348 matches
-
copiilor ceea ce se întâmplă pe ecran nu este „real” și mai ales faptul că numărul mare de victime îi „desensibilizează” pe tineri, ca și pentru adulți, în fața gravității violenței. Scenarizarea violenței „de dragul violenței” (estetica spectaculară, dramatizată și ludică a violenței); Maniheismul tratării semio-discursive a actelor în scenele de violență (reducerea confruntărilor dintre personaje și actori la dispute între două „tipuri pure” de actanți: unii 100% „negativi”, alții 100% „pozitivi” - toți fiind, deopotrivă, eroizați. Combinarea unei scheme cultural-valorice maniheiste și naturalizante (lupta
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
TV sau a filmelor americane violente este pornită, înainte de toate, din neliniștea produsă de slăbirea transmiterii către noile generații a unor repere ale culturii și democrației europene (discuție, negociere, respectul de sine și de altul, altruismulț), în favoarea unor contravalori ca: maniheismul, intoleranța, supunerea la legea celui mai puternic” (Frau-Meigs și Jehel, 1997, p. 121). Studiul impactului violenței mediatice nu poate fi redus la tema efectelor. Sensul violenței sociale și televizuale ține de rolul major al televiziunii de azi în crearea imaginarului
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
de intelectualii autentici (rămîne, evident, să găsim criteriile trierii, ale selecției). Ei sînt cei dintîi care pot echilibra relațiile dintre adevăr, putere și sinele unei etnii, această sfîntă treime a identității unui neam. Dacă ne abatem puțin în istorie, dincolo de maniheismul centripetal Est-Vest, vom constata că soarta intelectualilor nu a fost nicicînd ușor de suportat și nici simplu de descris. Regimurile totalitare le-au fost cel mai aprig calvar. Pe unii i-au atras și i-au cumpărat pentru a-și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
grea și complicată a creării personajelor. După Dostoievski și Marcel Proust, această artă, știință, a devenit Într-adevăr extrem de dificilă, cei doi „monștri epici” și Încă alți câțiva și-au „revoluționat” arta și au reușit „să Învingă” sau să relativizeze maniheismul curent și dominant secole la rând În proza europeană, când de-o parte sau de alta se Înșirau „bunii” și „răii”, iar arta avea drept scop În primul rând considerente morale. Odată cu aceștia Însă, arta romanului țintește „mai sus” și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
asupra unui personaj literar complex, aflat În „criză” existențială și morală, o inovație tipologică uriașă care aliază pentru prima oară În istoria romanului modern pulsiunile „negative” cu cele „pozitive” În „cutia caracterială a unui singur individ”, distrugând pentru totdeauna acel „maniheism tipologic” ce făcuse carieră amplă Începând din medievalitate - și care face și azi, În nu puțin opuri epice ce apar mai peste tot! - și propunând acel „personaj amoral”, de fapt insul uman posedat și copleșit adeseori de o insuportabilă povară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ori între: amoralism machiavelic (politica este doar despre putere și interese, morala este o problemă privată), purism (politicienii sunt absolut ticăloși, politica este o cloacă murdară), absolutism (politica și politicienii ori sunt foarte buni, ori foarte răi, tertium non datur), maniheism de grup (ai noștri sunt buni și onești, ai lor sunt răi și ticăloși), transfer religios (cutare este bun creștin și milos, eventual „vizitat” de Duhul Sfânt”, deci bun politician), transfer excesiv din morala pentru viața privată (politicienii trebuie să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
regim de adevăr. În această capcană au căzut mulți nevinovați, unii din ignoranță despre acea lume, alții din interes pentru vâlvă, rating și vânzări, alții ca să își lichideze colegii, concurenții și oponenții sau alții, intelectuali proeminenți, dintr-o predilecție pentru maniheism, esențialism, ispită metafizică pentru absolutism: orice persoană care a semnat indiferent ce la securitate poartă cu sine o esență securistă până în mormânt sau, prin extindere și foarte curând, orice persoană care a fost membră de partid poartă cu sine o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
și contraproductivă într-un trecut față de care ei nu empatizează de loc. Nu este al lor. Trecutul lor o să fie ceea ce le facem noi astăzi. Un singur gând m-a consolat: anume acela că, probabil, epuizăm și ultima redută a maniheismului: pe cea morală, după cum, ceea ce a urmat alegerilor din 1996 a dus în scurt timp la epuizarea maniheismelor politice și a așeptărilor mesianice. Amurgul maniheismelor ne va ajuta să judecăm oamenii individual, pentru ceea ce au făcut și fac. După cum ne
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
decât cele publice la nivel național. Pe scurt, trăim din plin, pe de-o parte, bolile copilăriei, pe de altă parte, pe cele ale senectuții. Sindromul „buricul universitar al pământului” este atât de răspândit în lumea noastră încât, de atât maniheism și atâta „luptă dintre generații”, cei nou descinși probabil vor pleca sau vor învăța tehnici subterane de acces între deținătorii „pâinii și cuțitului”, spărgând cu (ne)răbdare rândurile întâi-stătătorilor adesea contrareformiști, iar aceștia din urmă vor număra pe sub birou anii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
de agent, subiect, dreptatexe "„dreptate", recunoaștere. Asocierea femeie-naturăxe "„natură" trebuie asumată și fructificată în virtutea empatiei mai mari față de experiența de a purta și a da viață. În baza acesteia pot să fie generate politici ecologiste mult mai puțin marcate de maniheismul și dualismul care încă domină gândirea moral politică în privința relației om-natură. În acest context, au fost formulate propuneri teoretice de depășire a abordărilor antropocentrice ale moralei și politicii, prin aplicarea unor concepte inclusiviste care să permită alianța etică între comunitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
lipsi acea instanță transcendentă căreia mă pot adresa. Întrebarea nu mi-aș adresa nici dacă eu, în sens contrar, în cadrul unei religii dualiste, aș atribui tot răul unei puteri originare a răului, prezentă în Persia antică sau mai târziu în maniheism. În schimb, oricine crede într-un Dumnezeu viu și bun, din perspectiva întregii suferințe și a răului acestei lumi, se află în fața unei enigme, prezentă în istoria omenirii încă din timpurile cele mai vechi: sub formă de întrebare cu glas
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în sine, ar fi lipsa binelui, nu ar presupune o cauză eficientă, ci doar o cauza deficitară. Cel ce afirmă acest lucru este însuși Sfântul Augustin, Părintele Bisericii care, dat fiind că la începuturile sale aderase la o religie dualistă, maniheismul, a transferat întregii teologii latine ideea funestă de păcat originar sau ereditar ce se transmite prin raporturile sexuale lucru ce a făcut ca sexualitatea să apară ca o putere demoniacă a răului încă de la început. Mă întreb dacă forța negativă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Ambele sunt forțe vitale importante. Aversiunea față de corporealitate și reprimarea sexualității au o istorie lungă, pe care teologia manualelor o evită, ignorând rezultatele exegezei critice și a istoriei dogmelor. Acest fapt se reflectă în unele curente antice, mai ales în maniheism și gnosticism. Dar fusese enorm facilitată în Occident prin invenția la care deja am făcut referire unui păcat originar transmis prin actul sexual, concept care nu se află nici în relatările, despre paradisul terestru din Geneză, nici în scrierile apostolului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Păpușoii (1955) fac parte din colecția „Albina”, dedicată literaturii de popularizare. Firul epic, simplist, din Tinerețe, de pildă, relatează conflictul între țăranii din două localități, rezolvat prin intermediul căminului cultural, personajele sunt invariabil pozitive și negative, adică „țărani săraci” și „chiaburi”, maniheism care ilustrează conflictul dintre două lumi, cea nouă fiind idilizată pueril. Ca de obicei în astfel de alcătuiri literaturizate, limbajul e pitoresc, iar câte un portret de țăran pare izbutit. Proza pe care o va scrie S. după 1970 se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289666_a_290995]
-
nu-i decât o resurgență a Luminilor și a Tenebrelor, o logică infantilă ca cea a westernului cu gust de melodramă. Ideea că ambele părți ar putea fi la fel de rele l-ar aduce la disperare pe justițiarul occidental. Poate că maniheismul nostru nu-i decât o viclenie a ego-ului, o atitudine inspirată din vanitate. În loc să lase lucrurile să curgă, să se facă și să se desfacă, așa ca la asiatici, fanfaronul intervenționist simplifică lucrurile ca să-și poată umfla mușchii în public
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
unele forțe subterane puțin cunoscute sunt acelea care-i permit unei credințe să devină o forță bahaii, disidența rătăcitoare a unor elite cultivate, lipsită de ancorări naționale, aduc în această privință și în mod oarecum tragic, o probă a contrario. Maniheismul a fost cât pe ce să prindă în China. Pentru că niciun neam nu și l-a însușit, el s-a volatilizat. Ce s-ar fi întâmplat cu șiismul dacă safavizii din Iran nu l-ar fi proclamat religie de stat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
este adusă spre perfecțiune"56. În această lume, "grâul și neghina", metaforele credinciosului și păcătosului sau păgânului, cresc împreună, ceea ce radicalizează tot mai mult pozițiile omului modern și credinciosului. Acest concept al conviețuirii binelui cu răul, inspirat poate și de maniheism, îl regăsim în cele două cetăți ale Fericitului Augustin, care nu sunt delimitate clar, ci se suprapun până la Judecata Universală. În Istoria ecleziastică, Eusebiu de Cezareea a expus întreaga istorie a lumii, atât sacră cât și profană, ca un proces
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
nefericitul Kleist este nu numai unul dintre promotorii romantismului german, dar în splendida sa nuvelă Marchiza d’O eu am găsit, înainte de Dostoievski, semnele clare ale unei tipologii în contradicție, până azi, față de cumintele, mai mult sau mai puțin nuanțat, maniheism pe care, un secol și mai bine după el, nu puțini autori gravi îl folosesc, o știință a personajelor absolut revoluționară, pe care amintitul Fiodor Mihailovici o duce la culme! El însuși neînțeles și, din această pricină, acceptat de critica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
postnomenclatura nemărturisită? Aceasta e întrebarea care ni se pare esențială în vederea utilizării acestei distincții la nivelul articulațiilor dintre partide. Considerăm că dacă termenul preluat de la Daniel Barbu este mai potrivit, în schimbul apelativul de "anticomunist" este destul de ambiguu întrucât presupune un maniheism care nu este efectiv, prezența foștilor membri ai Partidului Comunist Român (PCR) nefiind semnalată doar pe un singur versant. Sigur că la nivelul liderilor politici ai primilor ani de după 1989, FSN-ul regrupa la nivelul primului său eșichier politic un
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
cinci-șase ani în politica propriu-zisă, de unde am plecat cu un diabet. După aceea, mi-am dat seama că experiența aceea m-a ajutat foarte mult ca om și ca scriitor. O experiență care m-a ajutat să mă vindec de maniheismul politic romantic care mă bîntuia înainte de asta și m-a vaccinat complet de iluzii politice. Din poziția pe care am avut-o, președinte de CJ și vice-președinte național în PAC, am avut acces la informații pe care nu le-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
împlinindu-l cu încurajări și cu sfaturi prețioase. Mulțumesc Magdei și lui Remigio pentru ajutor. Numele ebraic al îngerului morții Manes-Mani (216-277 d.Hr.), filozof persan care a propagat una dintre cele mai importante religii practicate în Antichitate în Orientul Mijlociu - maniheismul Armă medievală din secolul al IX-lea cu un singur tăiș și cu vârful curb, specifică populațiilor germanice în perioada migrației Încă era în vigoare calendarul iulian ce se bazase la origini pe fazele Lunii; astfel „calende înseamnă prima zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ncadrează activitatea Comisiei pentru Adevăr și Reconciliere și a Fundației Memoria. Avatarurile CNSAS nu oferă perspective prea promițătoare. Activitatea de excepție a Fundației Academia Civică și a Memorialului Sighet este `n același timp esențială și `ncurajatoare. Vezi și Adrian-Paul Iliescu, „Maniheism politic și eșec instituțional”, `n A.-P. Iliescu, Mentalități..., 2002, pp.13-60. 102 Soții Jelavich scriu că noile state „au devenit monarhii constituționale cu sisteme administrative extrem de centralizate. Concentrarea puterii `n capitală a `nsemnat adesea distrugerea sistemelor de guvernare locală
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
știință transparentă, cât o știință densă, ce nu ar putea fi asimilată obscurității sau confuziei"891, ori unei forme de iraționalism. Această știință a complexității nu este privită de către Wunenburger ca incompatibilă cu știința clasică. Nu din perspectiva unui nou "maniheism epistemologic" gândește profesorul francez abilitarea acestui mod de a gândi 892. Altfel vede el lucrurile: "În momentul în care gândirea clasică identitară este stopată din elanul său, în care ea se află constrânsă să-și revizuiască o bună parte din
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
așa cum poate fi surprinsă la primii săi apărători"147: vinovați sunt cei care descoperă plagiatul, indignați numai cei cărora le place scandalul, iar tehnica nu poate fi folosită în volume, dar în reviste se acceptă. George Pruteanu își asumă riscurile maniheismului derivat din atitudinea pro sau contra a autoarei și împarte personajele din Unde scurte în pozitivi și negativi, iar lumea lor în paradis, purgatoriu și infern. Este o clasificare a intelectualului român, echivalentă categoriilor (obedienți, rezistenți și disidenți) oferite de
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
simpatetică solidaritate e urmărită între propriul ideal literar și creațiile altora care par a-l confirma, nu mai puțin o delimitare netă, mergând până la ebuliția polemică față de ceea ce i se pare "inautentic", într-o dispunere simetrică. Funcționează, cu alte cuvinte, maniheismul specific criticii de coloratură afectivă"261. Remarcăm la Monica Lovinescu aceeași implicare afectivă în interpretările literare ale textelor pe care le găsește potrivite propriului gust estetic. Conceptele de cititor și scriitor sunt adesea dezbătute în cadrul cronicilor pentru a marca rezistența
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]