409 matches
-
Super-câinele, Super-pisica, Super-calul, ceea ce îl determină pe Mort Weisinger să constate cu cinism că "Superman este într-adevăr invulnerabil, de vreme ce a supraviețuit atâtor scenarii proaste").781 Alan Rey îl consideră "marea fantasmă americană a ultimei jumătăți de secol XX, pudibond, maniheist, fetișist, paranoic, sadogmatic, schizoid", acuzat de fascism, "omul alb, bunul american care te privește direct în ochi, bărbatul cu frunte pătrată și nas drept, cu trup atletic, care se erijează în protagonistul neobosit al moralei establishment-ului" (cu toate că Goebbels îl
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de sentimentul vinovăției față de părinți, iar tulburarea sa este în strânsă conexiune cu nebunia adversarilor săi, la fel de inadaptați, care simbolizează trăsături ale sale (Pinguinul este destrăbălarea, Two-Face este dualitatea, Joker este puterea post-traumatică pusă în schimb în slujba răului). Personaj maniheist plasat într-o "lume de oglinzi și umbre" (beneficiind inițial și de contribuția excepțională a desenatorului Bob Kane, care a revoluționat tehnica narativă grafică, inventând noi perspective, umbre și semne de punctuație grafice), Batman este plasat "în succesiunea marilor mituri
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și scandalizează bunul simț. Istoria și manipularea acesteia fiind un punct nevralgic al ideologiei comuniste, era de așteptat ca producțiile de gen să fie supuse unui control strict, meticulos.854 În banda desenată de aventuri se regăsește fără excepție schema maniheistă a confruntării Binelui (reprezentat prin profesori, ingineri, geologi, cercetători etc.) cu Răul (spioni, indivizi malefici aparținând marilor concerne capitaliste etc.). Dim Dunăreanu, cel mai longeviv și mai cunoscut aventurier al benzii desenate românești (la care au lucrat șapte scenariști și
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
epic realist-documentar, cu evenimente și personaje recognoscibile din Brașovul industrial al anilor ’60-’70. În același timp, se vădește preferința prozatorului pentru un fel de roman-biografie (a unei uzine sau a unui șantier și a oamenilor de aici, personaje construite maniheist, după canonul ideologic al epocii), elemente ale trilogiei de început fiind de regăsit în alte romane, publicate în anii ’80: Ursa mică (1985), Tare ca piatra (1987), Ursa mare (1988), Presimțirile (1989). Tendința de a imagina biografii exemplare este marcată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
cu misiuni și cercetări, probe de prietenie și vigilență, cu bravura „pandurilor” și mândria de a fi „elev matroz” - într-o serie de povestiri inspirate, probabil, de evenimente reale, din biografia sa de combatant. În aceste narațiuni cu personaje conturate maniheist, copiii învață de mici să urmeze exemplul taților căzuți pe câmpul de luptă, iar ofițerii români conlucrează pentru binele țării cu „tovarășii sovietici” și cu simplii soldați. Până dincolo de pădurea vieneză este un scurt roman compus tot pe o pânză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290322_a_291651]
-
dărâmă din interior creștinismul. Pentru el, doctrinele lui Simon, Ptolemeu sau Marcion reprezintă tot atâtea simptome evidente ale unei reactivări a păgânismului. Raționamentul său poate fi rezumat în schema următoare: erezie = păgânism; păgânism = demonism; în consecință, erezie = demonism. Acest raționament maniheist al lui Iustin nu este prezent și la Irineu. Acesta din urmă construiește o teologie a istoriei pe principiul evoluției sau maturizării progresive, o teologie a istoriei tolerantă față de păgânism în general și față de stăpânirea romană, în special. El ramifică
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Bizanțul (971) și să se retragă către nord (unde va fi, dealtfel, ucis, ceva mai tîrziu, într-o luptă împotriva nomazilor pecenegi), în timp ce Tzimiskes, profitînd de greutățile interne ale Bulgariei (agitația aristocrației funciare și revolta bogomililor, sectă religioasă profesînd credințe maniheiste), va anexa această țară, în 972. Ultimul act se joacă sub Vasile II. În timpul anilor grei care definesc începutul domniei sale, un nou "Imperiu Bulgar" s-a format în jurul Orhidrei, în Pind, compus din Macedonia, o parte din vechea Bulgarie, Epirul
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
ludică a violenței); Maniheismul tratării semio-discursive a actelor în scenele de violență (reducerea confruntărilor dintre personaje și actori la dispute între două „tipuri pure” de actanți: unii 100% „negativi”, alții 100% „pozitivi” - toți fiind, deopotrivă, eroizați. Combinarea unei scheme cultural-valorice maniheiste și naturalizante (lupta Binelui și Răului, legea celui mai puternic, înfruntarea ca trăsătură a interacțiunii umane din zona interpersonală intimă - ceea ce vedem sistematic în schema narativă a serialelor americane difuzate și de televiziunile din România) cu procedeul tehnic al filmării
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
și a „planului apropiat” de filmare a acțiunii. Consecința acestor tehnici de filmare care constă în plasarea violenței „în zona interpersonală”, înseamnă, de fapt, apropierea zonei de adresare de „zona intimității” până la punctul confundării lor (ibidem). Combinarea unei scheme cultural-valorice maniheiste și naturalizante (lupta Binelui și Răului, legea celui mai puternic, înfruntarea ca trăsătură a interacțiunii umane din zona interpersonală intimă - ceea ce vedem sistematic în schema narativă a serialelor americane) cu procedeul tehnic al filmării preferențiale în „plan apropiat” (deci asocierea
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
și amuzament (ludică) Acte și scene de exaltare, eroizare a violenței Violența logică Contexte de localizare a violenței Cadrul domestic, familial Situații de distracție, relaxare Loc de muncă Strada și utilizarea serviciilor Situații de interacțiune cu autoritățile Violența naturală Contextualizare maniheistă Eroi Antieroi Personaje negative atrăgătoare Contextualizare discursivă Violența ca fapte diverse senzaționale Violența ca fapte „de societate” Violența ca fapte „naturalizate” Violența ca momente logice ale narațiunii Violența ca mod eficient și natural de rezolvare a situațiilor și diferendelor O
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
în care conținutul se străvede prin conținător, cuprinsul prin cuprinzător: bezna dezvăluită în lumina care o învăluie. Un sâmbure al răului mai bătrân decât moartea, imemorialul pol negativ al ființei. Nu e adevărul, ci inversul său, dar nu în sensul maniheist al principiilor antagonice care stau la baza creației. Nici neadevărul nu putem spune că e, ci nimicul unui altceva, imaginea întoarsă în golul nevederii. Nu mai e vorba acum de trupul redus la nimicul posibilei sale restaurări. Este nimicul absolut
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
profunde a ansamblului curricular; e) proiectarea curriculară păstrează aparența neutralității ideologice; f) cei patru pași ai proiectării curriculare care definesc și normează curriculumul, de fapt, instituie „realitatea” curriculumului; g) raționalul lui Tyler impune o serie de distincții binare, antagonice și maniheiste: semnificativ/nesemnificativ; organizare/dezorganizare; evaluare/nonevaluare; scopuri educaționale legitime/scopuri educaționale nelegitime; contabilizabil/necontabilizabil; continuitate/discontinuitate; integrare/neintegrare; secvențial/nesecvențial. După Cherryholmes, „Raționalul lui Tyler” nu „spune” doar „ceea ce spune”; el conține și un mesaj subliminal. „Principiile fundamentale” ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de a „descoperi noi regiuni de realitate” nu va avea ca rezultat decât descrierea din ce în ce mai încărcată de lirism factice și de sentimentalism dulceag a „noului” de tip comunist și a „viitorului luminos”. În aceste texte de propagandă, realitatea e „zugrăvită” maniheist, tot și toate intră într-un malaxor ideologic sau, mai bine zis, sunt dintru început prefabricate, schematizate. Reportajul lui N. devine într-un fel minimal „literar”, dar nu este literatură. Ficționalizarea și cosmetizarea realității vor conduce la un tip de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288451_a_289780]
-
Invadarea Libanului în iulie 2006 a atribuit, pentru un moment, rolul de victimă arabilor și palestinienilor, făcând din israelieni călăi ai unei populații civile, în timp ce Hezbollah-ul se erija în rezistent și salvator al poporului libanez. Inconstanța opiniei publice și perceperea maniheistă a rolurilor confirmă perversitatea conceptului de victimitate și ușurința cu care el poate fi însușit. După acest război, va fi, fără îndoială, instructiv să urmărim turnura pe care o va lua receptarea Holocaustului atât la ne-evrei, cât și în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
instanțelor imperiale romane. De cînd a luat ființă, Biserica a funcționat ca un filtru. Primul act de cenzură al creștinismului datează chiar de la nașterea acestuia, de la sinodul de la Niceea. Aici a fost condamnată Thalia lui Arie, urmată de Origen, de maniheiști, de clasicii păgîni, de Gioacchino da Fiore etc. Condamnarea teologică a unui autor implica distrugerea materială a manuscriselor. Odată cu dezvoltarea în Occident a universităților, se consolidează și organismele de control (hotărîrea din 1275 a lui Filip cel Viteaz). * "Libertatea spunea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
văzut, se aștepta ca un pârlit ca mine să-i cadă în genunchi, mulțumesc, maestre, că m-ați băgat în seamă. Câtă mărinimie, Dumnezeule, așa ceva nu mai găsești în ziua de azi! I-am spus că la mine la țară maniheiștii ăștia erau ceva mai rari, dar un singur lucru m-ar interesa și pe mine, i-a plăcut au ba cartea mea? Am mai spus, de fapt asta și e important, să-ți placă, restul sunt fandoseli neglijabile. Cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aia m-a enervat veterinarul - să mă acuze tocmai de superficialitate. Îi pun pe oameni să-și aducă aminte tot felul de chestii, să rememoreze, să descopere în ei chestii de care le era frică să vorbească. Hai că devin maniheist. Prea văd totul doar în alb și negru. Și nu e în regulă atâta lipsă de nuanță, să faci o împărțeală din asta extrem de rigidă, io, deoparte, eroul pozitiv, singur împotriva tuturor, și, de cealaltă parte, scursura, caracuda. V-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mărirea duratei de lucru, fie că e vorba de durata anuală sau de reculul vârstei de pensionare, recurgerea la imigrația provenită din țări cu demografie dinamică sau creșterea participării feminine. Ideile înțelepte în această privință se află rar în soluțiile maniheiste și adesea în soluții de compromis care combină efectele favorabile a fiecărei piste de reflecție. Capitolul IV Creștere demografică și prosperitate economică Îmbătrânirea populației europene ar fi o frână în calea creșterii economice afectând dinamicile productive, antreprenoriale și competitive ale
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Sud, nici lucrătoare în toată regula, cum se întâmplă în Europa de Nord, sunt mame de familie având o activitate profesională. Când devin mame, își pot păstra serviciul sau renunța la activitatea profesională timp de câțiva ani. Statutul femeii este mai puțin maniheist și mai subtil decât în restul Europei, fapt ce explică complexitatea măsurilor tehnice care caracterizează modelul francez. Acest model este inspirat de două curente de gândire care, în loc să se opună, se întăresc reciproc: "familialismul" conform tradiției asociațiilor familiale, adesea confesionale
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Azi cine-l mai știe, dar noi îl citiserăm. Îmi și aduc aminte două titluri: Țuș-Țuș, romanul unui măgăruș și Mai sunt oameni buni. Un Constantin Chiriță al vremii lui, însă mai sentimental. Am ajuns repede la încheierea că producția maniheistă a lui Ionescu Morel se înscria foarte bine în linia preceptelor realismului-socialist, ba chiar, dacă judecam drept, le anticipa. În cazul românesc, desigur. Concluzia? Ionescu Morel era un precursor ignorat al realismului socialist românesc și trebuia să facem ceva pentru
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
hohotiri, poezia ei transmite, ca sentiment fundamental, îndurerarea în fața distrugerii lumii vechi țărănești, proces care îi apare, ca și lui Marin Preda, drept fără întoarcere. De aici disperarea, revoltele, sfâșierile. Orașul, în schimb, va cons titui, în reprezentările sale apăsat maniheiste, o țintă a imprecațiilor, a sarcasmelor, văzut ca un sediu al răului agresor și al imposturii, al poleielilor coclite: Invizibile porți de orient în amurgul călit coclit-poleit distanța dus-întors în melancolie Urbe inspiratoare! Norocul nostru să ne naștem aici să
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și angajamentul lui total pentru utopia statului natural") ș.c.l. Coordonata generală pe care se așează publicistica eminesciană "se bizuie zice Eugen Simion pe o veritabilă poetică a refuzului, dublată de o poetică a mitizării /.../ o poetică de tip maniheist". Este o publicistică scrisă într-o perioadă de tranziție, în care tânărul stat român modern "își caută o identitate și își construiește un mecanism de funcționare", articolele sale surprinzând prin "nota lor pamfletară și, în același timp, mesianică". Fără a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Juan-Miguel Garrigues, autor al unui articol despre Maxim Mărturisitorul. În puținele pagini pe care le-a consacrat acestei polemici, Stăniloae nu aduce câtuși de puțin răspunsuri decisive, mulțumindu-se mai degrabă să-și reia acuzațiile Împotriva viziunii prea raționaliste, chiar maniheiste, a Occidentului În general și a catolicilor În special. Criticile de fond strălucesc prin absență. Totuși, la sfârșitul textului, Stăniloae propune un număr de elemente În vederea Împăcării celor două părți, palamită și antipalamită, și se declară destul de mulțumit de interesul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
fiindcă În prefața pe care o va redacta pentru cea de-a doua ediție a monografiei despre Palamas (1993), Stăniloae revine la poziția sa intransigentă față de teologia catolică, socotită ca fiind purtătoare a germenilor raționalismului ateu și a unei viziuni maniheiste, ba chiar păgâne, a lumii. III Așa cum s-a putut constata, teologia lui Stăniloae este profund ancorată În tradiția patristică, mai bine zis Într-o anumită tradiție patristică, din care lipsesc Origen și Părinții latini. În prefața operei sale de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
eticii și echității socialiste ca pe o formă de îndoctrinare ostilă, în rând cu orice document de partid. Morala bunului-simț este absolut necesară, dar nu și suficientă pentru construcțiile democratice moderne și pentru înțelegerea etică a politicii. Moralele absolutiste, construite maniheist, la rândul lor nu fac servicii unei lumi democratice. Societatea reală nu se compune decât accidental și singular din eroi și sfinți. Valorile și normele după care trăim trebuie să se potrivească faptelor de care am putea fi în stare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]