306 matches
-
o bună impre-sie în nordul continentului. Nici la capitolul "figuri pitorești" nu stăm rău. Un "poet metafizic" improvizează continuu versuri picante. Un armean cârtitor și simpatic, Ștefan Agopian ("Agop", cum îi zic prietenii), pare mereu abia sculat din somn și mahmur. Adoră, se pare, lenea și comoditatea, cel puțini așa rezultă din felul cum declară că nu-i place să meargă în excursii, să coboare de pe vapor (de altfel, nici nu sunt sigur că a făcut-o ia Odesa și la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
acarii, și impiegații, și ăia cu stegulețe galbene, cum execută manevrele, trosnesc vagoanele cisternă, pocnesc roțile pe la macazuri. Sfios îmi privesc nădragii cu dunguliță, bocancii, boneta de partid, și pe când stau așa sfios și încurcat iată că vine bețivanul ăla mahmur, tocmai s-a despărțit el de gașca lui Farfuridi și Brânzovenescu, și-mi suflă în nări un damf de vodcă Rasputin, așa că abia pot auzi cum îmi dă asigurări că, orice ar fi, totuși coana Joițica e damă bună, așa-
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
îngrijea de clienți în restaurantul „Ulduz“, seara devenea filosof lipsit de simbrie. Spre deosebire de Yazd, Tabrizul era un oraș somnambul, iar cei doi prieteni îi serbau insomniile. Doar că după nopțile lor de plimbare și de discuții, Omar umbla toată ziua mahmur, ca o bufniță care nu îndură lumina. Se roteau toată seara pe lângă Liceul Parvin și pe la Mausoleul Poeților ori ieșeau spre apă, ca să vadă soarele dispărând sub sclipirile de metal ale râului Ab Nahand ori între grădinile de frasini și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
secunde. Au un ceas la dispoziție. Pe urmă cheamă-l la telefon pe tânărul Miga și trimite-l la mine. A avut și ăsta o noapte... Dincolo de ușă, pe coridor se deslușeau pași grăbiți și câte un bună dimineața mârâit mahmur, într-un birou suna telefonul, pe pervazul de tablă picăturile de ploaie cădeau mărunt. * Ușa de la intrare se închise și Scarlat pătrunse în hol sprijinindu-se de pereți. Ținea în mână un pachețel. Inginerul îl măsură surprins. ― Ce-i aia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
purtîndu-mă ca o cârpă la cafenea. Avea de ce râde cătunul. A fost prima oară când Marta n-a mai venit cu mine până la poartă. Îmi trecuse beția când m-am întors la azil în zori. Mai aveam doar o oboseală mahmură și o senzație rea, grețoasă, de umilință nedigerată. Am făcut o baie în mare, ca să-mi revin. Apa rece m-a mai înviorat. Apoi m-am furișat pe coridorul pustiu încă, spre camera mea. Dar la colțul coridorului, m-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
încât Bob Koch își spuse că va face pneumonie. Oricum nu se simțea prea bine. Mahmureala îi lăsase în urmă o senzație foarte neplăcută în stomac. Judecătorul era un tip tânăr, cam de patruzeci de ani, și părea și el mahmur. Dar poate că nu era. Koch își drese glasul. — Onorată Instanță, mă aflu aici ca să o reprezint pe Alexandra Burnet, care nu a putut veni personal. — Acest tribunal a ordonat ca ea să se afle aici, spuse judecătorul. Personal. — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
-mă ca o cârpă la cafenea. Avea de ce râde cătunul. A fost prima oară când Marta n-a mai venit cu mine până la poartă. Îmi trecuse beția când m-am întors la azil în zori. Mai aveam doar o oboseală mahmură și o senzație rea, grețoasă, de umilință nedigerată. Am făcut o baie în mare, ca să-mi revin. Apa rece m-a mai înviorat. Apoi m-am furișat pe coridorul pustiu încă, spre camera mea. Dar la colțul coridorului, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o ceașcă de cafea Între palme, ce mă readuce, Încet, Încet, la condiția de ființă umană. — Mă pot baza pe tine oricînd, nu? zic eu, dîndu-mi ochii peste cap. Scuze, spune ea rînjind, doar că nu te-am mai văzut mahmură niciodată. — E chiar atît de evident? Vrei să auzi adevărul? — Ah, las-o baltă, pufnesc eu. Mă rog, tu cum de reușești să arăți perfect? Dacă nu mă Înșală memoria... — Ceea ce e puțin probabil. — Nici chiar așa. Dar oare n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
frate-meu nu discută cu nimeni despre asta, iar maică-mea știe că numai pe ea nu ai chef s-o vezi. Dan e cumplit de nefericit, iar tu arăți ca dracu’... De fapt, numai astăzi arăt așa, pentru că sînt mahmură, o mint eu, sperînd că informația va ajunge la urechile lui Dan, iar el Își va Închipui că am ieșit În oraș să mă distrez. Mă Înveselește oarecum vestea că și Dan e foarte nefericit. — Ar fi trebuit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
întâmplă ? Așternuturile mele nu foșnesc așa. Firește. Sunt așternuturile din casa Geiger. Mă cufund confortabil între perne - și, brusc, mă săgetează un gând. Cine sunt Geigerii ăștia ? Clipesc din ochi, încercând să-mi amintesc. Mă simt de parcă aș fi simultan mahmură și încă beată. Îmi vin în minte frânturi clare ale zilei de ieri, ca printr-o ceață deasă. Nu sunt sigură ce e real și ce e vis. Am luat trenul... da... mă durea capul... Gara Paddington... am ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o nimeni. DOUĂZECI ȘI UNU A doua zi dimineață mă trezesc cuprinsă de spaima cea mai pură. Mă simt exact ca un copil de cinci ani, care nu vrea să se ducă la școală. Mai exact, ca un copil de cinci ani, mahmur și chiaun. Nu pot să mă duc, spun, cînd se face 8.30. Nu pot să dau ochii cu ei. — Ba da, poți, spune Lissy liniștitor, Încheindu-mi nasturii de la haină. O să fie bine. Nu trebuie decît să ții bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o dat ceva prin gând, bine? Nu ți-i frică, nu? Stai cuminte! Și se duce și el val vârtej pe scări. ─ Zăresc un prinț că-lare, că-lare, că-lare, zăresc un prinț că-lare, în ga-lop... Atașatul Plainjones e plictisit. Plictisit și mahmur. Și sătul până peste cap de colțul ăsta uitat de lume, îi vine să... Să ce? I-au ajuns moldovlahii la os, numai aseară, de pildă, a trebuit să care apă cu găleata de la cișmeaua din Piața Latină, după ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să-l iau acasă pentru că i-au apărut câteva nenorocite de pete roșii. Nici n-ai crede ce scandal mi-a făcut șeful că plec- și chiar în dimineața asta o trimisese pe una dintre celelalte fete acasă pentru că era mahmură. Adică suferea de ceva ce-și făcuse cu mâna ei, pentru numele lui Dumnezeu! Cât de cinstită ți se pare chestia asta? —Mie-mi spui, a oftat Barbara, care, judecând după hainele de pe ea, venise direct de la tribunal. Hugo a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
norocul fără să știi... Dacă tot ai ajuns aici înseamnă că te-ai lăsat adus de o pasiune reprimată în mod nedrept, și nu e bine, frustrările vor roade tot ce este puternic în tine, mai bine să pleci mîine mahmur și cu toate economiile risipite decît să refuzi, acum, în această secundă, întîlnirea cu Șansa, cu Supraomul din tine, cu forțele cosmice, cu orgasmul suprem al cîștigului... Am deraiat... Nu despre Las Vegas voiam de fapt să vă vorbesc, ci
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
facă orice gust. Descurajarea înjumătăți mândria virilă a lui Felix, dar o împrejurare îi nimici și ultimul rest de gelozie. Aurica îl întrebă într-o zi, răutăcios: - E adevărat că Pascalopol a părăsit-o pe Otilia? - Nu știu nimic, zise mahmur Felix. - Am aflat eu! stărui cu o rea satisfacție Aurica. Nici nu seputea altfel. Un om distins ca Pascalopol trebuia să vadă în sfârșit că nu e nimic interesant într-o dezmățată ca Otilia. Să bagi numai de seamă să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
domnule doctor. Cineva mi-a spus că ar avea diabet. Doctorul nu dădu nici o importanță vorbelor Aglaei și-și pregăti o seringă. - I-ați făcut analizele? - S-a făcut, domnule doctor, sări Stănică. Aglae întinse o hârtie, doctorul o examină mahmur, apoi zise aspru: - N-are nici un diabet. Când acul se înfipse în una din fesele concave ale lui Simion, acesta gemu puțin, apoi începu să miște capul și să privească pe doctor pe sub gene. - Cum te simți? întrebă acesta.Simion
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
altfel, mi se pare, zise ea, că are și o iritație aamigdalelor. Nu vi se pare? Toți se strânseră în dreptul gurii lui Costache și priviră. Bătrânul fu salvat de Marina, care apăru pe ușă: - Mi-a spus Stănică, zise ea, mahmură ca întotdeauna, săfac cafele. Câte cafele să fac? - Ce cafele? se sperie moș Costache. - Fă și dumneata mai multe, vreo zece, întrerupse domnișoara de la pian pe bătrânul înspaimîntat. Acesta încerca măcar o rectificare a numărului: - De ce zece? - Ei, moșule, sări
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
n-ar da pe gură... Și se gândea că or s-o ia pe țigancă și-or s-o bată să spuie unde se ascund, cum o mai bătuseră. Dar ea era învățată și-a dracului, nu -lar fi vândut. Mahmuri, s-au oprit la o cârciumă și s-au pus pe băutură. Patru kilograme de drojdie au băgat în ei. Atunci a aflat Paraschiv că cine deschide gura și-și vinde tovarășii nu mai scapă de cuțitul starostelui. Gheorghe 9
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
le scoteau pe muieri la plimbare, pe la rude. Femeile aveau rochii de stambă verde cu buline și pantofi cu toc înalt de lemn, prinși cu barete de piele. Sub mânecile lungi își ascundeau vânătăile. Călcau mândre lângă meșterii tăcuți și mahmuri, în hainele lor călcate prost, țepene și scurte. Ii strângeau pantofii cu boturi ascuțite, pe care-i purtau numai la zile mari, și li se făcea iar sete. Se uitau pe furiș la neveste, ei le băteau, ei le iubeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tei, mușețel sau dediței. Spălări pe cap cu ceai de antonică. Consum de de borș de tărâțe de grâu, de ciorbă de potroace, varză acră, moare de varză sau de "tăria" cu care "am făcut-o lată" (Îmbătat) și suntem mahmuri a doua zi. Cui pe cui se scoate... Oțet de vin și cataplasme cu făină de porumb, muiată În apă rece. Compresele se schimbă până trece durerea. Cataplasme la tâmple cu felii de ceapă, ridichi, lămâie; cu făină de porumb
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
așa ceva doar prin filme). A doua zi nici măcar n-a clipit când i-am spus că făcusem sendvișul cu unt și dulceață din greșeală (am recunoscut, eram naivă ca un copil, ce știam eu pe atunci?); a înțeles, chiar dacă era mahmur, și, până să ne despărțim, yummy-yummy s-a mai petrecut extrem de rar prin patul nostru. (Cu numărul trei a trebuit să mă dau peste cap în gospodărie ca să primesc așa ceva. De la numărul șase am primit până la refuz fără să mișc
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
ai tuturor care participă la realizarea lui. Spectacolul e gândit să se deschidă cu intrarea într-o scenă despovărată de decor, a Actorului (interpretat de Ilie Gheorghe), bătrân deja, care după reprezentație a adormit în acest teatru de provincie. Nițel mahmur, doar cât să prindă curaj pentru întâlnirea cu proprii demoni, Actorul se plimbă pe scena goală, strigă ba pe unul, ba pe altul și vorbește singur ca să-și țină de urât și să uite de bătrânețe, de oboseală, de regrete
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
el. Văd că femeia se albește: Ce... manechin? Ăla din culise. Sufleuza se apropie de pat, temătoare, și trage cearceaful: sub el, dormea Florin, scenograful teatrului. Femeia-l zgîlțîie și-i strigă că-ncepem repetiția, să se scoale. Boemul, ușor mahmur, asta și face: mă salută și pleacă vioi, spre baie. Aflu ulterior că, uneori, cînd întîrzie prin oraș și nu mai prinde autobuzul, doarme-n patul din culise. Să dorm pe scenă, n-am apucat: am compensat cu dormitul prin
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Ploiești!). Stăteam, pe-atunci, într-un bloc de lîngă Teatrul "Nottara", la etajul cinci. Dormeam de doar trei-patru ore (ajunsesem dimineața, de la Ploiești). Aud, prin vis, "bing-bangul" soneriei. Nu deschid. Insistă. Nu deschid. Insistă. Decid să cobor din pat. Năuc, mahmur, confuz, deschid deci ușa. O femeie potrivită ca înălțime, de circa 27 de ani, poate 30, cu părul lins și fața rotundă, avînd un zîmbet frumos trist și senzual, dar și unul din ochi inundat de sînge, mă privea, de parcă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
-mi venea s-o iau în glumă. Mai ales că dramaturgul vorbea cu o seriozitate care impunea un fel de respect! Ioane... sîntem oameni lucizi, nu putem crede-n holograme! O fi fost vreo derbedoaică, aflase că-s singur acasă, mahmur și... De ce neapărat MOARTEA?! Șerban m-a pus s-o desenez pe un șervețel. Mi-a fost oarecum, teamă (știam că nu-i bine S-o imortalizezi, că iar te caută!). Nu-ți fie frică! Știu eu cum scăpăm de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]