343 matches
-
pilde lasă să se întrevadă darul de memorialist. E, într-adevăr, postura care îi vine „regizautorului” - Jurnal (de) ludic (2000), Proze trăite... proze auzite (2002), File dintr-un jurnal teatral (2003). Ochi acut și ureche așijderea, U. glosează succint, cu maliție și de multe ori cu miez, ghiduș sau amărui, pe marginea unor întâmplări comicoase (cărora le imprimă o tușă de caricatural), a unor fapte de senzație decupate de prin ziare și a fel de fel de pătăranii despre care „nu
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
este scris cu a-privativus, „lipsită de patul conjugal”, „necăsătorită”, iar cu a-copulativus înseamnă „cea cu care se împarte patul”, „soția”. Jocul de cuvinte, favorizat de aliterația aloco" și loceian, era probabil și mai evident într-un dialog viu. Este o maliție pe seama zeiței Artemis. Ea s-ar fi potrivit, poate, mai mult zeiței-fecioare Nestia. J.-P. Vernant (Mythe et pensée chez les Grecs. Études de psychologie historique, La Découverte, Paris, 1988; trad. rom.: Mit și gândire în Grecia antică, Meridiane, București
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
grupurile ce nu sunt reprezentate și omisiunile care pot sau nu pot fi judecate și consideră-le ca fiind foarte importante!232 Persiflarea metodelor postmoderniste nu îl împiedică pe Wilson să ia în serios considerabilul lor aport epistemologic și praxeologic. Maliția lui se limitează doar la unele „exagerări libertine” care nu i se par de vreun folos. 15.4.3.3. Genunea culturală și nașterea postmodernismuluitc "15.4.3.3. Genunea culturală și nașterea postmodernismului" B. Wilson (1994) observa că gândirea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
operei și o diagramă a ideilor, pune apoi omul într-o categorie morală (răzbate aici ceva din pasiunea lui G. Ibrăileanu pentru temperamentul ce stă în spatele ideilor), nu omite biografia, evitând, totuși, erorile criticii biografice. Arma lui de preț este maliția. Când faptele o cer, el știe să o folosească în chip admirabil, ceea ce face suportabilă, la lectură, reconstituirea faptelor exterioare operei. Literatura română veche și Literatura română premodernă, reunite în 1970, reexaminează literatura română de la Filotei, Nicodim și Grigore Țamblac
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
cinematografiei din anii ’50-’80. N. nu este lipsit de o oarecare iscusință, cultivă observația amănunțită și notația măruntă, cu încercări de a mânui tehnici de analiză psihologică, cu frecvente pasaje de comentariu asupra universului cotidian. Își îngăduie accente de maliție, chiar mici îndrăzneli, pe fondul unui cvasiomniprezent convenționalism provenit nu din tendința de a se plia comandamentelor propagandei oficiale ori unor poziții estetice conservatoare, ci, dimpotrivă, un „convenționalism” care pare izvorât din dorința de a fi modern pe toate planurile
NADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288348_a_289677]
-
Schiller și alcătuiește el însuși câteva comedii de moravuri și de situații, nepublicate, dintre care se disting Amor și viclenie (1870) și O alegere la Senat (1878). În aceasta din urmă verva satirică se dezlănțuie nestânjenită, în scene a căror maliție anticipează secvențe din O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale,. SCRIERI: Miron și Florica, Iași, 1870; Poezii, București, 1872; Mihai Vereanu, Iași, 1873; Copii de pe natură, București, 1874; Pe malul mărei, Craiova, 1883; Nazat! (în colaborare cu D. R. Rosetti), București
NEGRUZZI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288413_a_289742]
-
comice. Lumea aceasta, văzută în manifestările ei de vitalitate primară, este tratată într-o „mascaradă” subtil-rafinată a limbajului care coboară, în esența sa, mai ales în ciclul numit Cântice de lume, din „of”-urile lui Anton Pann, dar și din maliția bonomă a lui I. L. Caragiale. „Cânticul” reprezintă mai mult decât o specie literară: anume, modalitatea artistă de a te copilări în instinctual. Totul este aici ingenuu și elementar, pur și abject, banal și fantastic. „Personajele”, îndeosebi cele din ciclul Balade
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
ficționale, 1992), proiectează o ontologie a ficțiunii la confluența lingvisticii cu teoria literară și cu filosofia, asumându-și toate riscurile de rigoare. De reținut este și ținuta retorică adoptată de P.: un polemism bine temperat, care ascunde, sub aparențe bonome, maliții subțiri și provocatoare. Ficțiunea este abordată topologic, în economia complexă a culturii, împreună cu alte sisteme de sens și limbaje (științele, filosofia, mitologiile ș.a.). În evaluarea statutului ei se reintroduce reperul atât de contestat o vreme al existentului - deci al referinței
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
fie și într-un registru minor, spirit de observație nu lipsit de finețe și, mai ales, un limbaj agreabil, care se adaptează ușor oricărei epoci, oricărui subiect. Cel mai bine îi reușește, în plan stilistic, antifraza, o manieră isteață, cu maliții străvezii, de a modula insinuant subtextul, care sabotează cu delicii secrete enunțul pieziș (Pruncul serdarului Panait, Ghinea spânul, Părintele Mardarie de la Vovidenie, Herșcu tinichigiul). Din atracția pentru trecut se înfiripă sub condeiul ei și nuvela istorică. Sunt narațiuni fără anvergură
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
confecționează un șir de broșuri, Misterele mahalalelor (1857-1858). E, în fapt, „cronica scandaloasă a orașului”, îndeosebi a cartierelor mărginașe din București, unde la tot pasul se iscă certuri, bârfe, intrigi. O lume pestriță se perindă, pândită de cârcotașul reporter cu maliție și cu o mare poftă de a batjocori, grosolan, mai rar cu spirit. În aceeași manieră sunt concepute și cele nouă cărticele din ciclul Târgul cu idei sau Buletinul Cișmegiului (1857), unde inși fel de fel (granguri politici, paraponisiți, cochete
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
și scrie despre sex. Este un loc comun observația influenței decisive pe care opera lui Freud a exercitat-o asupra tuturor suprarealiștilor, de la Paul Eluard și Jean Cocteau la Salvador Dalí. Dorința de a provoca și șoca cititorul - considerat, cu maliție, întotdeauna „burghez” - își găsește în insistența asupra unui subiect apreciat până nu demult ca fiind tabu una dintre armele cele mai redutabile. N. asociază, în spirit nihilist, sexul și religia în orgii verbale blasfematorii: „fiecare mătanie e o crispare sexuală
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
seamă unui interlocutor subtil și cultivat decât tehnicianului care calcă În cizme de cauciuc pe un gazon tuns cu superioară știință. Nimic din artificialitatea uscată a textelor de metode și tehnici de cercetare cu care suntem obișnuiți; autorii evită cu maliție enumerările, clasificările, precizările de manual pentru Începători. Soții Pinçon au fost contaminați de mediile pe care le-au frecventat : clasele privilegiate, aristrocrația, marea burghezie și Înalții funcționari trecuți prin școli de elită, dar mai ales deprinși să controleze situațiile, interlocutorii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
iritat pe unii optzeciști, care au refuzat sau omis să-și recunoască în oniriști precursorii, fie și parțiali, iar unii critici au ironizat tentativa ex-„caidului” oniric de a afirma retrospectiv importanța o. De pildă, Alex. Ștefănescu nota, cu oarecare maliție (într-un articol publicat la sfârșitul anului 2003): „Pe Dumitru Țepeneag îl preocupă - și chiar îl obsedează - să readucă în memoria contemporanilor onirismul, curent literar pe care îl consideră important, iar lui să i se recunoască rolul de ideolog al
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
demimondenă, care de altfel îi va procura multe avantaje. Mica prostituată devine, prin protecția unor cinici domni, o vedetă a primei scene a țării. „Porcii” îi priesc, se vede, „Venerei”, atât de compătimită de autoare. Altfel, K. nu-și cenzurează maliția când e să portretizeze, în tușe sugestive, cabotini, ratați, șnapani din lumea teatrului și din aceea a gazetăriei. SCRIERI: Artiștii noștri, București, [1918]; Sfaturile Calinei, București, [1921]; Dyonisia, București, 1926; ed. București, 1992; Sexul de peste drum, București, 1934; Venera și
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
rămas fidel formulei lirice de la debut, însă fără să se cantoneze strict în limitele ei, ci nuanțând-o cu accente și tonuri noi. Culegerile sale de versuri par, în succesiunea lor, „fragmente ale unui discurs unic, redactat cu grație și maliție, cu eleganță și fandări ceremonioase” (Radu G. Țeposu). Atât volumele, ca ansambluri de poeme, cât și poemele, ca însumare de secvențe, ilustrează o tehnică ce mizează pe contrapunct, contrast și sincopă. În spațiul lor alternează spiritul ludic și gravitatea, notația
MIHAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288131_a_289460]
-
doar trecut prin distileria cuvântului generos și plin de fervoare, în care se întrevăd însă luciri reci, metalice. Apelând la operă, G. Călinescu găsea calea cea mai potrivită pentru a-l portretiza: „Omul însuși seamănă operei: cu palori pergamentice și maliție asiatică, cu gura slavă, mustăți mongole.” Trubadur cultivat, modern, B. țintește spre un tip de poezie care să agreseze dulceagul stil romantic („Umblu după fraza aritmică și după disonanță ca o răzbunare...”). Chiar titlul volumului, Florile inimii, brut, desăvârșit banal
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
Paris. Monica Lovinescu face de altfel o referință la cronica mea: „Aflăm de la V.T. că Petre Roman l-a citit pe Socrate”! Pe lista de lecturi a lui Petre Roman erau Aristotel, Platon, Socrate ș.a.m.d. E o mică maliție din partea mea, dar nu puteam să nu semnalez. E totuși amuzant: mulți am fi vrut să-l citim pe Socrate! Mircea Mihăieș: Ieșirea din scenă a lui Petre Roman a fost de asemenea jenantă. Am văzut imaginile la televizor: În
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
care reapar mereu în aceste însemnări sunt personaje virtuale ale unei proze pe care, lipsit de inventivitate, nu ajunge să o compună. Impulsionate de un resort asociativ, „schițele” lui sunt de fapt evocări, depănate cu un anume șart, amestec de maliție și de melancolie. După război, acrimoniosul își drege glasul ca să poată emite o întreagă gamă de încântări. La tot pasul, și în foiletoanele de prin gazete, și în cele înmănuncheate în cărți (Schițe și însemnări din școala de ieri și
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
bună, Ionele! (1962)și Soare cu dinți (1962), Trandafir sălbatic și Parodii (1965) -, C. se afirmă ca un umorist de vocație, înzestrat cu un acut simț al observației. Îmbină lirismul sentimental (scrie și lirică propriu-zisă) cu notația ironică și satirică, maliția cu poanta umoristică, particularități evidente și în următoarele volume: Stele verzi (1967), Oglinzi (1974), Parodii și epigrame (1976), Vatra (1980), Rezonanțe (1985), Penița și bărdița (1988), Săgeți (1990), Fulgere basarabene (1997). Debutul și evoluția lui C. s-au așezat sub
CARARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286101_a_287430]
-
primărie spune "da"? - Nu, eram pe altă lume, n-am spus nimic! Iarăși da impresia, pe care o dase de multe ori odinioară, că jucase rolul într-un anumit fel, ca să se vorbească de dânsa. S-ar fi spus cu maliție și curiozitate: "Se mai gândește la celalt" și, în același timp, prin astfel de mici ezitări, își ușura conștiința. - Și la biserică. Irina! (Adică cu lămâiță, cu flori și bomboane.) - Dacă ei au vrut! În fine, era răspunsul ce o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
anunța cel dintâi. În orășelul în care m-am născut era un domn care avea pasiunea să anunțe cel dintâi veștile, și am asistat la o scenă admirabilă. A venit la mine cu o noutate și i-am replicat cu maliție: "Știam!" Fața pe care a arătat-o atunci a fost plină de savoare, și mi-am dat seama că sunt multe aspecte esențiale ale sufletului omenesc neexploatate, multe fizionomii nereprezentate de pictori. În spaima mea de a nu fi subiect
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
întorci un timp în serai, la dascălii tăi elini. Xtc "X" Aceasta a fost istorisirea prietinului meu, neguțătorul armean. Amurgul umbrea grădinile Istambulului. Priveam mișcat ostrovul de arbori și clădiri al Seraiul Vechi. Domnul Ghirgor Misir mă îndeamnă cu oarecare maliție să observ că expunerea sa, deși mi-a fost servită în stil înflorit, după moda răsăritenilor, totuși are îndestulătoare elemente europene. —Trebuie să sacrificăm Răsăritului și Apusului, a încheiat el. Poezia noastră domolește întrucâtva realismul domniei voastre, pe care eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apoi în alte diverse spectacole, care-i cer complexitate fizică și spirituală”<footnote Ibidem, p.379. footnote>. Apropiat de clovnul tradițional e văzut arlechinul „un fel de bărbat neterminat, un copil mare cu sclipiri de inteligență, la care disprețul și maliția au ceva picant”<footnote Ibidem, p. 369. footnote>. La acestea se adaugă nebunul de curte care provoacă amuzamentul prin cleveteală veselă, renghiuri și diformități fizice sau mentale. Aceste categorii de personaje în sens vechi dispar, fiind înlocuite de alte tipuri
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
o răutate pe care Mini nu i-o cunoștea. Masca acelei răutăți, suprapusă fizionomiei lui dulcegi, îi da o expresie specială. - O mamă vanitoasă, nu o mamă bună! Fii martoră! spuse lui Mini cu vorba lui mieroasă, dar atîțată de maliție. Domnișoara nu-mi dă pas să mă explic. . . Am făcut un cuvânt de spirit despre echipagiul doamnei Hallipa-Drăgănescu. 129 - Spirit! Auzi, spirit! răcni Nory. Are trăsură și își plimbă copilul!. Pe cine supără, mă rog?. Siăbește-mă cu spiritele!. Copiii lui
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de cenaclu în care acela continua să descrie minuțios gândurile eroului care stătea cu un bețișor în mână și pândea un șoarece la un capăt de burlan, i s-ar fi adresat astfel cu zâmbetul lui încurajator și lipsit de maliție (redăm această scenă cu toată rezerva pe care o impune această amintire neverificată, celebrul critic fiind el însuși mare iubitor de anecdote literare): "Dacă nici de astă dată, a zis el, n-o să omori șoarecele-ăla, să știi că te
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]