522 matches
-
săvîrșită devine, în cazul lui Heliade, rolul capital jucat de el atît pe scena istoriei ce-și accelera ritmul, cît și în conștiința culturală a secolului al XIX-lea. Și nu retoric ne referim la întregul secol, căci spiritul critic maiorescian, dar și lirismul eminescian au aflat în contribuția predecesorului un fundamental termen de comparație. În descendența lui Platon din Ion ori a lui Pseudo-Longinus din Tratatul despre sublim, Franz von Baader, teoretician, în sens etimologic, al etapei romantice, întemeindu-se
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
în "calmul valorilor". Imaginea cu care a circulat Mircea Florian în perioada interbelică este una neadecvată valorii personalității sale. Viața elitei intelectuale interbelice este marcată, cum se știe, de discipolii lui Nae Ionescu, studenți anti-maiorescieni. Or, Mircea Florian este un maiorescian de a doua generație, ca fost student al lui C.Rădulescu-Motru și P.P. Negulescu. Ținea, la rându-i, în calitate de conferențiar, un curs de istoria filosofiei la Universitatea din București. Mă duceam să-l ascult ca pe un prieten, își amintește
Mircea Florian - nedreptatea unui destin by Oana-Georgiana Enăchescu () [Corola-journal/Imaginative/15376_a_16701]
-
recenzia la volumul postum Foi de toamnă, Poesii de N. Georgescu. Gellianu nu este de acord cu D. Bolintineanu care, în Prefața volumului, afirmase că poetul N. Georgescu ,era în formare", ci era ,un poet în toată puterea cuvîntului", caracterizare maioresciană atribuită lui Eminescu în Direcția nouă. În nr. 2 al Revistei contimporane din 1 februarie 1875, la aceeași rubrică ,Schițe literare", Gellianu publică o Scrisoare a folcloristului G. Dem. Teodorescu, adresată ,Domnului Director al Revistei contimporane", rugîndu-l pe ,d. Gellianu
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
dublează, cu mult umor, vizita metafizica a Luceafărului la Demiurg printr-o scenă în care Eminescu cere sfatul „tătucului” Maiorescu pentru consfințirea căsătoriei cu Veronica. La fel ca în poem, cenzură metafizica își spune cuvântul, însă cu argumentele avocățești-practice specific maioresciene: „Cunoaște artă elocintei și este un expert în rafinarea motivelor de bază ale oratoriei (precizarea unei poziții, afirmarea sau combaterea unei idei și convingerea unui auditor). În discuția cu Eminescu schimba calculat ordinea retoricii discursului. Trece sub tăcere precizarea poziției
Codul lui Eminescu by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4035_a_5360]
-
trimis la studii, i-a venit în ajutor în timpul bolii, i-a publicat poeziile, a avut grija de manuscrisele lui, dar s-a amestecat brutal si în viața lui atunci când a fost vorba de căsătoria poetului cu Veronica Micle. Linia maioresciana a culturii române a fost continuată mai târziu de Lovinescu, Călinescu, Manolescu, Eugen Simion care au văzut în el un deschizător de drumuri. « Maiorescu a scris puțin : scopul lui a fost de a anunța elementele-apa, focul, pământul- din care se
LECȚIA LUI MAIORESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382820_a_384149]
-
alții, Dabija a incendiat sufletele românești din acea parte de țară, dăruindu-le un reper, un scop nobil, un ideal, așadar acea energie luminată trebuitoare marilor realizări istorice. De aceea, deși poet în toată puterea cuvântului, (cum suna odinioară sintagma maioresciană!) el nu poate fi evaluat doar cu măsura strict literară, aplicată celor din interiorul țării, care de mulți ani n-au mai avut cauze naționale majore de apărat și de aceea au ajuns să privească de sus cu suficiență și
LA MULŢI ANI, MAESTRE NICOLAE DABIJA de LILI BOBU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349015_a_350344]
-
ar necesita o discuție separată. Însă, în general, senzația mea este că aceste site-uri se află în situația pe care o avea presa românească prin '90. Acum suntem în faza heliadescă a lui “scrieți, băieți, numai scrieți”. Spiritul critic maiorescian încă nu s-a instaurat. Referință Bibliografică: Cenacluri virtuale... scriitori virtuali / Radu Părpăuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 374, Anul II, 09 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Radu Părpăuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CENACLURI VIRTUALE... SCRIITORI VIRTUALI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348164_a_349493]
-
ordine alfabetică. Revenind la Maiorescu, și pentru Anatol Covali, în liniștea sa, ,,nu are calendar” și treapta dintâi pe care se înălță, ,,e un altar de jertfă.”. Pe bună dreptate scriitorul Radu Cârneci, vorbește în prefața cărții de o ,,înțelegere maioresciană”, surprinzând poetul ,,citind în dicționare și în stele”, și ,,grupând cuvinte” într-un ,,tom saturat de frumuseți esențiale, rostite în cuget deplin, măestrind cu har la haina vremii din totdeauna și de acum.” Sonetele, (în metru clasic, în cel iambic
BIJUTIER DE CUVINTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350055_a_351384]
-
limba noastră, înainte de modernism, ca limbă latină arhetipală a tuturor intelectualilor valoroși de la Atlantic la Ural, folosită-n comunicarea reciprocă a rezultatelor a ce anume cerceta fieștecare! Însă, ceea ce e mai rău e necazul că atât nechezolii de școală germană maioresciană și-au pierdut legăturile cu ai lor colegi din Weimaruri și Dresde, cât și nechezolii de nostalgii sincronice lovinesciene cu tovarășii lor de frondă, de cinismul și de lene din lupanarele și cafenelele Parisului, cea mai recentă consecință fiind știrea
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
ea punctează ideea enciclopedismul poetului pe care o vor susține ulterior Nicolae Iorga (,,expresia integrală a sufletului românesc”), Constantin Noica (,,omul deplin al culturii românești”) ș.a. Respectând rigorile unei lucrări academice, Elie Miron Cristea își structurează volumul (după modelul studiului maiorescian) pe două capitole mari - unul consacrat vieții, universului biografic; celălalt tratând opera, universul creației -, încheind cu Naționalismul lui Eminescu - titlu ce va fi preluat peste ani (1932) de eminescologul Dumitru Murărașu. La acestea se adaugă și o bibliografie succintă în
CATINCA AGACHE ELIE MIRON CRISTEA ȘI PRIMA TEZĂ DE DOCTORAT EMINESCU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369844_a_371173]
-
trimis la studii, i-a venit în ajutor în timpul bolii, i-a publicat poeziile, a avut grija de manuscrisele lui, dar s-a amestecat brutal si în viața lui atunci când a fost vorba de căsătoria poetului cu Veronica Micle. Linia maioresciana a culturii române a fost continuată mai târziu de Lovinescu, Călinescu, Manolescu, Eugen Simion care au văzut în el un deschizător de drumuri. « Maiorescu a scris puțin : scopul lui a fost de a anunța elementele-apa, focul, pământul- din care se
TITU MAIORESCU LA A-175-A ANIVERSARE DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379791_a_381120]
-
Maniu și Lucian Blaga. Aici intră „Revista fundațiilor regale” care apare lunar la București în două serii. Această publicație își propune să fie cu rădăcini în toate domeniile activității naționale. Primul redactor șef al revistei, Paul Zarfipol, îi dă direcția maioresciană. După 1934 conducerea revistei o preia Camil Petrescu și apoi Dumitru Caracostea. În această revistă au publicat: Gala Galaction, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Hortensia Papadat Bengescu, și alții. În perioada interbelică apar și publicații care promovează avangarda. Avangardismul european are
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
primordial. Oricare considerație asupra sistemului critic al autorului “Istoriei literaturii române contemporane ( 1941-2000) “, apărută la Ed.Mașina de scris, în anul 2005, implică premise din datul primordial. Rupând din universalitatea originară gândirea și normele clasicismului, declarațiile programatice ale romanticilor, tezele maioresciene sau manolesciene și judecând fiecare caz în parte numai prin sine însuși, viziunea asupra întregului în devenire ca și asupra laturilor sale și-ar pierde reazemul firesc. Există afinități spirituale la Alex Ștefănescu, vezi paginile despre Nichita Stănescu, sau “Prim-
IDEI LITERARE ŞI STIL ÎN OPERA CRITICĂ A LUI ALEX ŞTEFĂNESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377861_a_379190]
-
din Oltenia nesecatului izvor de talente și energie spirituală, i-a modelat sensibilitatea, condamnându-l la luciditate. Ovidiu Ghidirmic și-a asumat Aforismele lui Schopenhauer drept călăuză de viață, KALOKAGATHIA ca deviză, a practicat critica de tip judecătoresc după modelul maiorescian și hermeneutica universitară călinesciană. El a continuat Lecția de urbanitate intelectuală și fair-play a Magistrului Al. Piru, în memoria căruia a înființat Școala Doctorală omonimă de la Facultatea de Litere a Universității din Craiova și a girat zeci de titluri de
PREMIUL G.CĂLINESCU ACORDAT DOMNULUI PROF.UNIV.DR.OVIDIU GHIDIRMIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376422_a_377751]
-
incredibil. Prin normalitatea lui naturală. Îi priveam mîinile de-acum ale unui blînd eremit și refăceam subit cele cîteva pînze deja notorii o notorietate perfid ținută sub cenzură de o incredibilă finețe a paletei. Fiu al unei alte siluete, una maiorescian emblematică Bogdan Duică hidalgoul acesta de pe bancă nu mai păstrase nimic din aplombul pamfletar al părintelui, plasîndu-i-se diametral opus. Finețea gesticii sale spunea ceva esențial despre acea parte nobilă a unei Românii ce dispăruse demult și căreia îi ducem și-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nota - odată cu el și întrebarea: cum se poate împăca subiectivismul său, inerentul militantism pe tărâm istoriografic cu exigența primordială a adevărului ? Alexandru Zub se plasează pe o linie de împăcare întâlnită acolo - spune el - „unde militantismul se exercită, după formula maioresciană, «în marginile adevărului» în limitele mai sus schițate”. Neîndoielnic că terenul tematic predilect al lui Alexandru Zub este istoriografia, ca reflex subiectiv al faptelor reale care alcătuiesc un fundal oarecum estompat. Faptele sunt însă fapte și fără ele nimic nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
trăiește începuturile unei "culturi sănătoase", deși a parcurs, după realizarea actului Unirii de la 1859, o perioadă de înstrăinare față de trecutul său. Nu este aici locul pentru o discuție asupra ideilor lui C. Rădulescu-Motru despre cultura română, aflate sub influența teoriei maioresciene a "formelor fără fond", dar trebuie să observăm sensul în care el gândește cultura ca prelungire firească a dispozițiilor sufletești ale poporului, iar nu ca ansamblu de instituții și valori străine fondului intim sufletesc al acestuia. Dispozițiile sufletești se exersează
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și au întreținut un veritabil cult pentru I. Heliade-Rădulescu, C. A. Rosetti și N. Bălcescu. Deși a căutat să-și definească programul prin opoziție cu junimismul, pe care îl acuza de cosmopolitism și spirit distructiv, societatea a păstrat totuși ideea maioresciană a necesității de a revizui formele civilizației românești spre a le adapta realităților naționale. A acordat o atenție deosebită reorganizării instituțiilor artistice, precum teatrul și conservatorul, susținând aproape fără rezerve reformele lui Spiru Haret. Membrii societății s-au străduit să
AMICII LITERATURII SI ARTEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285319_a_286648]
-
privește istoria folclorului românesc, este interesantă informația, extrasă din însemnările de călătorie ale unui sol suedez, că la Curtea domnească a Moldovei străinii erau întâmpinați, la 1632, cu „cântece naționale”. În sfârșit, revista adăpostește în paginile sale replica dată criticilor maioresciene de I. Micu Moldovanu. Acesta admite necesitatea de a critica pentru a înrâuri pozitiv evoluția culturii și a literaturii, dar contestă poziția criticului junimist, mai ales în legătură cu activitatea culturală a lui Gh. Șincai și P. Maior. Între octombrie 1870 și
ARCHIV PENTRU FILOLOGIE SI ISTORIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285425_a_286754]
-
nod cravatei, să fie toate acestea, cum crede (În același spirit conservator) Maiorescu, simple preluări, imitații de suprafață, „vițiu radical”, „neadevăr”, „lustru”, „superficialitate fatală”, „iluzii juvenile”, rod al vanității? Subiect fierbinte, neepuizat nici azi, după atâția ani de la cunoscuta formulare maioresciană. Care Își găsește, de altfel, numeroși precursori, unii provenind chiar din rândul celor ce au adus moda Occidentului de la Paris, Viena sau Berlin În București ori Iași. Ei sunt primii care intuiesc pericolul unei „simple imitațiuni”1. Iată-l pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dovedește nu numai aptitudinea criticului de a urmări, în evoluția lui, fenomenul contemporan, dar și comprehensiunea față de marea varietate a formelor epice și ambiția de a le sistematiza într-o veritabilă istorie a prozei românești postbelice. Spirit lovinescian și, implicit, maiorescian, D. e mereu atent la scara de valori, fiind puțini poeții și mai ales prozatorii și criticii despre care să nu fi scris. Atenția lui se îndreaptă cu precădere spre deceniul șapte, când și-a conturat el însuși personalitatea. După
DIMISIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286771_a_288100]
-
Damian, D. Micu, Mircea Tomuș, Lucian Raicu, Valeriu Cristea, Mircea Iorgulescu, Mihai Ungheanu, Mircea Martin, Ion Pop ș.a. Criticul literar a avut câteva „repere”, iar o carte a sa din 1990 se și intitulează astfel, fiind închinată spiritului junimist și maiorescian, de la care D. se revendică și pe care-l identifică la Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Perpessicius și Vladimir Streinu. Volumul este plin de substanță, conținând patru portrete critice profund individualizate. Pompiliu Constantinescu, cronicar al operelor la zi, diagnostician aproape fără
DIMISIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286771_a_288100]
-
ca atare, în conștiința receptorilor. SCRIERI: Foiletoane, vol. I, București, 1979, vol. II-III, Iași, 1981-1984; Introducere în opera lui Titu Maiorescu, București, 1988; Ibrăileanu - nostalgia certitudinii, București, 1989; Butoiul lui Diogene. Eseuri despre omul din literatură, Timișoara, 2003; Maiorescu și maiorescienii, București, 2003; Legea lui Arhimede, Timișoara, 2003. Antologii, ediții: I. L. Caragiale, „Moftul român”, pref. edit., Iași, 1991; Detractorii lui Mihai Eminescu, pref. edit., Iași, 2002; Lazăr Șăineanu, Dicționarul universal al limbii române, I, Iași, 1995. Traduceri: Jean-Marie Guyau, Arta din
DOBRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
Regele Carol I”, aprobă, pentru expunerile publice, aula acesteia, chiria fiind acoperită din cotizațiile membrilor. Se tipăresc programe de sală, se răspândesc afișe. În ultimul trimestru al lui 1932, C. exploda în arena publică. Emulând cu ilustrele „prelecțiuni” ale Junimii maioresciene sau cu gruparea Poesis, activă la începutul anilor ’20 în jurul „Ideii europene” a lui C. Rădulescu-Motru, dar inspirat și de „procesele literare” („judecata” cu public a unor eroi literari sau teme-problemă), la modă în acei ani, C. a lansat un
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
de unicitate”, iar la Leonid Dimov „onirismul flamand”. Critica lui Vladimir Streinu e citită din perspectiva ei seniorială. Impresiile („olimpianism natural, de structură și nu de postură”, „virtuoz al imaginii”, „scriitura cea mai fermă și cea mai artistă”, „cel mai maiorescian dintre criticii noștri” etc.) se concentrează în imaginea criticii alpine. Vladimir Streinu ar practica, așadar, o critică a escaladării, ceea ce vrea să spună că el tinde să împingă opera spre un cerc superior de probleme, acolo unde și criticul, și
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]