349 matches
-
punem, aici, la socoteală pe cei ce, amatori de orice fiare, nu cresc pisici decît ca să se-amuze: uzul nu-i totuna cu abuzul; și, cu toate că aceste animale, cînd, mai cu seamă,-s încă june, sunt gentile, au, totuși, o maliție înnăscută, fiind, din fire, false și perverse, defecte ce sporesc cu vîrsta, fie și dacă educația le maschează. Jivine categoric hoațe, ajung, cînd educația le e bună, mlădioase și lingușitoare ca escrocii; sunt tot atît de dibace, de subtile, împart
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
ele. Așa sînt și unele din cuvintele călătoare, forme de-altădată, din timpul cînd limba mai avea culoare, folosite doar de bunii vorbitori, care țin la nuanțe, de altfel, singurii, pesemne, ce vor deschide acest dicționar (ca să nu spun, cu maliție, vreun dicționar). De pildă abitir, folosit la comparativ, mai abitir, cu înțelesul de mai ceva, vine din persanul abdar, strălucitor, care-n turcă se degradează în beter, "mai rău". Într-adevăr, pe cît îmi pot da seama, contextele corecte ale
Drumul brânzei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8641_a_9966]
-
doar între vocea naratoare și personaje. "Tristan și Isolda", de pildă, este o rescriere galopantă a mitului celor doi îndrăgostiți, un rezumat care prin însăși viteza și implicit schematizarea pe care o aduce, funcționează drept comentariu subtil, dar de o maliție extremă, asupra incoerenței și iraționalului dintr-o poveste de iubire. În felul acesta, universul narativ al lui Thomas Mann își relevă multele nivele, dar nu și le exhibă, cum se întîmplă îndeobște în proza contemporană, ci dimpotrivă, le conține, le
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
sau imitat) nu e niciodată stilul (Mușina găsindu-ș i dintru-nceput o voce care-l scutește de efortul inutil al pastișei), ci atitudinea. El rămâne, chiar și în aceste emanații marginale, fidel noului antropocentrism pe care l-a teoretizat. Obiectul malițiilor lui e întotdeauna omul din spatele operei. Acestuia nui judecă, mărunt, abaterile morale, viciile pasagere, ci stereotipiile. Infatuările intratabile. Orgoliile. Gata de poză, orficul Ion Mureșan e surprins în toată clovneria lui atașantă: „Mereu îndrăgostitul Mouresinos/ Spune tuturor că, pentru Athenaïs
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
convenționalisme", scrie Regman, "și în contact cu un public ce dovedea că se lasă destul de ieftin descusut sentimentaliceste, ei ajung astfel să-și creeze până la urmă un fel de stil, să-și alcătuiască o mină aparte (în dosul căreia ghicești maliția ghidușa a unui Iorgu Caragiale) și chiar o anume dezinvoltura persiflanta, ce se va impune cu vremea că un al doilea fel de a fi al familiei. E o poză această, un soi de al Caragialeștilor, sau mai degrabă un
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
Tg. Jiu, în timpul războiului, autorul înfățișează o panoramă de oameni politici reali sau de infractori pitorești. Meritul principal al cărții stă în "răutatea" portretelor. Puține personaje sînt cruțate, sub aspect fizic sau moral, de o viziune crudă și plină de maliție, insistența pe detalii, diformități și orori. Din păcate, naratorul e mult prea condescendent cu sine. Se vede și că însemnările din lagăr au fost rescrise după 1944, cu o tendențiozitate supărătoare. Românul e mai degrabă un material brut, o colecție
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
Hemingway etc. Fiecare noapte îl poartă în cercuri artistice în compania celor care aveau să devină monștri sacri ai culturii universale, dar care trăiesc clipă fără morgă viitoarei celebrități. Dialogurile sunt spumoase, schimbul de replici de un ludic delicios și maliția unor replici tăiată pe masura personajelor. În mijlocul lui Mân Ray, Buñuel și Dali, Gil împărtășește ale sale chagrins d’amour primind replici în cheia unei estetici cu care este familiar, probabil, din albumele de artă. Iar Gil remarcă cu tristețe
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
Dan Hăulică Peste continente Maliție, un grăunte sprinten, dar și comuniune încorporîndu-ne firesc vieții umile, fără vreun dizgrațios, - asemenea componente sufletești se aflaseră puse laolaltă, voluntar proiectate într-o emblematică întruchipare ce devenise sigla favorită a lui Max Ernst. Laplop, așadar, - cum îi plăcuse meșterului
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
de înțelegerea familiilor din rândul cărora petroliștii sunt mai mult absenți, pentru că, nu-i așa, știi când pleci la sondă, dar nu știi când te mai întorci, „înțelegere în special din partea soțiilor“, completează directorul S.N. Petrom Timișoara, fără urmă de maliție. Scurt istoric În comparație cu minereul de fier, aur, argint sau sare, pentru care există referiri celebre cum e cea a lui Herodot, mărturiile despre petrol sunt mult mai sărace, urmare și a utilizării lui la scară mai redusă. În fapt, chiar
Agenda2003-36-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281440_a_282769]
-
a trebuit să pătrundă în creierul meu, iar viața mea să devină artificială; nu mai pot trăi decît ca «artist», «omul» din mine s-a dizolvat cu totul în el.“(p. 41) Intenția autorului și influența asupra publicului. Lui Wagner maliția postumă a comentatorilor îi reproșează intenția deliberată de a exercita asupra publicului un fel de hipnoză vecină cu delirul, din dorința demonică de a copleși masele. Wagner e un posedat creînd în transă și întinzînd farmece asupra spectatorului, efectul fiind
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
norma zilnică de dresat șoareci, îsi pregătesc fotoliile și ceaiul de verbină, se așază și, fără a mai face nimic altceva, se privesc. Nu pasional, ci cu o privire "de înțelegere tacită", o privire "tocită de repetare și salvată de maliție". Este un joc de doi în care nimeni din afară nu va putea pătrunde. Curioșii invadează casa, încep să organizeze acolo ziua cerșetoriei naționale sau congresul cuielor, le dau amenzi, le deschid procese. Cei doi nu renunță la privirea reciprocă
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
dar în timpul cărora el verifica prin tot felul de întrebări despre oamenii de odinioară memoria poetului, întrebări directe și uimiri tot atât de directe: "Ce memorie, dom'le! Ce memorie!" Pe Tudor Arghezi îl amuzau aceste examene! Mai bine zis, îi incitau maliția.
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
citate și cu note de subsol peste note de subsol.) Prin felul în care cad, însă, în context și prin tipul de ecou surd pe care-l produc, ele devin îngrijorător de elocvente. Observațiile mele, așadar, cu totul lipsite de maliție, nu reprezintă altceva decât niște simple constatări. E surprinzător cât de neimportant e astăzi, chiar pentru criticii literari, discursul criticii literare. În ciuda efervescenței epidermice, pe care o practică toate revistele de gen atunci când discută panorame, sinteze sau monografii, nici o interpretare
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
poeme aparținând unor poeți de toată mâna, poate chiar un pic cam numeroși, după gustul Cronicarului. Fiindcă, nu-i așa, de când lumea, anvergura unei asemenea rescrieri ironice e - cumva anume - susținută și de anvergura modelului. Și, fără să fie vreo maliție la mijloc, trebuie să recunoaștem că una era să-l citim pe Arghezi cel din Blesteme în versiunea lui Topârceanu și cu totul altceva se arată a fi imitarea jovială a unor poeme semnate de Angela Furtună, Augustin Frățilă, Daniel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
legați de un anume spațiu (poate chiar și de un sound al locului), americanii au avantajul laxității și neatârnării. De aici poate ironia, causticitatea și aroganța noastră. Și nu cred că sunt neapărat atribute smulse de înclinația tipică europeanului pentru maliție și orgoliu, ci uneori atare aprecieri sunt pur și simplu senine, eliberate de patimi și parti-pris-uri. Să ne gândim doar la monotonia cenușie a muzicilor postseriale, la speculația evident mercantilă a creațiilor repetitive (cele mai recente fiind tangente la muzica
O. K. by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9689_a_11014]
-
vreau să speculez mai mult și să spun că sintagma însăși se datorează în realitate unei autoscopii, deși Cernat aplică aici metoda aceasta psihanalitică cu asupra de măsură pe autori de felul lui Călinescu sau Eliade. Departe de mine asemenea maliții!) Dar rămâne un fapt acela că, citit atent, Modernismul retro nu impune. Ideea e interesantă, sigur, în concepția ei nelovinesciană. Avem, afirmă Cernat, o serie de romane interbelice profund moderniste, în ciuda evidenței că sunt, în mod intenționat, în răspăr cu
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
între confesiunea egolatră (ca formă de aventură) și extimitatea antiindividualistă (subsumată ideologiei experienței) nu sînt de ignorat, iar analizele dedicate lui G. Ibrăileanu sau Mihail Sebastian sînt, de-a dreptul, un lux, în care prețuirea nu exclude accente de tandră maliție. O idee centrală a cărții vizează relația directă între revoluția confesivă din roman și afirmarea individului/individualului/individualității în interbelicul românesc. Nu înseamnă că punctele discutabile ar lipsi - nici vorbă. N-aș fi, de pildă, de acord cu autorul cînd
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
și vii în același timp, explică de ce la Al. Cistelecan nu se vede, chiar dacă există, pledoaria pentru congeneri. Abilitatea de a detecta poezia acolo unde se află, indiferent de estetici mai vechi sau mai noi, ține de vocația critică, iar maliția subțire ce șerpuiește peste tot, îl ajută să mențină o distanță sau, mai bine, o echidistanță de invidiat, fără a exagera însă, fiindcă subiectivitatea are și chiar trebuie să aibă locul și farmecul ei. Infailibilitatea e imposibilă și inumană, dar
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
ce a înțeles cel mai bine sensul pascal al creației: sacrificiul și învierea" sau "...psalmii lui Cezar Baltag sînt - cred - pragul cel mai înalt al liricii noastre actuale de interpelare a lui Dumnezeu". Al. Cistelecan își învinge rezervele și chiar maliția cînd comentează volumele lui Alexandru Lungu, Ion Horea, Dan Damaschin, Ilie Constantin. Nu-și ascunde nici preferința pentru Ion Pillat sau Lucian Blaga, uimindu-i poate pe cei obișnuiți doar cu ironia și intransigența sa. Ierarhizarea poeziei conform "top"-ului
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
mai râvnită a oricărui critic literar) își găsesc și ele locul. E drept că la finalul cărții, fără prea zgomotoase surle și fără trâmbițe carnavalești. Ați auzit, spre exemplu, de Jacques G. Costin? Bănuiesc că nu, așa cum - iertați-mi ușoara maliție - nu par să fi auzit nici cei mai mulți dintre antologatori. Și totuși: Lipsa de interes a exegeților pentru literatura lui Jacques G. Costin este regretabilă. Excepțiile (Mihai Zamfir, Ov. S. Crohmălniceanu, Geo Șerban) nu fac decât să confirme regula. Nici o antologie
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
Nicolae Manolescu În legătură cu editorialul meu din nr. 35, Poezia și codul penal, dl Octavian Blaga, care editează la Oradea publicația al cincilea anotimp, mi-a adresat o scrisoare deschisă. Lăsînd la o parte malițiile de care este împănată, scrisoarea prezintă interes în mai multe privințe. "Doresc să cred că veți acorda o cît de mică atenție obiecțiunilor mele", scrie dl Blaga. Este exact ceea ce fac. Împrospătez memoria cititorilor spunînd că editorialul meu care l-
Greață ideologică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16726_a_18051]
-
cu sine, cu lumea și cu destinul său miraculos, Jean Negulescu, ultimul mohican al unei generații fără seamăn, își începea adevăratul și eternul drum printre stele"). în general, însă, evocarea sa este scrisă cu luciditate și vervă, cu duioșie și maliție. Un efect evocator remarcabil au ilustrațiile, de o calitate excepțională. Este vorba de fotografii de epocă și de desene semnate de Jean Negulescu. Una dintre fotografii ne reține în mod special atenția. Este vorba de întâlnirea, la București, a celor
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
administrat el, dar ne lipsește eticheta care să ne indice prețul. Lucrul se poate, desigur, explica prin vechea convenție a criticii de întâmpinare, mai mereu tatonantă când vine vorba de autori aflați la prima carte. Entuziasmele gratuite sunt - laolaltă cu malițiile sau nemulțumirile - temperate domolite, retrase în teacă. Traseul unui scriitor nu se poate aproxima din prima carte publicată, iar surprizele sunt, îndeobște, mai așteptate chiar decât confirmările seci ale verdictelor. Pe de altă parte, o lectură atentă și dispusă să
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
Georgeta Drăghici Maliția din întâmpinările critice ale lui Cornel Regman a rămas ca o etichetă definitivă și definitorie a stilului său. Cunoscuta formulă, "laude à la Regman", din această etichetă s-a născut și, bineînțeles, nu fără temei. I s-au reproșat negativismul
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
mărturisește într-un interviu publicat, în volum, nu se recunoaște drept un "dur", se delimitează însă de critica numită de Paul Zarifopol "blajină". Sigur, cultivând franchețea și ironia, chiar micile răutăți, n-a avut cum să rămână fără dușmani. Fără maliție, însă, Cornel Regman e de neînchipuit. Când comentează "blajin" "Psalmii" lui Doinaș (a doua cronică din volum) îl găsim, parcă, fără farmec, fără notele sale distinctive. Iată cum critica admirativă ne apare ca "neconstructivă". Sau așa arată ea la Regman
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]