264 matches
-
se arată excelent. Iar exemplele, savuroase. Unul, însă, extras dintr-o carte a lui Pompiliu Crăciunescu pare a le-ntrece pe toate: "Într-o operă non-canonică, recurențele chreodei și raporturile incertitudinale se manifestă pe deplin, printr-un permanent dinamism contradictorial magmatic. Cele patru stoikeia la care am recurs spre a indica răspântiile tensionale ale poeziei secolului al XX-lea, se regăsesc în opera eminesciană ca unde magmatice în plină desfășurare epirogenetică." Cronicarul mărturisește că a xerografiat avid, în 1998, revista pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9932_a_11257]
-
recurențele chreodei și raporturile incertitudinale se manifestă pe deplin, printr-un permanent dinamism contradictorial magmatic. Cele patru stoikeia la care am recurs spre a indica răspântiile tensionale ale poeziei secolului al XX-lea, se regăsesc în opera eminesciană ca unde magmatice în plină desfășurare epirogenetică." Cronicarul mărturisește că a xerografiat avid, în 1998, revista pe a cărei primă pagină era reprodusă bancnota de 1000 cu chipul lui Eminescu pe ea. Ar fi frumos - și nu tocmai improbabil - ca, în aceste momente
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9932_a_11257]
-
locuit, în cazul anumitor exemplare, de ceva mai-mult-decât-omul, creat după chipul și asemănarea Sa, cântată, invocată, reinventată de acea entitate superioară umană, greu de clintit din măreția ei sublimă, credința sa fiind, câteodată, asistată de necredință. Sau irumpând din terenul magmatic al celei din urmă. Ca în cazul prigonitorului Saul, care, după ce i se înfățișează, pe drumul Damascului, o „cerească arătare”, după ce i se dă un semn divin, iar el știe să-l citească așa cum se cuvine, se convertește și devine
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
eroilor. Așa cum, la începutul acestui straniu roman rusesc, cu Antigone dezlănțuite și prinți bizari, se auzea, în fundalul romanesc, zumzetul destinului. Cum să nu tragem cu ochiul, din nou, spre Hegel, care găsește sursa măreției și a puterii în materia magmatică a vinei? - „Un mare om vrea să fie vinovat, ia asupra lui marele conflict; astfel a făcut Christos, individualitatea lui s-a sfărâmat, a căzut jertfă, dar fapta lui a rămas produsă tocmai prin el”. În supremul dar al Lui
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
pierdut între furnicile ce par gigantice!: e lumea mea să o descriu să-i fiu cronicar cu viscerele locuite de sori ucigători și intraductibili" (Micul poem al morții. Începutul lui Dumnezeu). Poet ce nu se joacă cu cuvîntul, dirijîndu-i bolboroseala magmatica pe direcții precise, în înțeles topografic, tratîndu-l, în pofida unor declarații autominimalizatoare ("sînt cel care se bîlbîie care nu ține minte care greșește" - Cel de la margine), cu lăuntrica acuratețe ("de mii de ori l-am visat cu migala de orfevru/ l-
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
animator cultural al zonei natale, creator de cenacluri literare, instructor de echipe de dansuri, gazetar, dascăl, culegător de folclor etc., e un temperament eruptiv ce se pliază cu ușurință pe formula unei imagistici expansive, bolovănoase. Pagina d-sale emite jerbe magmatice, de-o impuritate originară ce încearcă a se topi în flacăra dicției: "Dintre gropile drumului mocnind /sar pașii nepietruiți ai țăranului - / lapte al Mumei, carne de / bivoliță, strigoi,/ neastîmpăr rănit al Dorului - / joardă pentru iertarea păcatului, / dezlănțuiri ale sufletului - / invizibile
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
aproape de zilele noastre, între anii 1680-1681, Krakatau a fost zguduită de alte erupții puternice, dar care nu au atins totuși proporțiile celor din Antichitate. Cauzele erupției au suscitat numeroase discuții în contradictoriu între geologi. Una dintre teorii susține că „punga” magmatică a vulcanului s-a fisurat, iar apa Oceanului Indian a pătruns înăuntru. Contactul dintre apa sărată a oceanului și magmă a dus la exploziile nemaiîntâlnite. Apa oceanică ar fi răcit magma, producând o crustă sub care presiunea magmei lichide a crescut
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]
-
care presiunea magmei lichide a crescut, fenomenul geologic ducând într-un final la acumulări de forțe uriașe, care au fost eliberate doar de exploziile de proporții apocaliptice. Altă teorie susține că o uriașă alunecare de teren subacvatică a acoperit nucleul magmatic al vulcanului, imensa presiune din nucleu provocând exploziile. Conform unei ultime teorii, exploziile finale ar fi fost cauzate de o imixtiune bruscă a magmei incandescente bazaltice în interiorul magmei mai reci și mai ușoare. Ca și în cazul vulcanului Tambora, majoritatea
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]
-
Zanzibar, apa a aruncat oase umane și rămășițele cadavrelor a doi tigri din Sumatra. La mai multe luni de la catastrofă mările din jurul Indoneziei erau pline de cadavre care pluteau printre resturile vulcanice. În urma erupției puternice coșul, porțiunile superioare ale rezervorului magmatic și partea centrală a vulcanului s-au prăbușit și a rămas o calderă inactivă. Totuși, în 1927-1928 a reînceput activitatea vulcanică și a răsărit din mare un con vulcanic - Anak Krakatau („Fiul lui Krakatoa”). De atunci noul vulcan și-a
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]
-
transcendență, adică una în transparența căreia nu intră nu se întrezărește nici o altă realitate descriptibilă. Aici, Florin Mitroi manipulează doar esențe și sugerează existențe fondatoare: cer/pămînt, întuneric/lumină, opacitate/transparență, jos/sus, gravitație/imponderabilitate, materie/spirit. Tonurile teroase, nuanțele magmatice și feminine, se întîlnesc și se interpătrund deseori cu aurul incendiar și dizolvant, cu strălucirea lui impersonală și majestuoasă. Nici atunci cînd pictorul trece către lumea obiectelor, cînd interesul său merge către structurile constituite, către arhitectura intimă a formelor sau
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
suferinței orgoliului onoarei... Exilul era, uneori, un mod de a refuza această alegere - R, 77). Considerând că toate ideologiile sunt la fel de nocive libertății de creație, o dată ce un regim politic, oricare, nu este decât înfățișarea tranzitorie, istorică, a unui monstru profund, magmatic, care se insinuează într-o ideologie sau în alta după vremi, el a susținut că prin stabilirea sa la Paris n-a dorit neapărat să scape de orânduirea de stat ostilă lui din România (Caiete critice, 4, 2007). Fără să
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
vreo importanță, ci altele sunt acelea care cad sub incidența privirii artistului și intră în registrul polemic al acestuia. Marele său denunț nu este unul de natură istorică, ci unul de natură ontică. Cufundîndu-se în sine însuși, forînd în straturile magmatice ale ființei și în apele tulburi ale subconștientului, Victor Brauner, înzestrat oarecum ereditar pentru comunicare extrasenzorială, descoperă o altă realitate și fundamentează o altă filozofie asupra vieții. în sistemul său imagistic și în universul său de forme construcțiile hegemonice se
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
căreia nu intră nu se întrezărește nici o altă realitate descriptibilă. Aici, Florin Mitroi manipulează doar esențe și sugerează existențe fondatoare: cer/ pămînt, întuneric/ lumină, opacitate/ transparență, jos/ sus, gravitație/ imponderabilitate, materie/ spirit. Tonurile terne, siena, siena arsă, roșu englez, nuanțele magmatice și feminine, se întîlnesc și se întrepătrund deseori cu aurul incendiar și dizolvant, cu strălucirea lui impersonală și majestuoasă. Nici atunci cînd pictorul trece către lumea obiectelor, cînd interesul său merge către structurile constituite, către arhitectura intimă a formelor sau
Singurătatea lui Florin Mitroi(II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8152_a_9477]
-
transparența căreia nu intră și nu se întrezărește nici o altă realitate descriptibilă. Aici Florin Mitroi manipulează doar esențe și sugerează existențe fondatoare: cer/pămînt, întuneric/lumină, opacitate/transparență, jos/sus, gravitație/imponderabilitate, materie/spirit. Tonurile terne, culorile de pămînt, nuanțele magmatice și feminine se întîlnesc și se interpătrund deseori cu aurul incendiar și dizolvant, cu strălucirea lui impersonală și maiestuoasă. Nici atunci cînd pictorul trece către lumea obiectelor, cînd interesul său merge către structurile constituite, către arhitectura intimă a formelor sau
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7093_a_8418]
-
părut să se căiască de aventura din anii întunecați. Analiza lui Lepenies asupra vinovăției intelectualilor germani în timpul celui de-al Treilea Reich, dar și a comunismului din fosta DDR, îl include și pe acest inclasabil poet, incalificabil amăgit de forța magmatică a prusianismului militar reactivat de naziști. Asta, probabil, și pentru că natura sa reflexivă îl împingea să creadă că nu există scăpare: cu toții suntem prinși într-o capcană existențială, iar omul se află „periculos de aproape de marginea naturii.” După ce se arată
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
ținea să mai regleze câteva chestiuni de punctuație. Celelalte două, din 1996, respectiv 2009, se datorează exclusiv grijii unor prieteni apropiați (Viorel Marineasa, Daniel Vighi, Marcel Tolcea ș.a.), care au cercetat și publicat manuscrisele poetului. Suntem deci în fața unui teritoriu magmatic și se cuvine să-l explorăm cu precauție. Pe cât de limpede e că Monoran însuși nu va fi fost mulțumit de toată producția sa (de vreme ce n-a inclus-o în sumarul singurului volum asupra căruia și-a dat girul), pe
Monoran, plutonicul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2896_a_4221]
-
metaforic. E semnificativ, de asemenea, faptul că însăși definiția jungiană a simbolului include așa-numitul element necunoscut (absent, cum scrie Durand). Acest necunoscut jungian se regăsește în „ascunsul” blagian, revelat prin metaforele revelatorii. Chiar definiția blagiana a inconștientului - că dinamism magmatic de atitudini și moduri de reacție, ca ritm interior și apetit primar de forme, ca efervescenta și exuberanta - e similară, daca nu identică, cu imaginea-arhetip jungiană, definită că „formă dinamică, o structură organizatoare a imaginilor, dar care trece totdeauna dincolo de
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
bestiarul și întregul inventar al Georgetei Năpăruș, ele nu sînt nici consecința abilității mimetice , nici simplă recuzită în amenajări butaforice, și nici accente mai tari de culoare locală. Atemporale, ca niște păpuși neolitice aduse în bidimensional, abia desprinzîndu-se din fundaluri magmatice, aceste forme sînt inciziile magice ale unei memorii redeșteptate. Dacă uneori le însoțesc umorul și ironia, dacă o bucurie difuză răzbate din toate ungherele pînzei și voluptatea exprimării se contopește cu întregul ceremonial plastic, nu înseamnă nicidecum că în statica
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
dorind a practica un scris nu doar intensiv ci și diversificat, cu cea mai largă adresă: „scriu în continuare în toate formele și formulele posibile, încălecînd granițele dintre genuri și specii, poezie, proză, reportaj, scenarii, teatru, visînd la un text magmatic, total, pulsînd ca un țesut celular, scriu cu bucuria că pot scrie în continuitate, că sunt eu însumi mai departe, cu credința că adevăratul mesaj se comunică întregii specii umane în clipa concentrării asupra scrisului, nu cînd îți iese cartea
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
fragedă, Călin (file din poveste), alături de publicistică, cronică dramatică, frânturi dintr-un dicționar de rime, plus... câteva zeci de file albe, în conformitate cu manuscrisul. Imaginea acestui laborator de creație este deopotrivă uluitoare, cuceritoare și derutantă prin diversitatea materialului și prin caracterul magmatic al creației. Ediția mai este însoțită în final de o relatare a lui Gabriel Ștrempel, director general al Bibliotecii Academiei Române, despre tribulațiile manuscriselor eminesciene și despre încercările anterioare de facsimilare. Un plan editorial al Academiei Române privitor la volumele următoare este
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
care mă sfâșie - în vecii vecilor - glorie. Glorie subteranei în care stau ca o Evă pierdută, târzie, așa cum pe o stâncă încinsă zace un șarpe încolăcit. Sunt o ființă vie, un fel de copil al luminii; un bastard al beznei magmatice sunt. În drum spre țara desăvârșirii - un fiu înalt, rătăcit. Stau pe muchia asta înceată: nici bărbat, nici femeie. Bărbatul acela mă hăituiește. Da. Eu sunt vânatul. Doamne, pescarul de suflete îmi cere arginții. Iată-l. De când mă știu, cu
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
când În când, se auzea straniul glas interior, știut și totuși altul. Dublul ieșea, ca un scafandru hipnotic, din străfundul limbii Îngânate, fără voce, și devenind, iată, Vocea, În care nu mai poți evita să te recunoști. Tras spre adâncul magmatic al lui Proust, Învățam că Între persoana publică și cea profundă rămânea masa opacă de reziduuri, suprapunerea nu era posibilă, iar racordarea dintre biografie și pagină oferea mai curând o diversiune decât o cheie. Eroul transfigurării poartă numele Marcel, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
creierul și ochii. Speră și ei să-mi revin. Dar tare mi-e teamă că, umplîndu-mă cu mine, voi deveni atît de dens, încît mă voi scufunda în adîncurile vieții, în zona presiunilor uriașe unde fiece mișcare e o cutremurare magmatică și valurile se contopesc cu materia primară. E naștere și moarte într-o plutonică îngemănare iradiind energii distrugătoare, așteptînd să spulbere, într-o secundă, lumea. Doctorul și-a reluat lectura. Personajul V. tulburat de crima pe care altul din sine
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
alte situații, regret sincer. Îmi e tare dor de o țigară după cei 30 de ani de fumat profesionist! Mă chinui un pic să fac corecturile la articolul pentru Prospects și mai puțin cu ceea ce scriu. Rar am scris mai magmatic. Am vorbit cu Relu, plecând de la articolul lui despre al treilea Tocqueville. Eu cred că se petrece ceva în neregulă cu americanii. Acum că sunt imperiu și au ca dușman (în parte real, în parte construit) fundamentalismul islamic, adică, practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fost superb. O încâlcită poveste a pasiunilor erotice și politice, cu deznodământ logic în economia marilor întâmplări ale filmului. Catherine Deneuve își trăiește rolul ca o franțuzoaică matură, trecută prin ciur și dârmon. Povestea în sine este de o pasionalitate magmatică. Mereu ceva dă în clocot acolo. E foarte interesant, de aici îmi e mai ușor să apreciez gustul de vin vechi al Europei. De aici, Europa poate să fie altfel percepută. Eu o simt rădăcinos, ca o Europă a lecturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]