6,274 matches
-
Petcu, după cum arată prima machetă a revistei rămasă printre manuscrisele poetului. Rubricile indicate erau foarte semnificative: Tinerețea creatoare, Neliniști metafizice, Note-polemici, Procesul falselor valori etc.) din care se puteau deduce profilul revistei și aceleași idei care stătuseră la baza acelui "Manifest al nopții labe". Iar colaboratorii revistei erau aceiași tineri care aderaseră la mișcarea inițială: Laurențiu Fulga, Ștefan Baciu, Nichita Tomescu, Marin Grigore, George Pruteanu, Ion Sugariu, Gheorghe Bumbesti ș.a., care îi trimiseseră și primele colaborări (găsite printre manuscrisele poetului). Toate
George Petcu si "Manifestul Noptii Albe" by M. Cosmescu Delasabar () [Corola-journal/Journalistic/17767_a_19092]
-
Petcu a inițiat "Gruparea scriitorilor tineri", ce urma să ia ființă la 1 ianuarie 1938, la care își dăduseră adeziunea și alți poeți: Maria Banus, Ovid Caledoniu, Ion Frunzetti, Magda Isanos, Radu Stâncă ș.a. Gruparea plănuise și editarea unei revistei: Manifestul nopții albe. Notă: M. Cosmescu Delasabar, autorul prezentării și fisei bio-bibliografice, a fost coleg de facultate și de cămin cu George Petcu.
George Petcu si "Manifestul Noptii Albe" by M. Cosmescu Delasabar () [Corola-journal/Journalistic/17767_a_19092]
-
un colț de tandrețe. După succesul de public din Germania, Tykwer e intens solicitat de Hollywood, dar refuză toate ofertele. Următorul film e plasat în Germania, în orașul lui natal, Wuppertal. Și în Lola, regizorul vede "un film în mod manifest german; recunoști Berlinul la tot pasul; dar totul s-ar putea petrece, la fel de bine, la Paris sau la Tokio; iată genul de subiecte care mă interesează: cele care combină identitatea cu universalitatea. Asta a făcut succesul lui Festen..." (Tykwer îl
Lola fuge by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17818_a_19143]
-
dar se joacă în deplină cunoștință de cauză, cunoscând bine regulile domeniului. Spiritul sau ludic n-are nimic comun cu naivitatea. Este vorba de fapt de o formă de rafinament. Se dovedeste astfel încă o dată că autorii care debutează cu manifeste literare dinamitarde ajung la maturitate un fel de aristocrați ai scrisului. Dumitru Tepeneag, Pont des Arts, român, București, Ed. Albatros, 1999, 322 pag.
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
devine, în ultimii ani de viață, colaboratorul de prestigiu al unei publicații de extremă dreaptă, ce-i drept organul unei dizidente în mișcarea legionara. Și aceasta o face scriitorul care, în 1933, scrisese Omul care nu adera la nimic, adevărat manifest apolitic. Cînd, în 1935, a murit Istrati, revista a aparut îndoliata iar într-un articol se spunea: "Romanismul nostru va fi acela pe care-l slujeai: nobil și creator". Ciudată, într-adevăr, opțiune de final a lui Istrati. Ea, repet
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
mai puțini, revoltați. Da, căci aceia care se revoltă acționează, în timp ce ceilalți rămân pasivi... ...da, pasivi. Ei sunt dezgustați de anvergura problemelor, de complexitatea lor. Care e felul dvs. de a vă revolta? Desenul? Da, și totodată sunt două lucruri: manifestul, care înseamnă ceva și, apoi, celălalt, care e mai puțin direct, dar care trece prin întregul sistem sanguin, prin creier, și care nu e un manifest, dar care spune același lucru în alt fel... Sunt mii de feluri în care
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
e felul dvs. de a vă revolta? Desenul? Da, și totodată sunt două lucruri: manifestul, care înseamnă ceva și, apoi, celălalt, care e mai puțin direct, dar care trece prin întregul sistem sanguin, prin creier, și care nu e un manifest, dar care spune același lucru în alt fel... Sunt mii de feluri în care te poți exprima. Dar ești de o parte sau alta a baricadei. Acum există o baricadă. Care? Puterea. Cei care sunt împotriva puterii, puterea propriu-zisă. O
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
pe un asemenea teren care e încă departe de-a fi integral desțelenit. Principala semnificație a antologiei lui Eugen Lungu credem însă că rezidă în conștiința duală pe care o implică. Pe de o parte, cartea în chestiune reprezintă un manifest proeminescian, un act de cuviincioasă sumisiune la incantația prin care marele poet a răsunat în inimile poeților basarabeni - toți, poate doar cu excepția unor tineri "postmoderni", descendenți ai acestuia. E o pecetluire, în sfera istoriei literare, a unei influențe care a
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
confundarea liberalismului cu extrema dreaptă și în proclamarea ideologiilor de stânga ca deținătoare ale adevărului. Am trăit să vedem, zece ani după revoluție, cum un intelectual fugit în Occident din infernul ceaușist gândește opozițiile doctrinare în același mod precar și manifest în care le "gândea" comunismul. Ne vine să ne întrebăm de ce n-a rămas dl Gheorghiu acasă. Poate pentru că național comunismul ceaușist îi tulbura reflexele staliniste. Ar fi unica explicație. în loc să discute aceste lucruri de pe o poziție democratică și liberală
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17255_a_18580]
-
persiflarea continuă necruțător cu alte și alte "replici". Contrastul permanent între judecata critică și dimensiunea literară (portret, amintiri etc.) pe care Negoițescu încearcă să-l pună în evidență, apare în toată splendoarea lui în portretul care îi este dedicat: "În Manifestul "Cercul literar" din Sibiu, l-am recunoscut ideile, nu și stăpânirea formei; totul e exprimat într-însul cu atâta fermitate (unde e cobaltul ochilor puri, visători), cu atâta vigoare, cu atâta virilă hotărâre (unde e suavul chip de androgin?), într-
O reeditare binevenită by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17296_a_18621]
-
și rostogolesc epileptic zarurile de barbut. M-am convins de tragismul acestor deprimante realități o dată în plus citind autobiografia, scrisă într-o tonalitate perfect definită de sintagma "râsu'-plânsu'", a unui tânăr prozator din Iași, Andrei Valachi. Autor al unui manifest intitulat "De ce părăsesc România", difuzat pe internet (ca și textul din care voi cita), Andrei Valachi reprezintă un caz aproape didactic al felului în care un român onest ajunge, în doar câțiva ani, confruntat cu un aparat social imbecil, să
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
film, "ceva", ca să-i inducă spectatorului o stare proastă... Dacă "lumea e urîtă", filmul e și mai urît decît ea. Punctul nevralgic e că urîțenia iese din ordinea artei și devine, la rîndul ei, o marfă. Început ca un sincopat manifest al revoltei ("Nu ești slujba ta. Nu ești contul tău din bancă. Nu ești cît ai în buzunar. Nu ești hainele tale"), filmul degenerează într-o odisee anarhistă - nihilistă - teroristă - paramilitară, cu un final de pseudo SF confuz și ieftin
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
doua secțiune) alcătuiesc o antologie din principalii contribuabili la holocaust. Se înțelege că dl Ungheanu își sprijină afirmațiile proprii, care denunță răul făcut literaturii române în deceniile postbelice, tocmai pe aceste intervenții risipite de-a lungul deceniilor cu pricina, adevărate manifeste, unele, pseudoanalize, altele, semnate de scriitori, critici, istorici și lideri ai propagandei comuniste. Antologia e utilă, fie și numai din rațiuni de ordin practic: cele mai multe articole sînt intruvabile astăzi. Și, desigur, pentru că ne împrospătează memoria, nouă, celor mai vîrstnici, sau
Măsluiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17326_a_18651]
-
transformat un vodevil de Eugène Labiche într-o farsă postmodernă. Uzînd de arma acurateței care îi este deja caracteristică, Vlad Massaci îl continuă pe Vlad Mugur și în tentativa acestuia de a familiariza publicul românesc cu șocul violent al textelor manifest, în mod programatic concepute să activeze conștiințele porecum Scandal cu publicul de Peter Handke, montat cu succes în stagiunea trecută. În La Dallas doi boschetari se visează gangsteri sperînd să scoată un profit consistent de pe urma unui cadavru pe care încearcă
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
al carei talger secund ar fi puse Impresiile asupra literaturii spaniole), în orice caz apt a se ridică la altitudini similare, cînd ghilotina istoriei i-a secerat nemiloasa superbul avînt. A încercat, cumva, să reziste tăvălugului, a imaginat un camuflat manifest al nesupunerii în Sensul clasicismului și în alte luări de poziție independența (vezi Aproape de Elada, colecția "Capricorn", 1985), dar împrejurările n-au pregetat să-l înglobeze în neantul colectivismului. Absorbirea silnica s-a produs, ineluctabil, la "Tribuna poporului", la "Națiunea
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
ca, înlăuntrul acestora, să fie marcate reacții, disidente ori excepții: militantismul gherist în sînul junimismului, sămănătorismul în plină epoca simbolista ori tradiționalismul ca reacție la și în modernism. Și anii limită pot fi discutați. Eu i-am legat fie de manifeste (Introducția la "Dacia literară"), fie de reviste ("Convorbiri literare", "Simbolul"), fie de volume (1966), fie de apogeul operei unor personalități caracteristice pentru curent (1883, anul de vîrf al lui Eminescu). Etapele se suprapun deseori la capete. E firesc. Întreaga schemă
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
pățitului și al celui oarecum tămăduit ("lațe în the day"), spun englezii: târziu de tot) de prostie și orbire". Monahul... nu are nici fervoarea și nici imensă încordare - deopotrivă a minții și a sufletului - care conferă Jurnalului fericirii statutul unui manifest (creștin) al individului trăind într-un sistem care urmărește să-l suprime, si care individ a aflat în cuvintele evanghelistului singura șansă de supraviețuire: "și adevărul va va face liberi". ...Nici o concesie, nici un pas alăturea cu drumul. Pentru că, o dată făcut
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
în Mînă lui Paulista al lui Cristian Mungiu!), dar este singura comparație posibilă cu scurt-metrajul românului: episodul telenovelistic este doar unul din gagurile - nenumărate - care dau savoare filmului... Tot un gag, însă cu bătaie lungă, e Culture de Ari Gold: manifest/performance (pe format cinemascop) interpretat de regizor însuși, care apare pe o scenă, în dreptul unui ecran, si-ncepe să tragă focuri imaginare în toate direcțiile pînă cînd, "răpus" de un tir de mitralieră, împroașcă albul ecranului cu vopsea siclam. Totul
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
visului - conținutul latent - sau dorințele inconștiente." Deși, în plan clinic, interpretarea viselor și-a pierdut azi din importantă, în planul psihanalizei aplicate la fenomenele culturii visul continuă să funcționeze ca o paradigmă: Asemeni visului, orice produs cultural are un conținut manifest și un conținut latent, întotdeauna mesajul conștient al operei fiind dublat de un mesaj inconștient". * Scriitorii prezenți în Dilemă viselor sînt de două feluri: cei care scriu despre ei înșiși în relație cu visul, repetînd de fapt, în aceeași tonalitate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
fi o blasfemie. Dar, important lucru subliniat bine de dl. Liviu Leonte, Ibrăileanu a continuat să fie un consecvent apărător al democrației (urmat ăndeaproape și, apoi, ăn continuare, de M. Ralea care a denunțat gândirismul că orientare ideologică și diferite manifeste cu coloratura de extremă dreaptă), rubrică vestită a revistei "Miscellaneea" demonstrând această cu prisosință. Și e meritul lui Ibrăileanu de a fi propus ănlocuirea termenului de rasă cu acela de popor. I-a fost dat acestui important critic literar, care
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
însuși - în 1864 - era unul dintre principalii conducători ai Internaționalei I. Iată de ce nu ne-ar miră defel să se descopere, cîndva, ca Iosif Vissarionovici Stalin-Djugasvili dormea, noapte de noapte, cu testamentul lui Petru cel Mare sub pernă, nicidecum cu "Manifestul Comunist"! Imperialismul roșu, bolșevic, urmărea îndeaproape lecția imperialismului țarist. Actualmente, după ce am putut cîți Sfîrșitul inocentei, de Stephen Koch, dar și nenumărate alte cărti-document, știm - mai cu exactitate - cum anume se consumau lucrurile și viețile, de pildă în cadrul "Cominternului", cu
Pseudodefinitii by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17511_a_18836]
-
pe o tradiție și pe un confort al cercetării, în care dorințele nu sunt din principiu și din orgoliu profesional confundate cu exigențele realității. Este nevoie, de pildă, ca o astfel de publicație să devină o institutie, ci nu un manifest ezoteric de tipul "citește și dă mai departe!" Îmi exprim astfel convingerea că cea mai bună politică - cea strategică, cea fundamentală - pornește din afara clasei politice - și, uneori, împotriva ei. Dar de unde orgoliu profesional, cănd azi cercetătorii trebuie să dea dovadă
Strict confidential by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17582_a_18907]
-
Cenaclului de Luni, Călin Vlasie este un optzecist atipic, cu o poezie departe de pretențiile cunoscute ale poeților perioadei: poezia cotidianului, biografism etc. Cartea să se încheie cu un poem care ar fi trebuit să fie un prolog a un manifest și, în același timp, un tribut adus generației de care nu se dezminte: "Eram obosiți a o generatie obosită./ aCe se întâmplă doctore?a/ Aveam sentimentul că suntem proiectați/ dintr-o uriașă mașină a salvării/ răsturnata într-o intersecție/ pustie
Un poet obosit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17586_a_18911]
-
Între realitatea visului și visul ca realitate (2013). Scrieri în proză. 1950-1970, oferă multiple puncte de interes pentru istoricul literar, începând chiar cu observația că nici Sesto Pals nu s-a limitat, într-o activitate literară îndelungată, la poeme și manifeste, ci a trecut (ca și alți avangardiști) la proză și la filosofie. Certitudine de natură a ne clătina convingerea că avangarda s-a rezumat la programe și la o contestare a artei de până atunci: dimpotrivă, ea a încercat să
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]
-
stă pe loc, împietrită în proiectul „contestatar” din anii ’30. Avangarda românească, fie și în forme ascunse de ochii publicului (ca în cazul lui Sesto Pals), își continuă, cu o remarcabilă vitalitate și longevitate, demersul constructiv amorsat în 1945, prin manifestul Dialectica dialecticii. Astfel, se configurează - sau, mai exact spus, istoria literară începe să conștientizeze că există - un al treilea pol al literaturii române de după Primul Război Mondial, distinct de cel modernist, și cu atât mai mult de cel tradiționalist: pol
Sesto Pals și secretele avangardei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2473_a_3798]