2,098 matches
-
Clasa a II-a C La schi Am așteptat o zi liniștită, cu soare. Am plecat cu schiurile în pădurea din apropiere. După toamna umedă și posomorâtă, acum pădurea este luminoasă și împodobită. Poienele pădurii s-au acoperit cu o mantie groasă de zăpadă albă și pufoasă. Într-un stejar am văzut un stol de pițigoi gălăgioși. Ei ciuguleau mugurii mici. Gândacii stăteau ascunși sub coaja arborilor bătrâni și găunoși. O ghionoaie cenușie ciocănea în coaja unui fag cu ciocul ei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
umiliți, orbiți fiind de strălucirea piscurilor albe de calcar, ce scânteiază sub luminile de aur ale soarelui, parcă ar fi un diamant al timpului, ori o mândră stea polară. La poalele muntelui, ținuturile păduroase înfășoară goliciunea de calcar cu o mantie verde, de smarald. Câtă forfotă, câtă viață ascund aceste păduri - îmi ziceam eu, purtată fiind de marile aripi ale fanteziei. Aceste viețuitoare stau aici ca într-un templu, respectând cu sfințenie primitoarea lor gazdă și legile naturii aspre din această
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
C Eu și Nică Iarna, anotimpul zăpezii imaculate, și-a făcut deja apariția. Ninge cu roiuri de fluturi mari și pufoși. Gerul aspru face ca ferestrele caselor să fie împodobite cu flori uriașe de gheață. Totul s-a îmbrăcat în mantia argintie a iernii. Suntem deja în vacanță și de aceea, eu, Nică și cu alți prieteni, ne-am gândit să mergem la săniuș. Câtă veselie și câtă bucurie! Derdelușul e plin de copii veseli veniți de prin toate cartierele. Eu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cele mai vechi timpuri, românul a considerat moartea ca pe o trecere în altă lume, în alt paradis. Un mare poet spunea că nouă ne este frică de moarte, fiindcă noi am creat-o urâtă și întunecată, cu secure și mantie neagră. Filozofii spun că această frică de moarte există la orice om și că aceasta crește tot mai mult atunci când ne gândim că vom părăsi tot ce avem mai drag și mai frumos pe acest pământ; că nu vom mai
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cei mai buni câini ai săi, el doar să-i fie îndeplinit testamentul din care se deduce dragostea față de oi, de câini, dragostea față de artă și iubirea nemărginită față de măicuța bătrână. Ciobanul nu vede moartea ca pe o babă cu mantie neagră și cu o secure în mână, ci, el o transformă într-o mândră crăiasă, / a lumii mireasă. Este deosebită această fată de crai cu care ciobănașul s-a însurat. Asemenea lui, Mihai Eminescu se gândește cum va fi moartea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nărui peste mine! Lăsați-mi Arcul de Triumf, să trec pe sub el, să mă simt un erou. Lăsați-mi cascada Niagara să-mi învălui visele în spuma albă să-mi răcoresc gândurile cu scop de diamant! Lăsați-mi Alpii cu mantia albă, ca de pe piscurile lor să caut în zare jungla și Sahara! Lăsați-mi teiul lui Eminescu, să-mi cioplesc din tulpina lui leagăn pentru prunc! Nu mi-l luați Miorița să i-o pot îngâna ușor când îl va
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cînd bați cîmpii cu rațiunea? Ce urît îți este? Ești, dar îți este urît". A urmat împăcarea. Și iarăși trăiam la tensiunea partiturii impuse de Iordan. Și iarăși cînta liliacul și înflorea privighetoarea. Și iarăși mă rostogoleam, ca Tano, pe mantia ierbii de munte. Și iarăși mă hrăneam cu umbre de păsări. Și iarăși mă arcuiam-pod-între extaz și disperare. "Te-ai iubit cu cineva între timp?" a ținut să știe preaașteptatul Iordan. Cum? Eu nu puteam folosi cuvîntul ca armă? Scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
alte cazuri autorul reacționează ca un anarhist față de modul de organizare a societății: „Imaginez un guvern care ar arde public toate legile, ordonanțele, constituția, codul juridic, tot amalgamul ăsta zăpăcitor.“ Dacă în planul ideilor generale autorul se înfășoară, teatral, în mantia măreției, când vine vorba despre viața sa intimă scâncește ca un copil neajutorat, povestind, de exemplu, cum a fost certat de soția lui pentru că nu a vrut să repare o ușă. Se dovedește astfel încă o dată că femeia, „minte scurtă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de noapte. Ce fac portocalele? Zâmbesc. Ce face marea? Își târăște genunchii zdreliți. Și așa mai departe. Ce face poezia asediată de această activitate trepidantă? Iese pe furiș, în vârful picioarelor, din cartea tinerei autoare, și dispare undeva, în noapte. Mantia alba a lui Heliade Istoricii literari au evocat, zâmbind subțire, mantia albă cu care se înfășura Ion Heliade Rădulescu înainte de a apărea în fața mulțimii. Atitudinea lui teatrală nu era însă cu totul străină de romantismul secolului XIX, secol în care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
genunchii zdreliți. Și așa mai departe. Ce face poezia asediată de această activitate trepidantă? Iese pe furiș, în vârful picioarelor, din cartea tinerei autoare, și dispare undeva, în noapte. Mantia alba a lui Heliade Istoricii literari au evocat, zâmbind subțire, mantia albă cu care se înfășura Ion Heliade Rădulescu înainte de a apărea în fața mulțimii. Atitudinea lui teatrală nu era însă cu totul străină de romantismul secolului XIX, secol în care Eminescu însuși,cu desăvârșitul lui bun-gust, declama: „Pururi tânăr, înfășurat în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
înfășurat în manta-mi, / Ochii mei înălțam la steaua / Singurătății...“ Dumitru Ignat, autorul unui volum de versuri apărut la începutul secolului XXI (Astfel, Quadrat, Botoșani, 2007), își aruncă și el pe umeri, însă în total dezacord cu spiritul vremii lui, mantia albă a pozei de erou romantic. Grandilocvent și narcisist, dar simulând umilința, într-o metrică împiedicată, de inspirație exterior-argheziană, el vorbește la nesfârșit despre sine, despre destinul lui de individ excepțional, despre singurătatea la care îl condamnă acest destin. „Eu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
aiurea, țintă la perdele. / Afară, prin vecini, casetofonul / vomită-ntr una, disperat, manele.“ (Pesimism) Stilul colocvial îl face să-l imite uneori, involuntar, pe Marin Sorescu: „Nu e adevărat că umblam / dezbrăcat. / Purtam pe deasupra / aripi de fluturi, un fel de mantii / pictate de unul / Dali, / care în timpul liber / ardea girafe.“ (În apărarea mea) Alteori poezia sa face atingere cu poezia lui Mircea Dinescu: „Iubita mea, ce ne așteaptă, oare / și câte-o să mai facem peste-o vreme? / din când în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Arderea de tot înmiresma cerul. Sfinții picurau din tempera nuanțe multicolore. Iconostasul își elibera ierarhii încătușați în argint. Deasupra focului, îngeri dănțuiau Isaia. Crucea a fâlfâit din aripi, apoi s-a înălțat la cer. Petru și-a scos calamafca, paramanul, mantia, antirimul, cămașa, pantalonii, sandalele, apoi a urcat pe jeratic. O mireasmă plăcută s-a înălțat către cer. Scaunul judecății, gol. Pendulul ceasului bătea ora două. 64. De pe muntele Bârgău, mânăstirea lumina ca o horă de foc. Flăcări roșii, verzi, albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
peste Bistrița cu lună plină. Dumnezeu, speriat, privea cerul. Sta în cenușă, întins pe spate, cu o desagă de oase sub cap: zorii coborau peste Bistrița pe umerii unei cruci. De pe trupul lui Petru, una câte una, s-au desfrunzit mantia, rasa, dulama, reverenda, brâul, cămașa, mirul, împărtășania, rugăciunea. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă fraților! 67. Pompierii au ajuns prea târziu. Flăcările au topit până și țigla acoperișurilor; cărămizile se desprindeau din zid ca niște frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
el închisese ochii și-și mișca buzele părea că se roagă. Hai, spune, ce-ai vrea să faci tu în cer?" mă întrebă din nou cel de lângă mine. Îmi dădu mâna să mă ridic, mă înfășură într-un colț al mantiei lui și pășirăm afară, în ploaie. Ne așezarăm lângă foc. Câteva scântei mai pâlpâiau, ici și colo, în adăpostul de pietre. Oaspetele scormoni în cenușă, mai adăugă câteva frunze și vreascuri... Aiurea, mi-am spus! Ce, nu vede că plouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
plângea, doar suspina din când în când... "De parcă i s-ar desprinde sufletul" își spuse. O mângâie ușor pe păr... părul, mândria și frumusețea surioarei ei... auriu-roșcat ca și al ei, dar lung, ondulat și greu, o învăluia ca o mantie parfumată... Da, mai păstra încă parfumul... parfumul atât de puternic, care umpluse casa în seara aceea ... Ea, tocmai ea, așa de retrasă, de singuratică, ea, care n-ar fi ridicat ochii la musafiri, care n-ar fi scos un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ea i se pare cunoscută, i se adresează cu familiaritate : Bine ai venit, fetițo ! Bine ai venit, Dora ! Te așteptam de multă vreme. Întrebările nu au rost. Lângă ea, învăluită într-o bertă care îi cade de pe umeri ca o mantie, Dora o recunoaște, fără nici o ezitare, pe Teo..., pe Teodora. Nu mai este la fel de tânără ca cea din fotografie, umerii îi sunt aduși, fața luminată de soare pare făcută dintr-un pergament brăzdat de o rețea de cute adânci, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cea spațioasă la a cărei ușă stăruise să bată și nu primise nici un răspuns. Teodora tocmai conduce spre ușă un bărbat scund și spătos îmbrăcat într-o pufoaică și încălțat cu pâslari. Este înfășurată în aceeași bertă cu înfățișare de mantie de culoarea măslinei, bordată de franjuri înnodate în mod bizar. Artiomușca... Îi zace nevasta de mai multe zile și azi are mari fierbințeli. I-am dat niște picături de nalbă amestecată cu crețișoară. Dacă astea nu-i fac bine, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
iernile odinioară în întreaga Bucovină! Omăturile acopereau din belșug tot ținutul de la început de decembrie și până către finele lui martie. Totul părea zăvorât la păstrare ca într-o nesfârșită cămară: pământul, arbuștii, luncile, casele mai tupilate se ascundeau sub mantia pufoasă pentru îndelungata hibernare. Vânturile cumplite mânau nouri de zăpadă zile și nopți de-a rândul și le nămețeau în dune nesfârșite prin toate văile, pe toate drumurile, chiar și pe șoseaua crăiască Cernăuți-Suceava. Gerurile năprasnice crăpau fagii și stejarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în inima lui. Ce n-ar fi dat să fi fost împreună, să-i admire părul împodobit de steluțe de zăpadă! Anotimpul rece, cu tot frigul, cu toată promoroaca are și frumusețile lui începând de la primele semne ale sale până la mantia groasă de nea. Este o splendoare să vezi o ninsoare într-o zi în care și razele soarelui își fac apariția. Fulgii de nea par ca niște steluțe argintii, luminoase răspândite de cerul darnic; sau să vezi fulgi moi, pufoși
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
lor din primăvară sub podoaba florilor. Dacă un zbor grăbit de vrabie le-atinge creanga, aceasta se scutură de povara zăpezii care cade ca petalele albe ale florilor de cireș. Și ninge, ninge, ninge până totul se îmbracă într-o mantie albă, strălucitoare ziua, cu o sclipire mistică noaptea sub clar de lună. Prima zăpadă este curată, pufoasă îmbiind copiii să se afunde veseli ca pe o plapumă, lăsându-și forma corpului ca într-un mulaj. Când vântul o spulberă, pânzele
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
întreabă Cecilia. —Simt, și mirosul florilor de tei mă face să simt și mai pregnant parfumul tău ca-ntr-o minunată simfonie a miresmelor. Într-adevăr parcul arăta splendid cu teii în floare. Florile de sezon îl îmbrăcau într-o mantie multicoloră pusă în evidență de mâna grădinarilor pricepuți în a da forme rotunde, triunghiulare, pătrate rondurilor și în a îmbina armonios culorile diferitelor specii de plante. Peste această minunăție florală, se înalță o altă minunăție a teilor maiestoși încărcați de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
franchețe de neimaginat. Această franchețe, ce pare paradoxală la un popor atât de retras și de alunecos, caută să te descoasă pe tine, cel ciudat, cel atât de altfel, purtând mituri de care nu ești nici măcar conștient, ca pe o mantie nobilă și singuratică, până în intimitatea trupului care, alb, te face ales. Cu o simplitate dezarmantă, anulând regulile de distanță socială cu care ești obișnuit, vânzătorul dintr-un sat de munte îți va spune, cu ocazia unui festival local, atunci când îi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o fracțiune de secundă Magnolia a amețit, ochii s-au închis, în timp ce sângele i-a plecat de la inimă cu o viteză mai mare ca de obicei, năvălind în obraji, după care i-a cuprins întregul corp, învăluindu-l într-o mantie firavă, trepidantă și proaspătă ca o mireasmă. Si-a dat seama că a suferit o transformare și când ochii i s-au deschis se scăldau cu dragoste în zalele de aur ale tânărului adonis. De bucurie că Magnolia a acceptat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lume. Sărmana Magnolia privea spre cer să-l vadă pe Spirit, dar nu avea cum pentru că în calea lui înspre univers l-au acoperit norii. Învăluită în durere i-a transmis toată dragostea ei imposibilă. S-a făcut târziu și mantia nopții, peste pădure s-a întins, cuprinzând tot spațiul între cer și pământ. Abia atunci a hotărât Magnolia să se ducă acasă. În acel moment și-a dat seama că de mult nu a mai fost voioasă ca în acea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]