277 matches
-
răsărită, blondă, a dascălului din Munteni, la învârtit, ca să capete câteva kilograme de povidlă; țin minte că mă uitam foarte atent la mișcarea șodurilor ei în timpul muncii destul de obositoare...Ă Da, povidlă! Cred că așa se spune în Basarabia la magiun. Tata nu fuma. Eu am fumat prima dată chiștoace umede, culese chiar din closetul infernal al haltei din Belcești. M-a prins un unchi de al meu, tinerel, frate vitreg (se pare!Ă de-al mamei, și m-a spus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
spontană, nu se mai gândise de multă vreme la Elena. Ajunsă la ea acasă, îi privi pistruii lățiți pe fața umflată, străină. Părul roșcat îl avea strâns în coamă. Mesteca cu o lingură mare de lemn în ceaunul unde fierbea magiunul. După câte spunea, Ștefan era plecat la serviciu iar soacra sa în hală după pește. Burta mare, țuguiată îi împungea capotul moale, lucios, din zanana. De la ea află că mama lor se dusese la un frate al ei care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ți-e drumul, tataie! Lasă, Carmina, că ai să pleci, n-ai să mai stai toată ziua în calea lui, pe urmă poate-ți găsești și tu pe cineva, te măriți și scapi de el definitiv. Vrei să-mi guști magiunul? Ce simplu era pentru Elena totul! Pleci, te măriți și gata! Pleci, te măriți și gata! Ce însemna "gata"? Pe ea cuvântul o ducea cu gândul la moarte. Era frig afară, înnourat, se gândi că peronul autogării trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dân ochi dă dragă, pretinu Kosher mi-a cântat că n-o să-mi mai deie nici o copeică; furnizorii obișnuiți mi-a dat decât Yerba Gato, o linguriță scurtă dă zahăr și niște resturi dă coji dă portocală pă post dă magiun. Am zis la unu și la toți pă biteș că aveam mosafir la quinta un mahăr cu gabarit depășit și că-n curând o să-mi plouă mălaiu cheș ca grindina. Da ce-am melițat nu le-a vâjâit glandile, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a simțit nevoia unei note de subsol expli- cative : „Betel e o mâncare iubită la neamul indianilor și obicinuită spre cinste, ca la alte părți dulceața, care asemănare are cu afionul” (160, pp. 406, 415). Este evident vorba despre „dulceața [magiunul] de opium”. „Morfinomania, comună întregului Orient - scria Lazăr Șăineanu în 1900, referindu-se de fapt la opiomanie -, era răspândită în Turcia prin toate clasele societății.” Șăineanu adaugă, ca în treacăt : „ea [= opiomania] nu era ignorată nici la noi” (161, p.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
își adminis- trează opium întotdeauna când merg la război”. O mențiune specială merită aici filologul Lazăr Șăineanu care, așa cum am văzut, a abordat la sfârșitul secolului al XIX-lea influența turco-fanariotă asupra năravurilor narcotice atestate în Țările Române (afion, tiriac, magiun, cafea, chef, tutun, narghilea, ciubuc etc.). A făcut-o fie în celebrul său Dicționar universal al limbii române (1896), fie în excelentul său studiu în două volume Influența orientală asupra limbei și culturei române (1900). în 1901, după 12 ani
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
amenduror acestor obiecte” (173, pp. 371, 376-377). Alte mărturii documentare privind folosirea opiumului în spațiul românesc datează de la începutul secolului al XVIII-lea. Domnitorul fanariot Nicolae Mavrocordat (1680-1730), autorul textului mai înainte comentat Discurs împotriva tutunului (228), își administra un magiun opiaceu preparat conform unei rețete speciale. În 1716, el trimitea în dar patriarhului Ierusalimului, Hrisant Nottara, un „panzehr” (antidot) și un „magiun” (electuar) de opium „socotit [= preparat] ca pentru noi înșine, când eram la Cotroceni” (194). Obiceiul de a face
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-lea. Domnitorul fanariot Nicolae Mavrocordat (1680-1730), autorul textului mai înainte comentat Discurs împotriva tutunului (228), își administra un magiun opiaceu preparat conform unei rețete speciale. În 1716, el trimitea în dar patriarhului Ierusalimului, Hrisant Nottara, un „panzehr” (antidot) și un „magiun” (electuar) de opium „socotit [= preparat] ca pentru noi înșine, când eram la Cotroceni” (194). Obiceiul de a face acest tip de daruri l-a preluat fanariotul Mavrocordat de la înalta Poartă, unde exista o asemenea tradiție, mai ales cu ocazia anului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și diverse plante aromatice, pe care o oferea sultanului, marelui vizir și celor din anturajul acestora, în schimbul unui onorariu substanțial ; aceeași pomadă le era trimisă în dar, de la serai, și altor notabilități, în semn de prețuire”. Considerat un adevărat panaceu, magiunul de opium se bucura de o oarecare tradiție în întreg Orientul Mijlociu [...], fiind pomenit în manuscrise de diverse proveniențe, care nu omiteau nici rețetele de preparare sau lista detaliată a ingrediente- lor întrebuințate (anumite tipuri de ambră, mosc, petale și apă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vanilie, nucșoară, ghimbir, coriandru, nucă de cocos, anghelică, aloe, galangal etc.) (195). Probabil că vestitul doctor evreo-portughez Daniel de Fonseca, medicul lui Nicolae Mavrocordat și ulterior chiar al sultanului, a jucat un rol important în prepararea pentru Mavrocordat Vodă a „magiunului de opium”, de care era foarte mândru domnitorul fanariot. Sub influența negustorilor și iezuiților portughezi, foarte prezenți în India (la Goa) și în China (la Macao), medicina și far- macia portugheză se bazau în mare măsură, în epocă (secolele XVI-XVIII
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de altă parte, cronicarul ar fi numit băutura așa cum este cunoscută : „vin-pelin”. Mai degrabă, Racoviță Cehan Vodă consuma un fel de absint, o băutură alcoolică tare, preparată din uleiuri eterice psihoactive, extrase din planta amintită. Cu toate că vodă „mânca afion” (probabil „magiun de opium”) și „bea pelin”, conchide cronicarul, „trebile și le căuta cu toată rândueala” (155, p. 325). În 1899, G.I. Ionescu-Gion îl considera pe Racoviță Cehan primul „morfinoman” [sic ! ] din spațiul româ nesc. „Singurul morfinoman ce l-am găsit prin
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
prizat, cu mici bomboniere (216). Așa este, numai că „bom boanele” erau adeseori stupefiante. La începutul secolului al XVIII-lea, Cantemir vorbea despre obiceiul turcilor de a ingurgita „suc de mac și alte bomboane stupefiante” (182, p. 389). „Hapuri” de magiun de opium, cum le numea Lazăr Șăinenau (123). Personajul imaginat în 1845 de Alexandre Dumas-tatăl (el însuși un opiofil), Contele de Monte-Cristo, își păstrează „pilulele de hașiș” într-o cutiuță confecționată dintr-un smarald. El este un dandy care combină
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în 1829 medic la curtea maharajahului Ranjit Singh din Lahore (nordul Indiei), transilvăneanul Johann Martin Honigberger (1795-1869) a descris rețeta preparării în Orient (Turcia, Egipt, Arabia, Persia, India) a unor astfel de pilule sau „bomboane” stupefiante. Substanța de bază era „magiunul” (din turc. madjun) de cânepă indiană, hașiș sau opium, amestecat uneori cu semințe de ciumăfaie (Datura stramonium), „ceea ce îi sporește efectul”. Această compoziție era „aromatizată cu mirodenii, precum piper, scorțișoară, șofran, ghimbir și altele, și îndulcită cu zahăr” sau cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
într-o doară, iar mie mi s-a făcut rușine de gândurile mele și am încercat să număr mai departe, dar mă dureau rău brațele și umerii și mi se făcuse și foame, mă gândeam la gustarea mea, pâine cu magiun de caise, nea Klidész continua să explice despre triunghiuri, iar eu am greșit din nou înmulțirea, ultima cifră pe care mi-o aminteam era o sută treizeci și unu de mii șaptezeci și doi, tare mult aș fi vrut să-mi las
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
și atunci i-am spus să nu măturăm încă, să mâncăm întâi, dar Iza a spus că nu-i e foame, dar eu să mănânc dacă vreau, așa că m-am dus la locul meu și mi-am despachetat sendvișul cu magiun de caise, dar înainte să mușc din el, mi-am adus aminte că n-o văzusem niciodată pe Iza mâncând în pauze, și atunci m-am gândit că precis tatăl ei vitreg o ține nemâncată, m-am uitat la felia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
gura și m-am gândit că poate ar trebui să-i dau toată felia, apoi mi-am spus că-i o prostie, am făcut totuși un pas spre ea, întinzându-i felia de pâine și spunându-i că e cu magiun de caise, însă Iza mi-a spus doar să am grijă, c-am călcat într-o grămăjoară de gunoi, eu am rămas țintuit locului, pentru că nu puteam să decid dacă într-adevăr îi văzusem chiloții sau nu, Iza s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
și după gestul cu care a încercat să-și strângă picioarele, însă și-a pierdut echilibrul și a căzut pe spate, eu am vrut s-o prind, dar Iza, agitându-și mâinile, m-a lovit de-am scăpat pâinea cu magiun pe jos, mi-a tras cu piciorul una-n gleznă, am simțit cum cad peste ea, iar în cădere tot chiloții i-i vedeam, și când am căzut peste ea, cu mâna întinsă, am simțit cum mâna mi-o ia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
s-a umplut tot trupul de țipătul ăla ascuțit, am adulmecat, mai viu ca niciodată, acel miros de fată mare, și am văzut cum sandvișul meu galben se desfăcuse-n două, iar feliile zăceau în praf, cu partea unsă cu magiun în jos, dar de asta nici că-mi mai păsa, pentru că-i țineam, în continuare, păsărica în palmă, și știam că n-am să-i mai dau drumul niciodată. TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Florin L|Z|RESCU Fericirile Îmi scriu articolul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
mergând împiedicat, după ce am învățat să fac asta de voie, de nevoie, în spatele plugului sau ducând calul de căpăstru, în timp ce țăranul trage brazdele. De mâncare era destul. Rămânea doar cealaltă foame, pe care n-o puteau potoli nici terciul, nici magiunul, dar care-mi alimenta nevoia, astfel încât ea devenea tot mai mare și mai indecentă. Dormeam într-o odaie îngustă cu un argat debil. E drept că în gospodărie mai lucra, ca mulgătoare, o fată din Prusia Orientală, strămutată aici împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și după acest eveniment care avea să schimbe totul, micul meu dejun s-a compus, neschimbat, din pomenita supă de griș cu lapte, două felii de pâine intermediară, un boț de margarină și - când aprovizionarea s-a mai schimbat - din magiun de prune sau brânză topită cu consistență de cauciuc. Câteodată, duminica ori cu regularitate la marile sărbători bisericești, de pildă în Joia Verde, ni se împărțea câte un ou fiert. Apoi, la prânz, după tocătura la tavă sau ciulamaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
s-a spălat, a mâncat și ea puțin și timpul a trecut repede, i-a explicat Paulina. — De ce n-ați venit cu căruța? — Vasile n-a mai vrut să înhame caii. V-am adus și vouă niște vin, țuică și magiun de prune, că știu că-ți place. De magiun mă bucur foarte mult. Unde sunt ai tăi? Petrică a plecat în sat, că nu știa că veniți și lonuț s-a luat după el. Așezați-vă că eu am mâncarea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
timpul a trecut repede, i-a explicat Paulina. — De ce n-ați venit cu căruța? — Vasile n-a mai vrut să înhame caii. V-am adus și vouă niște vin, țuică și magiun de prune, că știu că-ți place. De magiun mă bucur foarte mult. Unde sunt ai tăi? Petrică a plecat în sat, că nu știa că veniți și lonuț s-a luat după el. Așezați-vă că eu am mâncarea la foc, le aduce scaune Agripina. Unde-i Teofana
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Nu curgea nimic. A urmat o altă fază. Superioară. Aceea a trântirii gâtului sticlei de ceva tare, pentru a i-l sparge. Nici așa nu curgea nimic. Au trecut și la spartul sticlelor. Au găsit În ele ceva ca un magiun. Ca un magiun din prune. L-au dus la nas, la gură. Bun. L-au mestecat și l-au Înghițit. Oho, și mai bun! Și s-au Îmbătat, cam toți, cei care-au gustat câte oleacă, și, după ce s-au
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
A urmat o altă fază. Superioară. Aceea a trântirii gâtului sticlei de ceva tare, pentru a i-l sparge. Nici așa nu curgea nimic. Au trecut și la spartul sticlelor. Au găsit În ele ceva ca un magiun. Ca un magiun din prune. L-au dus la nas, la gură. Bun. L-au mestecat și l-au Înghițit. Oho, și mai bun! Și s-au Îmbătat, cam toți, cei care-au gustat câte oleacă, și, după ce s-au Îmbătat, au umplut
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ridica pe acolo, m-aș duce înapoi în bazin, cine știe cât de departe. Nici apa nu e prea caldă, brrr, mă ia cu leșin de foame. Mi se-adună scuipatul în gură. N-am mâncat decât o felie de pâine cu magiun și apa suge, se-nvârte ceva în stomac. Plescăi, se face spumă, aș vrea să înot și eu până la malul celălalt, dar e prea adânc, peste doi metri. S-au înecat săptămâna trecută doi. - Tata, s-au înecat doi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]