252 matches
-
personaj, Caragiale lasă lucrurile așa cum sunt. Nimeni nu protestrază la formulările lui Farfuridi și Cațavencu pentru că toți cei din adunare sunt „niște Farfuridi și Cațavenci” în grade diferite, așa încât oratorii pot debita în continuare enormități. Coborâți de la tribună, aceștia devin mahalagii, fără pic de parlamentarism. Numeroase replici au devenit zicale, pentru că evoluția clasei le-a verificat definitiv: „să se revizuiască fără să se modifice”; „ai puțintică răbdare”; „onoarea de familist”; „a mânca sudoarea poporului”; „curat murdar”: „până când să navem noi faliții
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
de prisos, Sbliț semnifică un protest împotriva unei lumi rău alcătuite, asupra căreia reflectează cu amar și sarcasm, dar și cu umor. Comedia tragică Dezertorul aduce pe scenă lumea mahalalei, din care Caragiale luase situațiile comice. Mihail Sorbul prezintă drama „mahalagiului” Silvestru Trandafir, bucureștean de la periferie, cu suflet mare. La această trăsătură Sorbul adaugă expresiile, vulgarizările și accentul limbajului specific mahalalei, procedeu preluat de la I. L. Caragiale. Având, ca și Caragiale, o mare vocație pentru teatru, Mihail Sorbul dovedește o bună știință
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
Piccadilly, vizavi de Hatchard’s, și de acolo porni pe jos. O decizie pe care o regretă curând. Trotuarele de jur-Împrejurul lui Piccadilly Circus erau Înțesate de mulțimile promiscue, obișnuite sâmbăta seara: don Juani cu jobene de mătase și perechi de mahalagii, florărese și vânzători de ziare, tinere Îndrăznețe, plimbându-se la braț și aruncând invitații obraznice tinerilor timizi care se dădeau la o parte ca să le lase să treacă. Erau ceea ce s-ar fi putut numi prostituate amatoare, În căutare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
necomunicativă, adânc, sub oraș. Legendele zugrăveau cum cei de sus se uitau către necunoscuții de jos, ca prin niște acvarii. Cu vremea însă, veselii bucureșteni nu ezitară să facă chiar și din neprihănita gârliță Bucureștioara, canalul colector al murdalîcului lor. Mahalagii își deșertară într-însa conținutul umblătorilor. Săpunarii, cadavrele mâțelor fripte. Măcelarii și tăbăcarii îmbunătățindu-și aruncarea la țintă, o aglomerară cu gogoloaiele resturilor putrezite ale îndeletnicirilor lor. Strat după strat, mormanele de gunoaie, moloz și cadavre, sugrumară deget după deget
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Câinii tresăreau în somn, ridicau capetele, dar nu lătrau. Se întorceau hoții. Grigore punea mâna pâlnie la gură și striga: - Care ești, mă, acolo, măăă? Nu răspundea nimeni. Trecuseră zile după zile, unii muriseră, el văzuse nunți și petreceri, copiii mahalagiilor crescuseră sub ochii săi bătrâni, își aducea aminte de un foc ce mistuise casele, de niște întîmplări de care mai râdea și acum, că așa e viața, ca o panoramă... 11 Nuntă Stere nu mai scăpase de gura muierii: nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trei șindrile, și s-a apucat de treabă. Singur și ăsta. Avea de lucru. Tundea lucrătorii, zidarii și ceferiștii. Știa să dea cu gura, să le spună cîte-n lună și-n stele, le rădea obrajii aspri, îi potrivea pe la sărbători; mahalagiii și-au trimis și copiii să le scurteze chicile. Mai târziu s-a plătit de datorii, și-a cumpărat un sticlete, 1-a pus într-o colivie legată cu funde bogate, o oglindă cam plesnită și alte foarfeci. Era dat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
după rachiu, tăiau roșii, le sărau, le amestecau cu castraveți în blidele lor murdare și mâncau. La prânz, opreau iar lucrul. Țigăncile deșelate de corvoadă aprindeau focuri, fierbeau câte o zeamă lungă și se odihneau. Prin septembrie, ajunseseră la turnuri. Mahalagiii priveau, le creștea inima. Nu-i mințise primăria. Cărămidarii terminaseră. Într-o săptămână au pus turlele, au bătut tabla deasupra, au potrivit streșini și burlane, ghiventuri de aramă, s-o împodobească, și s-au dat jos de pe schele. 131 Atunci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trăgea, era o plăcere să te salte arcurile, să fluieri și să pocnești din coada biciuștii. Cum cădeau ploile începeau necazurile. Ușoară, ușoară, dar căruța tot se înfunda în noroiul Cuțaridei. Împingea Mielu, ridica de osii, îi mai ajutau și mahalagiii, pentru că pe o astfel de vreme îl așteptau la pompă, lângă circiumă. Mirosul de pâine proaspătă pătrundea prin ferestrele deschise, îți muta nările. Copiii lăsau joaca și îi speriau calul, trăgând cu praștiile în tabla droaștei, strigînd: - A venit căruța
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
țineau la dulăi, îi creșteau din sărăcie, împărțeau bucata de mămăligă, numai să aibă cine lătra în bătătura casei. Au dat buzna în grădină. Oltenii văzură că nu-i de glumă. Degeaba strigară să nu le calce vinetele în picioare, mahalagiii n-auzeau, nu vedeau. Îi cam dușmăneau pe venetici, că se pricopsiseră din grădinărit. Chirică 1-a înșfăcat pe Victor, cât era el de pirpiriu, și dă-i bușeală. Sifonarul sări să-l ajute. Lovea aspru camionagiul! îl apucase pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spusese numărul celulei la fiecare și pe urmă îi înghionti către o ușă înaltă. Paraschiv privi încă o dată curtea și zidurile. Peste clopotnița Văcăreștilor atârna o lună păguboasă... Aia mică Pe Veta, fata domnului Aristică Mîrzu, de la Tramvaie, o știau mahalagiii, tot așa, un năpârstoc de fată de nu mai creștea, cât moțul mălaiului, iute ca o zvârlugă, prin salcâmii Cuțaridei toată ziua, sau lângă focurile gunoierilor, pe groapă. Nimeni nu-i dădea cincisprezece ani și un vecin îi zisese în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dus Veta. Îi plăcea să stea mai mult pe maidan, să joace bile cu băieții sau să tragă zmeie în cartier. Vara pleca de dimineață pe groapă să adune ciulini, mânca pe unde apuca și se întorcea seara când aprindeau mahalagiii lămpile, începuse să citească romane, niște cărți groase, pline de poze. Încă taică-său se supăra când o vedea: - Iar citești prostii d-astea? Cai verzi pe pereți! Să nu te mai prind! Dar ce, fata-l asculta? De unde să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
femeile din curți. Era un gomor de lume, și zbirii n-au mai avut pe unde să fugă. Un băiat a sărit și-a deschis ușile cuștilor. Într-o clipă s-a golit căruța. Pe hingheri abia i-au scos mahalagiii până-n Grivița, urmați de huiduielile și chiotele copiilor. Veta a închis poarta în urma dulăilor. Ei hămăiau încă spre groapă. Studentul râdea de isprava dinilor. - Și zi, era să le rămână ciolanele pe-aici. - Da, îngînă ea. - Dacă nu eram noi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Acoperișurile se spulberau într-o clipită. Zidurile de paiantă se prăbușeau și muierile strigau, strîngîndu-și lucrurile și ce mai putea fi scăpat. Cerul fumega. Focul trecuse gardurile și, dus de vânt, mâna spre biserică. Preotul, scos din odăile lui, vorbea mahalagiilor: - Fraților, arde casa Domnului! Nu lăsați, fraților! Cârciumarul a ieșit și el afară cu mușteriii după el. - Arde! Arde! se deslușea de departe țipătul femeilor. Auziră grinzile căzând la zidari. Focul topise în căldura lui magaziile și sărea peste salcâmii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
La Bortoasa" era o veche grădină, spre șina Constantei, unde chefuiau șutii din Grant, feriți de ochii politiei. I se dusese vestea pentru vinurile ei și pentru grătarul pe care-l avea. Aici venea și lume mai scuturată, negustori și mahalagii din cartierele învecinate. Erau șifanteze, de cântau dezbrăcate pe o scenă mică și dărăpănată, să facă plăcerea pungașilor și să le zică la ziuă câte ceva fără perdea. Gheorghe cunoștea, mai petrecuse în tinerețe acolo. S-a bucurat. - Hai, Stăpâne, cum
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
țineau posturile ca să intre în rai, împăcați cu lumea. La sâmbăta morților, așteptau rânduiți în prispa bisericii, să li se dea din colivă. Erau cuviincioși, și unele femei le pupau mâinile cu respect. Când bătea vântul în câte un drapel, mahalagiii știau că bătrânii se mai împuținaseră. Plecau liniștiți în lumea drepților, ca și când n-ar fi fost. La miezul nopții, limbile se dezlegară. Babele se încălziseră cu țuică și aveau sămânță de vorbă. Uitaseră de mort. Alături sfirîiau luminările și de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai ști cine a ridicat casele. Ar fi trebuit să fi pus la tencuirea pereților pe un zidar să sape sub streașină câteva litere: Stere Drăgănoiu, proprietar. In câmp la "Cățelu" Se prăpădiră și lăutarii! Cine o să le mai cânte mahalagiilor? Că erau buni țiganii. Știau oful săracului. De la Sfîntu Dumitru nu se mai odihneau până-n primăvară. Cum scîrțnau cuțitele să se taie porcii prin magazii, gata și balaoacheșii, se înființau cu "mozica". De Crăciun o luau dinspre Grivița, pe la popă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nisip, și atunci o să-l schimb... 347 Babele se uitau una la alta și râdeau. Vorba văduvei: ce s-ar fi făcut ele fără primar... Când cu alegerile, ce i-a venit unuia: nu, că să paveze Cuțarida! Au auzit mahalagiii, s-au bucurat. Unde nu dădea Dumnezeu să calce și ei pe piatră, că se saturaseră de-atîta noroi. Venea ea toamna, se uitau oamenii în sus, cum sta să plouă, se-mposocau. Vara, treacă-meargă, să fi căzut potopul lui Noe, ieșea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lăsat numai pe căruțași să descarce bolovanii și nisipul, drept în fata cârciumii, și, după ce a privit mulțimea iară, s-a urcat pe-un scaun cerut de la negustor. Intîi a scos un teanc de afișe albastre și le-a aruncat mahalagiilor, care le-au cules de prin noroi. Era ca acum, primăvară. Tot așa bătea vântul; lumea, mulțumită că ieșise din iarnă, ia să asculte de nebun. Unii de nu știau să citească țineau hârtiile pe dos. - Ce zice, maică? întrebase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
i-a trebuit. Nătângul de păzea avutul primăriei n-a băgat de seamă. Încă un zugrav își pavase bucata lui de curte cu bolovani și nu 1-a spus nimeni. Au venit și alegerile, a ieșit și domnul primar Rigo, mahalagiilor ce să le pese? Așteptau să sosească lucrătorii să le paveze străzile, după făgăduială. A trecut și vara, sosea toamna, urâta, cu mâzgăleala cerului și ploi. Zidarii înjurau în gura mare: - Să te mai iei după gura mincinoșilor! Într-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
astăzi la un curs de metodologia științelor sociale. Un cunoscător al societății românești în ansamblul său deci, și nu doar al mahalalelor bucureștene. Pe de altă parte, chiar reducînd orizontul caragialian la cel bucureștean, eroul său urban, Mitică, nu este mahalagiul peiorativ și nici moftan giul, ci „bucureșteanul par excellence”. Mitică are savoarea unui șpriț ușor de vară, are geniul unui Păcală ajuns la oraș. Perenitatea lui, dacă și atît cît există, vine din această moștenire și prelungire a unui geniu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ărnicesei), răpăosatul Radul Racoviță biv vel logofăt... au dat la Sinai câte 50 lei pe anu... și de cătră dumneei... până la o vreme. Dar... văzându... că sinaiții pun egumeni și preoți grecești la biserică, de se supără dum(neaei) și mahalagiii moldoveni carii mergu la această biserică, neînțelegându nimicu”... ― Apoi, din tot ce am citit până acum, dragule, n-am întâlnit încă pe nimeni care să spună adevărul, cum îl spune păhărniceasa: “mahalagiii carii mergu la această biserică, neînțelegându nimicu”. ― Păi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
la biserică, de se supără dum(neaei) și mahalagiii moldoveni carii mergu la această biserică, neînțelegându nimicu”... ― Apoi, din tot ce am citit până acum, dragule, n-am întâlnit încă pe nimeni care să spună adevărul, cum îl spune păhărniceasa: “mahalagiii carii mergu la această biserică, neînțelegându nimicu”. ― Păi, cum să înțeleagă, părinte, un mahalagiu oarecare o slujbă în limba grecească? ― Ei! Da’ nu te pune cu sinaiții, fiule, fiindcă au scormonit și-n gaură de șarpe pentru a câștiga “procesul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
biserică, neînțelegându nimicu”... ― Apoi, din tot ce am citit până acum, dragule, n-am întâlnit încă pe nimeni care să spună adevărul, cum îl spune păhărniceasa: “mahalagiii carii mergu la această biserică, neînțelegându nimicu”. ― Păi, cum să înțeleagă, părinte, un mahalagiu oarecare o slujbă în limba grecească? ― Ei! Da’ nu te pune cu sinaiții, fiule, fiindcă au scormonit și-n gaură de șarpe pentru a câștiga “procesul”. Uite numai ce spune vodă: “Neodihnindu-se părinții sinaiți...( păi, cum să se hodinească
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
loc este aici în Ieși pre Ulița Rusască, unde se numește Chervăsărie lui Macarie”... Drept urmare, patrierșia sa blestemă pe oricine îi iese în cale din neamul bietei femei. Întâi pe Mariia și bărbatul său cu toți feciorii lor, apoi pe mahalagiii “care ni i-au arătat egumenul,... așijderea și asupra altor mahalagii”... Uite că egumenul este de folos “patrierșiei sale” totuși. Așa se face că bieții oameni nu știau nici cu spatele că blestemul cade asupra lor ca o piatră venită
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Chervăsărie lui Macarie”... Drept urmare, patrierșia sa blestemă pe oricine îi iese în cale din neamul bietei femei. Întâi pe Mariia și bărbatul său cu toți feciorii lor, apoi pe mahalagiii “care ni i-au arătat egumenul,... așijderea și asupra altor mahalagii”... Uite că egumenul este de folos “patrierșiei sale” totuși. Așa se face că bieții oameni nu știau nici cu spatele că blestemul cade asupra lor ca o piatră venită din senin... ― Acum, să nu gândești, fiule, că eu, fiind călugăr
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]