398 matches
-
atitudini, frecvent și în tematica și recuzita poemelor, rămâne în fond un clasicizant, desigur în cadrele modernismului. Adesea e deliberat desuet, prin arborarea, după cum remarca Gheorghe Grigurcu, a unui „limbaj defunct” și a unor „sentimentalități tocite din epoca Cerna - Iosif”. Manierist, el cultivă cu minimă autoironie implicită o anumită prețiozitate, deși se arată uneori „mai «bacovian» cu mult decât Bacovia, mai plebeu în limbaj decât Stelaru” (Dumitru Micu). E foarte iscusit într-ale prozodiei, recurgând nu o dată, macedonskian sau în emulație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
deși par „desuete” - câteva pasteluri meditativ-nostalgice sau câteva schițe bucolice ori sentimental-peisagiste, precum Reverie. Discursive, explicite, cu sintaxă corectă, clară și rafinat elaborată, poemele nu reprezintă o „rebeliune” ori un act de frondă în ambianța epocii, în care P. - un manierist și un minor, însă un minor profund - e o figură secundară, chiar dacă inconfundabilă. Asemănări multiple sunt depistabile în opera lui, fie cu predecesori (Tudor Arghezi, Al. A. Philippide), fie cu contemporani (Leonid Dimov, Emil Brumaru, Tudor George ș.a.). Nu e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
cu interogațiile existențiale ultime, resimțite dramatic, și obiectivate cu luciditate într-un discurs nu „confesiv”, ci mai degrabă oracular. Cititorul e confruntat direct cu delirul și suferința extremă, „înscenate” aievea și, totodată, ridicate la măsura marii poezii. O poezie oarecum manieristă (în sensul „bun” al termenului), o poezie desigur „viscerală” (mai mult în recuzită), dar și „critică”, rece, distanțată până la înstrăinare. O poezie cristalină, dacă nu glacială, deși, totodată, sub alte raporturi, foarte „fierbinte”: e un paradox intrinsec, o situație oximoronică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
și cazul Marianei Câmpean de a înțelege la nivel de fonem, nuanță și spirit opera abordată. Ca să nu mai vorbim de șansa traducătoarei de a se fi naturalizat în Italia, limba italiană a traducerii de față, netimorată de juvenilele ampolosități manieriste, de cascade adjectivale, de reiterări și figuri retorice ușor desuete, de naive jocuri sau obscurități, are fluență, relief, vervă, dramatism, culoare, dovada fiindu-ne dată mai cu seama de Geniu pustiu / Genio soltario (am fi preferat deserto), în care recunoaștem
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
scutit de frici și de reverențe oportuniste. Un autor corosiv, vertical și inavuabil. Toate aceste însușiri își găsesc expresia în forma protocolară, specioasă și voit răsucită a scrisului lui Grigurcu. Criticul este un calofil rutinat de ținută decadentă, genul de manierist pentru care eleganța nuanței e o dovadă a respectului de sine. Înainte de a scrie pentru alții, Grigurcu scrie pentru gustul său și i s-ar părea o trădare să-și simplifice sintaxa de dragul cititorilor. De aceea, ținând la finețea expresiei
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
damnarea sa, dublată de voluptate. Dedat jocurilor verbale infinite, unei cascade de aliterații, omonimii, omofonii, de amețitoare acrobații fonic-semantice, poetul își identifică o imanență dureroasă prin însăși limita conținută în orice postură stilistică asumată. Frenezia cu care operează în direcție manieristă - G. R. Hocke presupunem că l-ar fi citit cu satisfacție - e nu doar un mod de libertate asociativă ci și unul de supunere la un tipar, un travaliu al respectării acestuia. în pofida livrescului, a saturației erudite, să menționăm că
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
clară decât în opera lui Christian Schad (1894-1982). Spre deosebire de Grosz și Dix, Schad a fost total neinteresat de critica socială sau satira politică. Unul dintre fondatorii dadaismului, Schad descoperă la un moment dat pictura Renașterii italiene și folosește modelul portretelor manieriste ale lui Bronzino pentru a sugera inaccesibilitatea contemporanilor săi, indiferent dacă aceștia sunt aristocrați dezrădăcinați (Contele St. Genois), secretare (Sonia) sau artiști de circ (Agosta, omul cu aripi și Rasha, porumbelul negru). Otto Dix declara la un moment dat că
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
răsplătită de mesajul pe care îl transmite. Gazetarul se cheltuiește prea mult ca să spună puțin, fiind logoreic acolo unde poate fi parcimonios, și grafoman acolo unde poate fi lapidar ca un grefier. Îmi vine să spun că Vianu Mureșan e manierist prin temperament și calofil prin deformare profesională. Căci atunci cînd predai toată ziua filozofie, simți la un moment dat nevoia să compensezi uscăciunea conceptelor cu doze cumpănite de dulceață lexicală. Numai că Mureșan cade în extrema cealaltă, devenind obositor de
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
un moment dat nevoia să compensezi uscăciunea conceptelor cu doze cumpănite de dulceață lexicală. Numai că Mureșan cade în extrema cealaltă, devenind obositor de artificios, ca un navigator care înoată în propriile fraze. Paradoxul lui Vianu Mureșan este că, deși manierist în exprimare, filonul din care îi ies frazele e autentic. Are sensibilitate cît muntele, numai că sunetul la care ajunge, deși e unul de calitate muzicală, lasă o impresie estetică care nu e pe măsura sunetului. E ca atunci cînd
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
De altfel, Șerban Foarță e și autorul unui ingenios și subtil eseu despre jurnalism - Dublul regim (diurn/nocturn) al presei (1997) - și se plasează cu bună știință în plin paradox: un poet aflat sub semnul esteticului, al ludicului, al scriiturii manieriste și rafinate se ocupă de scriitura cea mai directă, de textele care, cu o redactare adesea elementară și neglijentă, își asumă condiția perisabilității. Din fericire, paradoxurile și contradicțiile sînt situațiile cele mai productive pe termen lung. Cum se vede și
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
și prima revelație. L-am văzut repetînd și apoi jucînd în Bunbury. Ce înseamnă să fi onest a lui Oscar Wilde. Pe stradă umbla zgribulit în pantalonii lui de doc albastru, dar la teatru era tînărul englez sofisticat, manierat (și manierist), snob, stilizat, cu o impunătoare arhitectură a comportamentului. M-am întrebat (și l-am întrebat) de unde știe toate astea, că, doar, ca experiență de viață, eram amîndoi niște obișnuiți supraviețuitori. A dat din umeri: "din text". Atunci am înțeles că
Lăsata secului (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12609_a_13934]
-
una dintre calitățile esențiale ale unui astfel de performer este simplitatea. Cele două cărți prezentate mai sus au șansa întâlnirii cu doi cititori de excepție. Lectura lui Victor Rebengiuc este a unui profesionist, făcută cu multă intuiție, evitând astfel teatralismul manierist în capcana căruia pică mulți dintre confrații săi în astfel de situații. Textul este rostit firesc, cu accente ferme ce-l fac dramatic fără a cădea în exagerări, redând cu o desăvârșită finețe salturile neașteptate de la ironie la tragic, de la
Cărți vorbite... în trafic by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7947_a_9272]
-
Travesti, București, Edit. Humanitas, 2013, 144 p. Travesti-ul cărtărescian conține, in nuce, multe dintre ideile și obsesiile auctoriale dezvoltate ulterior în trilogia Orbitor, cum o remarcă însuși scriitorul. Dar nicăieri nu-și mai permite acesta dezlănțuirea senzorială, iluzionismul imagistic, manierist, escherian până la indiscernabil, nicăieri labirinticul, metafora, enigma vizuală nu sunt mai privilegiate ca aici. Roman-poem, cu un schelet narativ-pretext pentru infinitele volute imagistice, care se desfac unele dintr-altele în jerbe de culoare, antrenând în permanență semnificații suplimentare, menținând mereu
Arhitecturi onirice by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3344_a_4669]
-
coborât un demon e copleșitoare. (Sinonime pentru demon: eclipsă a lucidității, mișcare anamorfotică a fabulației, revelația mai veche cum că realul simțit fără simțurile dereglate e o prejudecată etc.). Realizând o topografie infernală, poemele scot din Ion Mureșan un suflet manierist (în sensul lui Hocke), stupefiat mereu de arătările subteranei. Biologia infernală Populația infernului cuprinde pe nebun și pe idiot, întrupări ale spiritului poetic, evoluând într-o comedie întunecată. Deși presupune sacrul, mitologia poetică a acestei cărți se împlinește prin reprezentări
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
umflându-se ca niște/ săculeți de piele catifelată/ și ca niște ugere de vacă/ și din ce în ce mai aproape roiurile de fluturi/ întunecați/ foșgăind hămesite”. Orfeu din subterană are nu o dată revelația zeului anihilator, obiectivat în reprezentări cumplite ale mineralității și anatomiilor manieriste. El se vede prin însoțirea sacrului cu desfrâul și comedia: „Nu vreau să mint. Zeul venea și el./ Chip nu avea ci doar o placă de fontă,/ plată și compactă / ca ușile de sobă. Și două mâini, la fel cu
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
că frigul de-afară-i de-a dreptul grotesc și inoportun,/ transformînd omul din carne și oase în cîte-o banală/ noțiune abstractă." (Mălai și măcriș). La fel se întîmplă în Discurs asupra struțocămilei, volum iscat de plăcerea jucăuș-parodică a poetului ce redescoperă, manierist, savoarea romanului lui Cantemir, sau în ultimul său volum, Medeea și mașinile de război, care marchează revenirea lui Ioan Flora la tehnica enumerării. Iapa Dunărea, titlul antologiei de față, e titlul poeziei ce încheie Medeea..., poezie dedicată lui Gellu Naum
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
lipsă de pudoare medievală hartanele. Niciun cuvînt nu atingea urechile lihniților, numai că o clipă unul dintre ei a părut că înțelege ceva, pentru ca replica sa să cadă magistral ca o pleașcă: "Prințule, mai ai puțină brînză?" Filmul relevă un manierist, regizorul, și un manierat, actorul, influența exercitată de Visconti, în special cel din Il Gattopardo (Ghepardul, 1963), dar și din Morte a Venezia (Moarte la Veneția, 1971) nu poate să nu sară în ochi, mai ales în folosirea clarobscurului, a
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
sfîrșit, aproape insuportabil, ca de altfel și prefața lui C.M. Ionescu, amîndurora potrivindu-li-se de minune "împletitura" de "jucăuș și ambiguu" sub semnul căreia începe atît una, cît și cealaltă. Reminiscență din Barthes, structuralism, post-structuralism și deconstructivism, acest stil manierist încearcă să facă mai degrabă din lume un text decît din text o lume și, obligîndu-te, într-un fel, să citești lumea, te dispensează, în alt fel, să o iei în serios. Fiind vorba de Marx, această "neseriozitate" devine extrem de
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
minimă, iar platitudinea (ca să nu spun: mediocritatea) lor e totală. Perisabilitatea textului se verifică prin faptul că îl uităm de îndată ce l-am parcurs. Dincolo de certitudinea că nu există o cât de vagă semnificație de adâncime (a-i cere adâncime unui manierist înseamnă a-l jigni), nici o imagine nu ne reține atenția și nu se păstrează în memorie. Ceea ce e, iarăși, curios. Adevărul este că din poeții mari (de la Mihai Eminescu la Cristian Popescu) citim și cităm masiv, ei impregnându-se parcă
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
și unde, -/ iar ea-ți va răspunde/ îndată, cu ansa..." (Șansoneta șansei). Astfel se prezintă majoritatea ,rimelărilor" din carte: un stil căznit, cu ieftine efecte publicistice, livrate sub umbrela protectoare a convenției. Dar Șerban Foarță e mai degrabă redundant decât manierist - căci nimic din fabulosul minuțios organizat al manierismului, din acea sfâșiere bine condusă a materialului (concepția noastră despre lume) și cufundarea artistului în vârtejul propriilor imagini nu se regăsește în poezioarele croșetate săptămânal. Singurele fragmente care se salvează de la naufragiul
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
și sugerează o primă grilă de lectură a volumului. În timp, termenul "manierism" a dobîndit unele conotații peiorative (mai cu seamă la noi, în timpul regimului comunist, tot ce ieșea din cadrele strîmte ale realismului socialist era repede etichetat drept produs manierist), dar poeți precum Leonid Dimov sau Șerban Foarță demonstrează vitalitatea acestui tip de poezie "pour les connaisseurs". Poezia lui Cristian Bădiliță relevă cel mai bine natura contradictorie (clasic/modern; savant/ludic; mistic/rațional; livresc/existențial) a autorului ei. Poemele din
Jocurile erudiției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12253_a_13578]
-
virgula ne atenționează și că muzica palpită, că are o inimă ce bate aidoma unui ceas al vremurilor și care separă globulele sangvine într-o urnă sacră plină până sus de taine. 12. O muzică pusă între ghilimele este fie manieristă, fără personalitate, fie compilată sau chiar însușită prin efracție. Imnurile bizantine ori gregoriene, alcătuite prin aplicarea procedeului centonizării sunt, de asemeni, sub semnul ghilimelelor. Nu mai puțin unele muzici post-moderne, proiectate pe baza unor citate, colaje și chiar adaptări care
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
limb uscat spre/iarnă ea ce plînsul mi l-a crescu fără să știe? ce să fac/cu ființa de dincolo cu mîinile-ntinse în mine-a uitare?” (imnul 168 (threnos fără sfîrșit)). O anumită prețiozitate culturalistă, filosofico-eseistică - nederanjantă totuși - pigmentează manierist discursul în care se topesc precum zahărul în ceai rememorări ale unor experiențe concrete de la diferite vîrste, imagini ale unor poeți sau apropiați dispăruți, dar și apariții ale personajelor simbolice, precum teobald sau teofilia. O sensibilitate melancolică și crepusculară irigă
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
o „temă” și o „figură” care-l orientează pe dedesubt: așa sînt, de pildă, „iadeșul”, „menghina”, „fărîmițarea” timpului, „povestea fără sfîrșit” ș.a. Fluxul aluvionar al conștiinței din poemele ample alternează cu esențializarea elaborată a altora, aproape gnomice. Sintaxa e întortocheată, manieristă, dar fluidă, subtil incantatorie, decupajele biografiste, concrete, fiind prinse și înfășurate strîns în pînza reflecțiilor abstracte. S-ar putea specula, aici, pe marginea legăturii subterane dintre atracția traducătorului pentru Cervantes și Baltasar Gracian, pe care ni i-a redat în
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
fi privită ca un blazon de noblețe” (409). Păcat că autorul îl obligă pe Kostas să tacă „pe neașteptate” (409). Pe scurt, Viața lui Kostas Venetis este un roman interesant, dar care suferă de o anume repetitivitate stilistică de tip manierist. Autorul ar fi putut să înjumătățească numărul paginilor, să concentreze acțiunea și să ne ofere un roman cu adevărat captivant. Octavian Soviany, Viața lui Kostas Venetis, București, Cartea Românească, 2011.
Un roman saturnian by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4491_a_5816]