459 matches
-
Îmi spusese că avusese curaj să-mi vorbească din cauză că eram mut și că nu-i era teamă că o să-l dau În vileag. Din cauza asta, Îmi arătase o grămadă de lucruri: să iau urma vânatului, să dobor animale mari precum mamuții sau mărunte precum chițcanii, să merg mult-mult fără să-mi fie sete sau foame, să Împletesc frânghii, să mă uit după locul, mereu altul, de unde răsare soarele, și câte și mai câte. După ce am mai crescut, Moru se apucă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
O să facă bine doar o vreme. Ce-o să punem apoi În locul? - Întrebă Vindecătorul deodată. Nu știam ce să răspund, dar ceva tot am zis, semn că odată porniți pe calea vorbelor, ele aveau să ne tragă după ele, ca un mamut stârnit de vânători. - O să vedem la timpul potrivit. - Timpul potrivit e doar În cuvinte, râse Vindecătorul. Timpul potrivit nu Înseamnă nimic, În timp ce dacă Îți spun că cerbul bea apă, o să-l și vezi În minte, fără să-ți lase loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
adevărat, ce mai! Numai un trimis era În stare s-o bucure pe una ca Bodolona! Ai mei o să te repecte pentru asta! Și așa a fost. Oamenii mă priveau de parcă aș fi fost vânătorul care doborâse cel mai mare mamut văzut vreodată iar eu, ce să fac, am Început să mă Învârt dintr-o parte În alta, țanțoș, de parcă numai pe Bodolona o poftisem de când ajunsesem În satul lor. Of, of. Mi-a părut bine. Eu picasem În picioare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
horcăia. - E treaz! - se auzi un glas de femeie. Nu-l slăbiți, că iar Îl ia Umbra! Tată, nu! - mi-am spus atunci și am tras o gură de aer. Am scos același șuierat pe care-l scoate burta unui mamut când o spinteci. Oamenii din jur pufniră În râs. Oameni? Nici pomeneală! De jur Împrejur erau numai femei, numai și numai femei. M-am scuturat și am dat să mă ridic În capul oaselor, dar eram moale ca un prunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
apucat eu, oamenii mergeau să ia urma vânatului prin râpe, zloată și arșiță. Pe vremuri, În satul nostru Încă erau oameni dintr-o bucată, nu făcături din astea care caută poteci ca să prindă vânatul din urmă... Nu fricoși care Împing mamutul În groapă erau pe vremea copilăriei mele, ci oameni care-i stăteau În față, cu sulița În mână. - Da’ când ai avut tu parte de mai multă mâncare ca acum, Scept? i-o reteză Philo. N-o fi mare mândrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe vremea copilăriei mele, ci oameni care-i stăteau În față, cu sulița În mână. - Da’ când ai avut tu parte de mai multă mâncare ca acum, Scept? i-o reteză Philo. N-o fi mare mândrie să prinzi un mamut În groapă, dar așa barem, avem cu toții ce pune În gură. - Și cine ți-a spus ție că trebuie să aibă toți ce să pună În gură? Ăia care doboară mamutul sau mistrețul, ăia care pun pe fugă dușmanul, ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Philo. N-o fi mare mândrie să prinzi un mamut În groapă, dar așa barem, avem cu toții ce pune În gură. - Și cine ți-a spus ție că trebuie să aibă toți ce să pună În gură? Ăia care doboară mamutul sau mistrețul, ăia care pun pe fugă dușmanul, ăia erau cei ce trăiau În satul nostru până să Înceapă nebunia asta, Tată din Cer! Acum, ne-au năpădit toți flecarii, toți slăbănogii care ar lua-o la sănătoasa dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un mal de pământ În fața casei, ca să nu ți-o ia apele. Omoar-o și pe Kuni, că ea ți-a scăpat nepotul de friguri. Ba omoară-l și pe Minos că uite, stă acum de vorbă În loc să bată coclaurii după mamuți și mistreți! - Ba, despre mine, nu vorbi așa, măi Philo, că fiu-meu e dus la vânătoare de patru zile Încheiate, și cine altul l-a Învățat să vâneze dacă nu eu? - Păi, atunci, se sumeți Scept, de ce nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
joc, În zilele de sărbătoare. Mulți dintre ei, Însă, luaseră partea lui Scept, așa că ajunseseră să se urmărească unii pe alții ca să se dea Umbrei. - Până să-ți aduci tu aminte cum cutare te-a tras odată de sub picioarele unui mamut furios, i-ai și slobozit săgeata În gât, of, of. Ce mai vremuri! Crezi că la fel a fost și Înainte de Ceața Adâncă? - Oi fi eu scoborâtor din Tatăl, dar asta nu știu, i-am răspuns, făcându-i cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lui. Ne-am culcat dar, n-am putut să Închidem ochii toată noaptea. Fiare de toate felurile Începură să treacă pe lângă adăpostul nostru, din ce În ce mai multe, alergând către Miazănoapte. Pisici din cele mari alergau cot la cot cu capre și cu mamuți, animale din cele cu gâtul lung fugeau Într-o liniște plutitoare alături de lei cu ochii holbați, vulturi lunecau aproape de pământ, bezmetici, amestecați cu ciori, vrăbii și cuci, ba chiar și șerpi sâsâiau de jur Împrejur, târându-se orbește, lovind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sus precum niște capre săgetate, dar cădeau la loc În picioare, sprinteni și puternici, cu pieile negre lucind În lumina rece a dimineții. Strigau la noi și se băteau cu pumnii În piept, arătându-și dinții albi precum fildeșul de mamut tânăr. Se mai potoliră când văzură cât de puțini eram și că niciunul dintre noi nu se pregătea de o luptă de sânge. Apoi, când văzură cât de voinicește mergeam, fără să ne pese de norul Înghețat ce aștepta Îndărătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care mai de care, au Început să ne povestească ce ne aștepta dacă ne vedeam de drum spre Miazăzi. Începuseră ninsori grele pe meleagurile unuia. Pe pământurile altuia căzuse grindina zile În șir și omorâse oamenii și animalele - până și mamuții cei mari fugiseră speriați. Iar de câteva zile se pornise un vânt năprasnic, din cel ce smulgea copacii din rădăcini și dădea casele de pământ. - Haideți Înapoi de unde ați venit! Hai cu noi! ne Îndemnă unul. La miazăzi nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de bine Încât să ne facă urma pierdută, căci, le-am zis noi, voiam să Începem În noaptea asta o hărțuială cu neamurile lui Scept, doar ca să-i zădărâm bine și să-i scoatem din minți, după cum făceam și cu mamuții cei mari Înainte să tăbărâm pe ei cu toată puterea. - Pământul nostru e loc tare bun pentru lupta de sânge, ne spuseră ei. De ce nu-i Înfruntați odată pentru totdeauna aici? - Pentru că vrem să-i stingem de tot doar după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
năprasnic cum sunt eu... Hm! Scept nu se laudă nici cu strămoși și nici nu crede că-i curge prin vine ceva sânge sau vorbe de la Tatăl! Scept ți-a luat urma pe tot pământul fiind doar Scept, vânător de mamuți din Ținuturile de Stâncă, doborâtor al urșilor bătrâni și știutor În a privi stelele toate. Acum, spune ce vrei! Am privit peste umăr la puhoaiele neamurilor strânse Îndărătul meu. În fruntea lor se aflau Vindecătorii cei mai vajnici și, câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
recunoscut râul vijelios care curgea pe sub stânci, am văzut locul În care mă duceam la scaldă În copilărie, am zărit stânca ce se asemăna cu Tatăl, am recunoscut locul de unde pândeam urșii, și am recunoscut și valea adâncă unde hăituiam mamuții Înainte să prăvălim pietroaie peste ei. M-am rătăcit și m-am Întors pe urmele mele? - m-am Întrebat, așezându-mă alene pe un bolovan. Ce fel de călătorie a fost asta? M-am Învârtit În cerc? Ce naiba făcusem? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să spună. Eu chiar vreau să conduc un teatru al meu într-o zi, dar nu unul de genul teatrului Cross. Mai degrabă un spațiu atelier, cu un flux de oameni care vin și pleacă. Sincer, teatrul Cross e un mamut. —Le-ai spus celor din consiliu așa ceva? Încuviință cu o mișcare a capului. N-a făcut decât să-i întărâte, zise Matthew imediat. Nu-i așa că e ridicol? Credeau că joacă tare. De parcă MM s-ar comporta așa. Sau și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
disperat împrejur. Dacă nu reușea să vândă apartamentul prostului ăstuia, comisionul lui se ducea pe apa sâmbetei. Pe oriunde ar fi curs ea. Așa că a încercat o altă tactică. Copiatorul e inclus în preț, a spus el indicând cu mâna mamutul uriaș din plastic gri care data din zorii epocii Xerox. Avocatul i-a aruncat o privire. De ce aș vrea să am un copiator acasă? Am unul la serviciu. Și, oricum, ăsta e preistoric. Hugo a rânjit. Avea răspunsul pregătit. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
gentilomi, am această revelație: coșmarul suprem ar fi să traversez, pustii, sălile acestea. Copil fiind, după prima vizită la Muzeul Antipa, mi-am imaginat înainte de a adormi că m-aș afla în clipa aceea, singur, în sălile cu scheletele de mamuți, cu cimpanzei, cu anaconde, cu hiene, cu toate orătăniile lumii puse în formol, împăiate în vitrine sau înălțate pe socluri. Nu știam atunci că spaima care m-a cuprins era prima spaimă metafizică a vieții mele: pentru că în nici o situație
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lucrărilor de regularizare și mutare a cursului apei Bârladului și ale celor de desecări, executate în întreaga luncă a apei amintite și a Siretului de pe teritoriul comunei Umbrărești. Cel mai vechi vestigiu de viață animală descoperit este un molar de mamut, din specia Mammuthus primigenius Blum, găsit în vara anului 1976 în lunca Siretului, la balastiera din Condrea. Descoperit în balast, nu se poate stabili sigur dacă provine de la animale ce ar fi trăit prin partea locului sau dacă a fost
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și să ne imaginăm niște părinți ale căror creiere nu erau receptive la țipetele bebelușului lor și care și-ar fi zis: „Da, ei bine, va aștepta, mă voi duce să îl văd pe seară fiindcă mai am încă doi mamuți de ucis”... Copiii acestui cuplu ar fi riscat mai mult să moară decât cei ai unui cuplu care ar fi intrat imediat în alertă. Prin urmare, părinților neatenți le-a fost mai greu să se reproducă și să devină strămoși
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
întâlnit în lunga desfășurare a războaielor de atunci, dar în așezările vremii apar totuși țărani, meseriași, hamali, copii, femei, călugări. Nu lipsesc pozele teatrale ale unor conducători (Ioniță Caloian)266 sau reconstituirile în stilul dioramelor de muzeu: o vânătoare de mamuți, o herghelie de cai în pusta maghiară 267. În ansamblu, ilustrațiile reușesc să redea un eroism necesar, datorat mai mult vremurilor decât prestației unor personaje anume: câțiva daci zâmbesc, un războinic roman ține în dinți capul dușmanului ucis, un călugăr
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
tricoul, cheile, sarea, farfuria pentru pizza, scrumierele, ceaunul de mămăligă sau chiar șurubelnița sau holțșuruburile? Eu cred că asta ni se trage, ehei, de pe timpul statului în peșteri. Masculii, toată ziua, umblau de nebuni, pe dealuri și câmpii, după vânat mamuți și pescuit, străbăteau distanțe enorme, fără busole, fără hărți și chiar fără GPS, nici nu întrebau pe nimeni încotro e peștera cutare, sau terenul pentru vânătoarea de dinozauri, cutare, că pe vremea aia, pe cine să întrebe, Poliția și birourile
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și Lespezi Gârleni. Este cazul unor unelte din gresie, silex și menilit (lame, străpungătoare, vârfuri de tip „La Gravette”, gratoare etc.Ă, precum și oasele unor animale pe care oamenii acelei perioade le vânau pentru hrană și îmbrăcăminte (bourul, zimbrul, renul, mamutul. Dacă dovezile privind prezența omului paleolitic în regiunea Siretului mijlociu, respectiv în vatra orașului Bacău sunt destul de puține, mult mai numeroase sunt mărturiile ce atestă prezența omului neo eneolitic în acest spațiu geografic. Prin săpături sistematice și prin cercetări de
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
segment teritorial care a dat valoare strategică pământurilor noastre. b. Miracolul agriculturii Înfricoșat peste măsură de puterea destinului asupra vieții sale, omul s-a hotărât să-l înfrunte. Prea mult timp somnul din peșteră fusese alinat de speranța colților de mamut și tulburat de spaima felinelor uriașe care se lingeau pe bot de sânge. Omul și-a decis propria soartă în mijlocul naturii odată cu trecerea de la stadiul de culegător și vânător (din paleolitic) la cel de producător (în neolitic). Pentru a izbuti
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a preferat să rămână pe loc, a învățat tehnicile revoluționare de cultivare a pământului ca formă de subzistență (devenind Hg I2). Cealaltă parte a oamenilor străvechimii s-a îndreptat spre Scandinavia. Adaptați la asprimea tundrei, au continuat să ia urma mamuților, vânându-i până în nordul îndepărtat (transformându-se în Hg I1). Pe aceste tărâmuri de gheață, cutezanța a meșteșugit un destin pentru om la lumina aurorei boreale. Păstrându-și îndeletnicirile vânătorești, adică un mod de viață mai violent, grupul avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]