251 matches
-
ciudă. Înseamnă că dragostea vă cam prinde în mreje? — Ce dragoste? Că ne adresăm unul altuia toate preiorativele din lume: nebună, toantă, maimuță, afurisită, căpoasă și câte și mai câte... — Și ce zice? — Mi le-ntoarce la fix: nebun, tont, maimuțoi, afurisit, căpos. — Ha! Ha! Ha! Ai dat de dracu! Nu se lasă păgubașă. Și totuși îmi place acest fel al nostru de a comunica. — Pentru că este ieșit din comun. — Cum o cheamă? — Păi asta-i, că nu știu nimic despre
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nerușinarea lui au ajuns peste noapte să deranjeze o țară întreagă. Căci nu e păcat mai mare decât să-i tragi pe alții în păcat! Căcat! Cum puteți să credeți minciuna asta gogonată cu halterele? Cum puteți să credeți că maimuțoiul ăsta strâmb ar fi putut arunca atât de departe? Chiar vă place să fiți mințiți? Cuprins de elanul oratoric, Horațiu sări pe scenă și înșfăcă microfonul, sub ochii înmărmuriți ai publicului, sub ochii neputincioși ai lui Mișu, Smith, Gabrielescu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
-i, morsa împăiată care-a venit în ’87 în amfiteatru și-a reușit să fie chiar mai scârbos decât Țoapa... „cultura pe care-o construim noi astăzi cere din partea voastră, tinerii ...”. - Da, mi-amintesc. Și Vlad a dat drumul la maimuțoiul de plastic care se dădea peste cap. Ce să-ți zic, nu-ți prea vine să-l vezi nici cu țoalele pe el. - Nu, și eu trebuia să-i admir... Și, colac peste pupăză, s-a apucat să-mi povestească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să merg pe la crâșmele din vale să mă spăl și la budă. - N-am cum... Carina... - Face crize? - Da, crede c-o înșel. - Și? - Încă nu. La poartă dau nas în nas cu directorul. Avea dreptate Lilia, arată ca un maimuțoi jenat de costum. Dar, dacă ne gândim că între cimpanzei și oameni e o diferență cam ca între câini și lupi și încrucișările ar fi posibile, nu e chiar de mirare. Maimuțele pot recunoaște fețele. - A murit Pârvulescu noaptea trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Fiii mei. Se lucrase Împotriva celor lăsate de Dumnezeu; Eva, după unii, nu fusese decît o maimuță, cum să rostească măcar o silabă În visul urmașilor ei? Și dacă așa stătuseră lucrurile, cum avea să iasă ceva bun și din maimuțoiul de Adam? Din una dintre prelungirile sale În timp - Thomas - se nășteau supraoameni sau, cel puțin, asta s-ar fi putut Înțelege din reclama discretă pe care și-o făcea, În pliante, clinica; mitul arianului nu murise, erau folosiți doar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
vadă citind și o să spună „Măi, ce cip deștept”, da’ n-o să vă zică bărbați. Un cârd de cercetători au studiat un cârd de cimpanzei și le-au luat testosteronul (ăsta e un hormon masculin). Al dracu’, ăla care era maimuțoi-șef avea testosteronul cel mai ridicat; cu cât creștea cârdul și avea mai mulți în subordine, cu atât era ăla mai bărbat, adică avea testosteronul mai mare. După o vreme, ăștia, cercetătorii, l-au luat pe dom’ șef și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
becher. Vine de trimite scrisoare. Amenințare. Către bătrânul meu, către pápá, tatăl Zoițicăi. Că-i damă bună, Zoițica, damă bună. Adică, era. Doctorul dădu lehamite din mâini, să accepte, să nu accepte. Repetițiune, deci nu consultațiune, da, așa voia Tolea, maimuțoiul, asta voia, distracțiune, schepsis și moft, așa să fie. — Ai lăsat să-ți fure scrisoarea onorabilul, îngână Marga. — Las-o aia... una mai. — Ei, ce-mi pasă. — Și d-atunci, care vasăzică. Scrisoarea... adrisantul cunoscut. Papașa. Deci, îl amenință pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ceea ce nu mă deranjează, însă pe Jim îl țin eu. Are mătreață. Dar, fiind unul dintre organizatorii Ex-ilor Anonimi, mi se pare corect să-mi asum sarcina asta. Capul lui Jim se mișcă încoace și încolo precum cel al unui maimuțoi atârnat de oglinda retrovizoare. Săracul de el, cred că îi pare rău că a venit. Probabil că e pentru prima și ultima oară. — Și acum ce facem? întreb eu. Stăm puțin așa, în această poziție, răspunde Daisy. Mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu piciorul, drept în bărbie, ridicându-l cu totul de jos, puțin. Dar Billy nu voia ca maimuța aia să sângereze pe adidașii lui de firmă, așa că se retrase, roti din nou placa din nou, vrând să-l izbească pe maimuțoi drept în față, poate să-i spargă nasul și bărbia și să-l facă și mai urât decât era. Dar Maimuțache țâșni într-o parte, placa se agăță în gard, zdrang-zdrang-zdrâng, și Maimuțache își înfipse dinții în încheietura lui Billy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
intrat În armată când s-a făcut reforma la Siguranță, dân grad În grad, pân-am ajuns șef la Direcția de Securitate și Gardă, să bat cu Șefu’, și ălalalt, și ăsta, toate coclaurile, la vânători! Să pune cu mine maimuțoiul ăsta, nedus la femei, doar la d-alea găsite de mă-sa?! Papagalicește cu vorbele alea furate când trăgea cu urechea la grupul de elitiști, parcă Îți vâră degetele În ochi când Își plimbă limba În gură, o s-o tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
că pe-aici trecuse unul care-și citea poeziile, dar nici el nu l-a mai văzut de niște săptămâni. La privatizat, o fată drăguță cu trăsături de asiatică clipește repede din genele rimelate și din ochii de ștrasuri ai maimuțoiului imprimat pe piepții tricoului, impresionată de destinul pe care și eu abia pot să-l schițez, al poetului care probabil își găsise un loc mai bun unde să se producă. Nu prea mă văd având grijă de cineva ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
departe, cu o remarcă fugară: — Bună treabă, Sebei. Sebei bătu din picior cu furie. — Până și Seniorul Nobutaka a fost destul amabil ca să coboare în fața noastră, dar omul ăsta e atât de arogant încât trece cu palanchinul mai departe. Poate Maimuțoiul și-o fi închipuind că deja conduce țara, spuse el, destul de tare pentru ca toți cei din jur să-l audă, dar, mai mult de atât, nu putu face nimic. Ikeda Shonyu, Takayama Ukon și ceilalți aveau același rang cu Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
subtil, dar propria lui înfățișare aparte era foarte potrivită pentru asemenea situații. — Senior Katsuie, nu te supăra din cauza asta. Nu face nimic, spuse el, ambiguu. Se prefăcea în mod vădit că ar fi fost beat. — Nu te preface. Maimuță! Băi, Maimuțoiule! În seara aceea, Genba se comporta și mai arogant decât de obicei. — „Maimuță!“ Na că mi-a scăpat, da’ nu-i ușor să te dezveți de un nume pe care l-a folosit toată lumea, timp de douăzeci de ani. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Na că mi-a scăpat, da’ nu-i ușor să te dezveți de un nume pe care l-a folosit toată lumea, timp de douăzeci de ani. Așa e, „Maimuța“ e numele care-mi vine în minte. Demult, era ca un maimuțoi netrebnic fugărit de colo-colo cu treburi prin Castelul Kiyosu. Pe vremea aia, unchiul meu servea, uneori, în schimbul de noapte. Am auzit că într-o noapte, când se plictisea, l-a invitat pe Maimuțoi și i-a dat sake, iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vine în minte. Demult, era ca un maimuțoi netrebnic fugărit de colo-colo cu treburi prin Castelul Kiyosu. Pe vremea aia, unchiul meu servea, uneori, în schimbul de noapte. Am auzit că într-o noapte, când se plictisea, l-a invitat pe Maimuțoi și i-a dat sake, iar când s-a săturat de băutură, unchiul meu s-a culcat. Apoi, când i-a cerut Maimuțoiului să vină și să-i maseze picioarele, Maimuțoiul nostru plin de tact s-a supus bucuros. Tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
uneori, în schimbul de noapte. Am auzit că într-o noapte, când se plictisea, l-a invitat pe Maimuțoi și i-a dat sake, iar când s-a săturat de băutură, unchiul meu s-a culcat. Apoi, când i-a cerut Maimuțoiului să vină și să-i maseze picioarele, Maimuțoiul nostru plin de tact s-a supus bucuros. Tuturor celor de față le pierise starea de euforie plăcută. Chipurile le păleau, în timp ce în gură simțeau un gust acru. Nu era o situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o noapte, când se plictisea, l-a invitat pe Maimuțoi și i-a dat sake, iar când s-a săturat de băutură, unchiul meu s-a culcat. Apoi, când i-a cerut Maimuțoiului să vină și să-i maseze picioarele, Maimuțoiul nostru plin de tact s-a supus bucuros. Tuturor celor de față le pierise starea de euforie plăcută. Chipurile le păleau, în timp ce în gură simțeau un gust acru. Nu era o situație oarecare. Se prea putea ca, dincolo de ziduri, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dar fiecare oaspete simțea fiori pe șira spinării. Hideyoshi așteptă ca Genba să termine, apoi râse sonor: — Nu, Senior Nepot, mă întreb de unde-ai auzit asta. Mă duci cu gândul la o amintire plăcută. Cu douăzeci de ani în urmă, maimuțoiul ăsta bătrân avea reputația de a se pricepe la masaj și toți cei din clanul Oda mă puneau să le frec oasele. Picioarele Seniorului Katsuie n-au fost singurele pe care le-am masat. Și apoi, când mi se dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în tinerețe. — Hideyoshi n-a fost niciodată un mare băutor, continuă Katsuie. Într-adevăr. Se înroșea imediat la față. — Dar îmi aduc aminte că, pe vremea când erați tineri, adesea petreceați toată noaptea bând împreună. — Da, în materie de dezmăț, Maimuțoiul ăla tânăr nu obosea niciodată. Era specialist. Eu, ori de câte ori beam prea mult, cădeam de pe picioare și adormeam, oriunde m-aș fi aflat. Presupun că încă mai sunteți prieteni apropiați. — Nu tocmai. Nimeni nu e mai puțin demn de nădejde decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
puțin. Faptul că luptătorii odihniți din armata clanului Maeda intraseră pe teren deveni o extraordinară sursă de putere pentru soldații lui Genba, precum și pentru Genba și ofițerii care-i mai rămăseseră. — Nu vă retrageți nici un pas până nu văd capul maimuțoiului ăluia blestemat în vârful uneia din lăncile noastre! Nu-i lăsați pe cei din clanul Maeda să-și râdă de noi! Nu vă faceți de rușine! Încurajându-i, Genba mergea printre ofițeri și soldați. Cum era de așteptat, ostașii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vădit enervat. — Gata, liniștește-te, mi-a șoptit, hai, dați-vă mâna. — Mă bucur de cunoștință, rânjește el - și ciocnim și ciocnim și ciocnim... Pe mine vă rog să mă scuzați o secundă, zice tipul - și se ridică. — Cine e maimuțoiul croitor? o Întreb, iar ea Îmi arată un deget cu un fel de inel și-mi spune că e logodnicul ei. Logodnic pe dracu’, Îi șoptesc la ureche - și o sărut ușor În locul acela. — Hei! Termină, nu suntem singuri. Și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
pentru a da glas miracolului maimuței vorbitoare. Textul maimuțesc este urmat de un comentariu ce descrie în amănunțime nivelul lingvistic al animalului, alături de reacțiile lui la întrebările pline de miez ale ziaristului, cum ar fi care este limba maternă a maimuțoiului sau cum se face că vorbește deopotrivă franceză și makonde, două limbi fără nicio legătură etnică sau geografică. Descrierea corespunde în bună măsură relatărilor șefului de trib. M.M. dă semne să înțeleagă tot ce i se vorbește, începe prin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe rând aceste dispoziții cu fiecare întrebare. De aceeași experiență s-au bucurat și alți jurnaliști sau turiști sosiți pe continent special să colinde pădurile Tanzaniei pentru a întâlni maimuța poliglotă. Căci, fiecare dintre ei a avut revelația comunicării cu maimuțoiul în propria sa limbă maternă, oricare o fi fost ea, limbă germanică, romanică, orientală, până la cele mai subtile dialecte. De fiecare dată, maimuța începea greoi dialogul, ca și cum și-ar scormoni creierii spre a produce un răspuns bine alcătuit, dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
științifică ce le-ar amenința obârșia divină. Ca și cum, dacă Dumnezeu l-a creat pe om, nu tot el a creat și maimuța. Iar dacă omul l-a maimuțărit pe Dumnezeu aspirând la condiția lui, arogându-și prin acte nesăbuite dumnezeirea, maimuțoiul n-ar avea și el dreptul, la rându-i, să aspire la condiția umană de vorbitor și poliglot. Și atunci când maimuțăreala e fidelă și temeinică, ea poate merge până la mimetism fizic, devine cameleonică. Așa cum în natură animalele îmbracă culorile mediului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trimite semne, dovedindu-și prezența pentru a trezi conștiințele adormite ale oamenilor. Prin urmare, M.M. nu este decât o epifanie, afirmație ce avea să incite la agresiune și violență gruparea religioasă fundamentalistă. Ei vor refuza să privească în față strămoșul maimuțoi, ca atare, vor urmări stârpirea specimenului, o plăsmuire diavolească menită să le zgândărească oamenilor credința, de mult amenințată. Vânată din toate părțile, Maimuța Makonde este dusă pe rând la circ, în grădini zoologice, în centre specializate de cercetare, la închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]