1,473 matches
-
momentul scrierii acestei poezii Ťpe cînd se credea pelicanť. Simbolul pelicanului nu e doar o imagine a paternității ce-și sfîșie pieptul pentru a-și hrăni progenitura; pe lîngă conotația cristică, se poate vedea aici și sfîșierea fără durere a magistrului care transmite elevilor destoinici cunoștințe atît de aprofundate încît fac parte din ființa sa". Nu o dată o figură de stil, ba chiar un singur verb scapără în conștiința exegetului în așa chip încît dezvăluie o trăsătură a creației în speță
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
prade, să se arză și să se sfărâme până la pământ toate casele și toate bisericile". Dintre acestea din urmă, stilistice, cel puțin patru par a fi străine de penița lui Odobescu. Iată-le - în Mihnea-Vodă cel Rău: ,magistratul orașului" în loc de: ,magistrul orașului" (eroare din ignoranță editorială); ,un tânăr gata să spele în sângele tiranului necinstea unei surori jertfită de dânsul", în loc de: ,un tânăr ș...ț gata să spele în sângele tiranului necinstea unei surori siluită de dânsul", frază în care adjectivul
Ediții școlare?! - II by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/11208_a_12533]
-
asupra ei înseși... În fine, despărțirea pe care o resimte cel mai puternic acela care a dat - o despărțire care nu mai are nevoie să fie atestată formal. Este cea mai tragică și cea mai rodnică: despărțirea lui Eliade de magistrul său. Cu cît privește mai mult în urmă și cu mai multă nostalgie, cu atît e mai liber și mai împlinit și cu atît mai mult omul de care s-a rupt îi alimentează eliberarea, binecuvîntîndu-i-o". Firește, magistrul la care
Întîlniri esențiale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10716_a_12041]
-
Eliade de magistrul său. Cu cît privește mai mult în urmă și cu mai multă nostalgie, cu atît e mai liber și mai împlinit și cu atît mai mult omul de care s-a rupt îi alimentează eliberarea, binecuvîntîndu-i-o". Firește, magistrul la care se face referință în text este Nae Ionescu. Tot înainte de căderea comunismului sînt scrise și textele din cea de-a doua secțiune a cărții Fatalism sau realism?. În multe dintre ele autorul glosează pe marginea personalităților distincte ale
Întîlniri esențiale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10716_a_12041]
-
România, devine de neocolit. Ultima lecție a lui Adrian Marino este una obligatorie pentru toți cei care vor să înțeleagă cum a apărut civilizația română modernă. Cu siguranță, un proiect de asemenea importanță culturală ar trebui continuat. Mai ales că magistrul a stabilit regula jocului, a pus proiectul pe picioare, a declanșat mecanismele de funcționare. Mă îndoiesc însă că altcineva va mai avea puterea să se înhăme la o astfel de muncă. Și este mare păcat!
Istoria ideii de libertate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10939_a_12264]
-
amintim că el totuși s-a întâlnit cu Simone Boue, cea care a stat lângă el până la capăt. Numai femeia a fost mai credincioasă decât zeița? O condiție tulburătoare - de meditat mereu - poate regăsindu-l pe ipocritul misogin de Shopenhauer, magistrul oarecum și al lui Eminescu? Iubirea lui Emil Cioran la limita vârstei ...biblice este un fel de pseudo-erezie a disperării redevenind sublimă, înnoitoare, regresivă în Arhet’ip-ul GEMELAR narcisic, asupra întregului său sistem filosofic diogenic, prin aceea că refuză gestul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
colaborarea Teatrului Național din Târgu-Mureș cu Studioul de radio Târgu-Mureș, semnatarul povestirii identifică trei etape distincte ale parcursului spectacolului radiofonic. Prima etapă, întinsă pe o perioadă de zece ani (1962-1972), începe cu paradigma teatrală produsă în anii ’60, numită, de magistrul Liviu Ciulei, “reteatralizarea teatrului”. Perioadă când a prevalat teatrul la microfon. “Este un teatru al ființei și al unei lumi incongruente” (p. 8) devenit în vechiul regim una dintre puținele forme de protest împotriva opresiunii comuniste. S-au înregistrat atunci
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Dar, dincolo de datele instrucției, greu de reconstituit, chiar conformația mentală a lui nenea Iancu ar corespunde, potrivit exegetului său, unei tipologii statuate în gîndirea elină: ,Caragiale este o fire profund socratică, lucru dovedit de numeroasele și surprinzătoarele sale afinități cu magistrul lui Platon și Xenofon. în primul rînd, și unul, și celălalt sînt, într-un anume sens, indiferenți la farmecul naturii, atrași fiind, în exclusivitate, doar de problemele spirituale și cerebrale". Impasibil la grandoarea peisajului geologic (""Ce natură, mă? ce natură
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
fără legătură cu ideile - cu adevărat revoluționare - susținute de Vladimir Tismăneanu în cartea menționată mai sus, The Devil in History. Prestigiul multora dintre intelectualii așa-zis „de stânga” se revendică de la pozițiile pe care le-ar fi avut, ei sau magiștrii lor, ca „antifasciști”. Or, Vladimir Tismăneanu se află în avangarda unor cercetători occidentali (observ că i se alătură, zi după zi, tot mai mulți emuli, așa cum veți constata citind recenziile din lumea anglo-saxonă a cărții sale) care subliniază perfecta identitate
Al treilea val by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3852_a_5177]
-
pe texte scrise de Dinu Săraru și Paul Everac. Pentru ei, a accepta viziunea regizorală a lui Andrei Șerban însemna un efort de re-inventare aproape imposibil. La fel și generația tânără de regizori, care abia aștepta să ia locul unui magistru incomod, pentru că era de neegalat. Iată, au rămas singuri de douăzeci de ani și, în afara unor mici scandaluri, nu li se mai știe nici de nume, nici de creație. La fel de bucuroși au fost și colegii săi de generație, între timp
Andrei Șerban ca eșec by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3940_a_5265]
-
codul cărții. Prefața este deci scrisă din perspectiva lui Ghiță Blidaru, care este și în același timp nu este Nae Ionescu”. Era nevoie de o minte exersată deopotrivă asupra textelor literare și a chestiunilor ideologice pentru a demantela relația dintre magistru și discipol în toată complexitatea ei. Imposibil de reprodus aici analizele ideologice ale romanului De două mii de ani, absolut remarcabile prin atenția la nuanță. La capătul lor, scriitorul se recomandă într-adevăr drept un „individualist”, marcat, însă, de prea multe
Corozivitatea interogației by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3947_a_5272]
-
Nifon, unde-și avea sediul, mulțumindu-mă să-i fac bunului meu profesor mici mizerii la lecțiile de seminar și la comunicările Institutului său literar, - persoană juridică, mă rog, - unde eram, care va să zică ,membru" cotizant și-mi puteam face de cap. Magistrul avea o răbdare îngerească, dezarmantă. Infinit era și tactul lui E. Lovinescu, ale cărui cenacluri succesive, din strada Cîmpineanu și din bulevardul 6 martie, le-am frecventat, abuzînd, mai ales în prima mea tinerețe, de îngăduința sa (în societate, nu
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
cei mai de seamă slaviști europeni și unul dintre cei mai importanți filologi ai zilelor noastre, „pentru excelență în culturăˮ. Voichița Pălăcean-Vereș, autoare a cărții „Întîlniri cu Profesorul Onufrie Vințelerˮ a realizat un portret al celui pe care îl consideră Magistrul, iar nonagenarul Ion Ghiolțean a făcut o scurtă prezentare a cărții. Felicitări i-au adresat prestigiosului om de cultură Gelu Neamțu, Ioan Hentea ș.a. Ultima parte a ședinței de cenaclu a constituit-o Medalionul literar Eugen Moga, susținut de Iulian
CENACLUL LITERAR „ARTUR SILVESTRIˮ DIN CLUJ-NAPOCA, ÎN ȘEDINȚĂ SPECIALĂ de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373735_a_375064]
-
pliindu-mi-se însă, grav/ destins, atunci cînd, în cîteva rînduri, mi-a onorat vernisajele cu alocuțiuni dintre cele mai aplicat-măgulitoare. Și ca scenariul să capete rotunjime, situîndu-mă într-un paradox oricum plin de precauție, am juxstapus nobilului pedantism al magistrului reversul medaliei, publicînd recent o însemnare pictural-pigmentată. Rîsul profesorului. Exclusivitatea revelației, cred, îm aparține, Primind, de altfel, în replică, rîsul amuzat al celui portretizat. Zdravănul Sava, de la același Național, la fereastra vagonului de turneu, extaziat în fața Bucegilor, remarca delicat: Frumoși
Rezervația pedanților by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13349_a_14674]
-
Ilie Constantin Enigmele magistrului Inel cu enigmă se intitulează placheta de debut, din 1970, a lui Mihai Ursachi (născut în 1941). După trei decenii și mai bine, îi recunoaștem calitatea de „magistru” - pe care și-o proclamă în „Post scriptum. Transversaliile mari sau cele
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
Ilie Constantin Enigmele magistrului Inel cu enigmă se intitulează placheta de debut, din 1970, a lui Mihai Ursachi (născut în 1941). După trei decenii și mai bine, îi recunoaștem calitatea de „magistru” - pe care și-o proclamă în „Post scriptum. Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a scris-o magistrul Ursachi pe când se credea pelican”; piesa cu pricina este alcătuită din numai două versuri: Un om din Tecuci avea
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
din 1970, a lui Mihai Ursachi (născut în 1941). După trei decenii și mai bine, îi recunoaștem calitatea de „magistru” - pe care și-o proclamă în „Post scriptum. Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a scris-o magistrul Ursachi pe când se credea pelican”; piesa cu pricina este alcătuită din numai două versuri: Un om din Tecuci avea un motor dar nu i-a folosit la nimic. Dincolo de ironie, în ansamblul prea întinsului titlu și abia enunțatelor versuri, iute
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
vor fi având ele a transmite ca științe. Să scrutăm, mai întâi, stihurile: oricare din noi posedă o capacitate de a învăța și de a cugeta - așa cum acel locuitor al orașului Tecuci avea un motor - dar e necesar ca un magistru să intervină pentru a o trezi din starea ei virtuală. Altfel, necălăuzită spre cunoaștere, acea capacitate de a înțelege sub îndrumarea unei călăuze sigure nu s-ar actualiza, ar rămâne inutilă ca motorul omului din Tecuci. A doua parte a
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
ca în momentul scrierii acestei poezii „pe când se credea pelican”. Simbolul pelicanului nu e doar o imagine a paternității ce-și sfâșie pieptul pentru a-și hrăni progenitura; pe lângă conotația cristică, se poate vedea aici și sfâșierea fără durere a magistrului care transmite elevilor destoinici cunoștințe atât de aprofundate încât fac parte din ființa sa. Un magistru dă dovadă, în principiu, de multă răbdare în școlirea învățăceilor săi, dar el poate avea și accese de impaciență față cu opacitatea sau suficiența
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
imagine a paternității ce-și sfâșie pieptul pentru a-și hrăni progenitura; pe lângă conotația cristică, se poate vedea aici și sfâșierea fără durere a magistrului care transmite elevilor destoinici cunoștințe atât de aprofundate încât fac parte din ființa sa. Un magistru dă dovadă, în principiu, de multă răbdare în școlirea învățăceilor săi, dar el poate avea și accese de impaciență față cu opacitatea sau suficiența unora din ei. În „Palmierul Talipot”, Mihai Ursachi e scos din sărite de ușurătatea vreunui alumn
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
că acesta răspunde afirmativ tocmai acolo unde îndoiala se impune în privința existenței sau inexistenței unui lucru: Văzuta-i vreodată pe țărmul de aur cum înflorește ciudatul palmier Talipot? Este o mare coincidență să nimerești chiar în clipa aceea pe țărm. Magistrul își avertizează indirect elevul despre foarte mica probabilitate ca arborele mitic să fi fost văzut de cineva; el însuși nu pretinde că l-ar fi contemplat, mulțumindu-se cu povestiri anonime, și atât de vagi încât nici nu-i pare
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
un mal al fluviului heraclitian; imaginea e completată cu un element de tehnologie medievală (de invenție monastică) - o moară de apă. Fluviul antrenează marile roți ale morii într-un singur sens posibil. Această situare în spațiu sugerează, poate, că gândirea magistrului/monah, oricât de liberă ar fi ea, înaintează în sensul fluxului temporal, rămânând ancorată de malul realității; realitate, totuși, îndoielnică fiindcă stă sub semnul acelui „mi se pare” inițial, confirmat și de mișcarea „într-o doară” a fantasticelor roți: „Mi
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
de „O,”... Operația mea pe text se poate revela scelerată, inadmisibilă, iar cititorul poate ușor reconstitui ansamblul original. Distihul în cauză îmi pare un pic „literar”, trimițând atenția spre un baladesc germanic; fără el, „Tunetul liniștii” câștigă în grandoare. Metaforele magistrului Ursachi sunt austere, rare - și cu atât mai prețioase. Iată una din ele, în piesa „Punct de vedere (p. 131): „Se duc gâștele toamnei și gâgâie duios,/ cu flautele tari ale gâtului/ țintite înspre luceafăr”. Mai atras este poetul de
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
ca nedemn de încredere. Aici, Eul liric constată, preventiv, că nimeni din ascultătorii săi („voi, călătorilor”) nu a trecut prin acel ținut. Cât despre grandiosul dangăt ce marchează orele, faptul că el s-ar auzi pretutindeni este minimalizat: „zic unii”. Magistrul ia în seamă eventualitatea contrară, sub două aspecte, cu o netă înclinație spre acceptarea inexistenței: „dar mai curând” bătaia fabulosului orologiu nu se face nicăieri auzită; iar dacă sunetul poate fi perceput necontenit („într-una”), el sfârșește prin a fi
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
nu-l auzim niciodată”. La sfârșitul acestor însemnări, încerc să transcriu în metru antic „Oda (la Diotima)”, cu un sunet tulburător în creația lui Mihai Ursachi, pusă de el în terține; iată un act de „colaborare” nelalocul lui, de care magistrul se poate lesne lipsi (ca și de nesăbuința comisă mai înainte în ciocârtirea unui poem metafizic precum „Tunetul liniștii”). Precum într-o sfântă cămașă, sfințită cu marea lacrimă-a cerului, sufletul meu se îmbracă în tine, prevestitoareo de bucurie. Spre-adâncile
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]