografic Între mine omul și voi cartofii, publicat cu substanțiale completări și în volum separat în 1975. Ciclurile noi - Soare scufundat și Pământ așteptat - păstrează amprenta autobiografică. Formula de jurnal liric alcătuit din scurte poeme de notație, cântece, madrigale și crochiuri spontane în ton elegiac este continuat în altă arie tematică: ipostaza poetului ostaș din Întâlnirea cu focul este aproape uitată și înlocuită de aceea a „poetului agronom”. M. evoluează, în nota specifică sensibilității sale, ca „poet al unei
MANOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]