1,226 matches
-
cumplite În ultima vreme. Fata intră cu spatele În salon, ridicînd mult draperia. Fusta ei strîmtă, cafenie, i se mula pe șolduri, iar ciorapii cu găurele sclipeau ca niște perle. Bluza avea guler croit ca la uniformele militare, iar la manșete aveau nasturi sidefii. În ochi i se citea un zîmbet răutăcios. Turnase cam multă cafea În ceșcuțe și era gata-gata se le verse. Se Întoarse pe tocurile pantofilor (care erau de aceeași culoare ca și fusta), Îmi aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dezmeticit de tot, nu-i așa? Își puse mâna caldă și bronzată pe umărul meu. Hai să ne așezăm. Nat: tu nu uita de noi. Am mers cu el la o masă, îmbărbătat de acest contact uman. Fielding își privi manșetele și spuse: — Te-ai gândit, cumva, cum rămâne cu soția? — Chiar acum am vorbit cu Caduta Massi. — Nu zău? Chiar ea te-a sunat? — Mda, azi de dimineață, am spus eu ridicând din umeri. — Înseamnă că e flămîndă. Asta-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
făcut comanda. Fielding ținea meniul de un roșu aprins (din mătase, împodobit cu un chenar din fir care îmi amintea mie și degetelor mele de Selina și secretele ei) cu mâinile lui suple și bronzate, ale căror încheieturi dispăreau în manșetele de un bleu pal, prinse cu butoni de aur, ținuți strâns de lănțișorul lor. În timpul mesei, Fielding mi-a vorbit despre contingențele lucrative ale pornografiei, despre pandemoniumul din Forty-Second Street, despre vânzarea de dușuri cu jeturi multiple de pe Seventh Avenue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
era aici, era acolo - cu el, făcând aia. Destul, am spus eu. — Atunci, însoară-te cu mine, a spus Selina, dar fără drăgălășenia de mai înainte. * Fielding își lipi spatele de perna festonată a limuzinei, ca o pisică. Își îndreptă manșetele și spuse hotărât: — Eu spun să-l alegem pe Spunk 1. — Nu-l cheamă chiar așa, este? — Sigur, a spus Fielding și mi-a povestit în continuare despre doi actori din sud, Sod2 MacGonagall și Fart3 Klaeber. I-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Pe mama o fac vinovată. Abia dacă mi-o mai amintesc. Îmi mai aduc aminte de degetele ei. În diminețile reci mă așezam lângă patul ei, în timp ce ea își scotea mâna-i caldă de sub plapumă ca să-mi aranjeze butonii de la manșeta cămășii. Avea fața... Nu-mi mai amintesc nimic. Fața îi rămânea sub plapumă. Vera era întotdeauna bolnavă. Îmi amintesc doar de degetele ei, de atingerea acelor degete, de unghiile rupte și de urma butonului de la manșeta albă. Probabil că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-mi aranjeze butonii de la manșeta cămășii. Avea fața... Nu-mi mai amintesc nimic. Fața îi rămânea sub plapumă. Vera era întotdeauna bolnavă. Îmi amintesc doar de degetele ei, de atingerea acelor degete, de unghiile rupte și de urma butonului de la manșeta albă. Probabil că nu puteam să-mi strâng singur butonii. Probabil că aveam nevoie de contactul uman. Sunt gata să izbucnesc în plâns, dar nu o voi face. De fapt, asta nu mi s-a întâmplat niciodată și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
chibrituri La Zelda - Braserie și salon de dans. Unde am mai fost? Poate că ar trebui să o întreb pe femeia care mă urmărește prin New York. Ea trebuie să știe. În portofel am găsit un pachet cu trei prezervative, în manșeta pantalonului erau două țigări cu marijuana și un bețigaș de cocteil îmi era înfipt în păr. Mai e de mirare că mi-am bulit curul? De vină o fi băutura, haleala de prin snack-uri, sau toată pornografia asta. Stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
După care a urmat o pizza și o lungă muștruluială. Cu asta s-a terminat tot ce a fost între noi, am spus eu. N-am vrut să periclitez relația noastră de afaceri - colaborarea noastră artistică. * Fielding Goodney își îndreptă manșetele și sorbi din vin. Izbucni brusc în râs, dezgolindu-și măselele bombate. aceiași chelneri în fracuri, aceleași meniuri împodobite cu chenare și aceleași antreuri de douăzeci de dolari, aceiași mari gangsteri și femei reci și strălucitoare - atmosfera obișnuită. Am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la fel de clocotitoare a lumii celor două femei, și se întrebă dacă, la urma urmei, exista vreo diferență majoră între cele două lumi. Contele Aleksandr Cerkasov transpira foarte mult pentru cât era de arătos. Păstra câte o batistă ascunsă în fiecare manșetă. Una era deja leoarcă, iar cealaltă nu stătea nici ea mult mai bine. Contele își tampona des și febril fruntea, acel dom înalt care-i dădea un aspect de geniu senzual, o iluzie întreținută de pletele blonde, ondulate, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
inginerul Edward tot aranja sub nasul lui cărțile de joc, Întinzându-le În evantai și strângându-le, cât ai clipi din ochi, În pachetul pe care se afla imprimată o roză a vânturilor de culoare aurie. Buzunarele, buzunărașele și mânecile, manșetele de la cămașă și cele de la pantaloni, ciorapii și maioul erau doldora de cărți. Fața sa pătrată, cu umerii obrajilor ieșiți În relief, Încadrată Într-un fir de bărbuță neagră care-i scotea În evidență maxilarul proeminent, nu se potrivea deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din havuz susura liniștit. Câteva vrăbii țopăiau, ciripind de zor, pe marginea lui alunecoasă. Terasa gemea de oameni. Glasurile clipoceau Îndepărtate, vuind ca-ntr-o piscină. Noimann Își privi vârful pantofilor pe care se depusese un strat fin de praf. Manșetele pantalonilor purtau urmele unor stropi de apă de la pisoar. Vântul adia Încetișor dinspre Piața Unirii spre Fundație. Pe cer se perindau câțiva nori sinilii, ba acoperind, ba descoperind pe jumătate imensul disc al lunii. Noimann privi spre Înaltul cerului, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vorba, pocnind din degete, inginerul făcu să se desfășoare În fața lor un covor roșu lat de un metru, cu franjuri aurii pe margini, pe care apăru mărșăluind țanțoș un picior de lemn Îmbrăcat În frac, cu papion, cămașă albă și manșete, ce ducea În lesă o cățelușă sprintenă de rasă (ogar afgan), Înveșmântată Într-o rochie de catifea, cu un decolteu cât toate zilele. „Iată, acum puteți vedea viitorul dumneavoastră... Veți avea parte de un sfârșit de săptămână agitat. Aceasta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mă conducă de mână spre lift. Avusesem inspirația să nu port costum, dar de-abia când am aruncat o privire asupra aspectului celorlalți mi-am dat seama că tot nu calculasem corect. Aparent, noțiunea mea de business casual (pantaloni cu manșete gri Închis, cămașă Oxford albastru deschis și tocuri discrete, joase) era ușor diferită de a restului angajaților de la Kelly & Company. Sediul era un spațiu vast În centru, cu ferestre până În tavan, prin care se vedea până pe Wall Street și spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mirosul puternic de apă de colonie. — Mult prea multă, bătrâne. Cum merge treaba? Cohen râse. — Merceria? Am acum și-o florărie, și un magazin de înghețată. Buzz văzu că Mickey îl iscodește cu o privire vicleană și că-i observase manșetele târnosite și unghiile murdare. — Nu. Cum merge treaba? Cohen îi trase un cot individului din stânga, un tip osos, cu ochi albaștri și o paloare de pușcărie. — Davey, vrea să știe cum merge treaba. Spune-i. — Bărbații trebuie să joace la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la cinema la Grauman’s și striga la mine „Curvarule!”, iar niște bătrânele din Pasadena aruncau cu roșii în Jane Russell. Amenințări cu moartea și tot tacâmul... Buzz se puse picior peste picior și-i trase un bobârnac scamei de pe manșeta pantalonilor. — Eram acolo, șefu’. Hughes suflă fumul imaginar din vârful degetelor. — Buzz, a fost o seară dificilă, dar am descris-o eu vreodată ca fiind periculoasă sau nasoală? — Nu, boss. Sunt sigur că n-ai zis așa ceva. Când Bob Mitchum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de pui, iar acum mirosea a fiertură de porumb și porc bine prăjit. Sinagoga de vizavi de Hollenbeck Park era acum o biserică catolică. Bătrâneii cu kippa, care jucau șah la umbra copacilor, fuseseră înlocuiți de pachucos cu pantaloni cu manșetele despicate ce se plimbau țanțoși, îmbrăcați de gală, se fâțâiau, unduindu-și umerii, și vorbeau în argou de bulău. Buzz dădu ocol parcului, uitându-se la ei și etichetându-i: șomeri, peste douăzeci de ani, probabil vindeau țigări de marijuana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vrei, e vorba de un război pe două fronturi. Dudley și cu mine scotocim după probe din exterior, iar tu din interior. Danny văzu că procurorul stătea destul de prost cu nervii. Costumul i se potrivea ca un cort, iar din manșetele hainei ieșeau la iveală manșetele murdare ale cămășii și brațele lui lungi, osoase. — Cum ajung în interior? Considine arătă spre un dosar pus deasupra, în cutia cu corespondență. — Găsești totul acolo. Ești Ted Krugman, născut pe 16.06.1923, mașinist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
război pe două fronturi. Dudley și cu mine scotocim după probe din exterior, iar tu din interior. Danny văzu că procurorul stătea destul de prost cu nervii. Costumul i se potrivea ca un cort, iar din manșetele hainei ieșeau la iveală manșetele murdare ale cămășii și brațele lui lungi, osoase. — Cum ajung în interior? Considine arătă spre un dosar pus deasupra, în cutia cu corespondență. — Găsești totul acolo. Ești Ted Krugman, născut pe 16.06.1923, mașinist de platou cu simpatii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care din nefericire i se par foarte mici) sau cu ce șanse ar avea de a pune, în sfârșit, mâna pe capitalul imobilizat în ținuturile regale. Atunci, l-ar putea converti în ceva mai folositor, cum ar fi butonii de manșetă. Sau într-un acvariu. Nu știe prea bine în ce l-ar transforma, în ceva de care are nevoie (este însă conștient că are mare nevoie de acel ceva) pe care l-ar obține mai ușor dacă ar fi nabab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Câțiva comercianți îl salută. Acest băiat este un cameleon. Pare să absoarbă tot ce atinge. Când a venit, era atât de străin, de stângaci. Acum s-a integrat perfect. Tocmai o luaseră pe Grant Road, când observă ceasul ivit de sub manșetele lui albe și, nu pentru prima dată, o cuprinde un sentiment de îngrijorare față de el. Doamna Pereira trăiește într-o casă înghesuită de pe Grant Road, iar ramurile neemului din curte ascund de ochii curioșilor afacerile ei cu tărâmul din adâncuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe care i l-a cerut la început, minimum din cât îi trebuie ca să trăiască o zi la vârsta sa înaintată. Jacheta este cambrată, cu două rânduri de nasturi, iar buzunarele sunt croite modern, cu vârful în jos. Pantalonii au manșete care-i acoperă bine vârfurile pantofilor de piele. Foarte mulțumit, Bobby îi plătește, iar Shakid Khan îi spune că i-a luat mâncarea de la gura copiilor, dar pare și el încântat de ce a făcut, așa cum este orice croitor când își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mari și brațele mai scurte. Pentru o persoană căreia îi pasă de felul cum arată, acest lucru este o tortură. Are doar un smoching ars de țigară la poale, o pereche de pantaloni cu talia suflecată și o pereche de manșete zdrențuite, care-i fâlfâie dizgrațios peste gleznă. Vremurile grele necesită măsuri disperate. Din fericire, Ganesh, stewardul tânăr, este un alt admirator al lui Jonathan Bridgeman, care, în spatele ușilor închise, are impresia că înțelege câte ceva. Ganesh a fost convins să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a avut vreo îndoială în această privință, a alungat-o imediat. Ce-ar putea face oriunde altundeva? Kwaja Sara arborând noi identități, ca steagurile unui iluzionist. Jonathan a învățat de acum șiretlicul. Oamenilor le pasă de aspecte exterioare; lărgimea unei manșete, sunetul fricativului v, care este labiodental. A intra în pielea altcuiva este doar o chestiune simplă, de schimbare a croitorului și de a-ți aminti că trebuie să atingi partea de jos a buzei de marginea dinților de sus. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pământul, iar în adânc, ape învolburate, ce-l sugeau parcă inexorabil. Înainte de a fi atins valurile, Homer, care nu știa să înoate, avu prezența de spirit să-și tragă peste cap gulerul hainei, ca pe un fel de glugă, iar manșetele mânecilor, ca pe niște mănuși. Știa că aceasta îl va salva de la înec. Într-adevăr, de cum atinse zona lichidă, trupul său fu acoperit de o peliculă care, pe de o parte îl izola, iar pe de alta îi extrăgea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
își dovedește reputația - ea, care cândva s-a ocupat de înveșmântarea împărătesei, mă înfășoară într-o tunică ușoară din satin verde, brodată cu fazani albi care aproape că par vii. O bordură brodată într-o nuanță mai închisă decorează gâtul, manșetele și marginile. Această tunică a fost a Majestății Sale. Mi-a dat-o cadou de nuntă, mă lămurește Fann Sora cea Mare. N-am purtat-o pentru că mi-a fost teamă de pete, iar acum sunt prea bătrână și voinică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]