695 matches
-
veac, de a controla nu doar coastele Aquitaniei, ci și ale provinciei vecine, Bretania. De altfel, Bretania va juca un rol important în cursul Războiului de 100 de Ani. Din aceeași perspectivă economică era vizat și comitatul Flandrei, ale cărui manufacturi de postav depindeau de comerțul cu lână din Anglia; ori regii Franței încercaseră să-și subordoneze total Flandra, cel mai recent cu doar două decenii în urmă, în timpul lui Filip al IV-lea. Războiul poate fi divizat în patru faze
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
Gastronomia de aici este foarte bună, existând mâncare bună la prețuri accesibile în toată coasta. Sunt de asemenea multe locuri în care se poate practică shopping-ul, aici putându-se cumpăra de la suveniruri la bunuri locale și chiar obiecte de manufactură, sau obiecte ce țin de modă. Aici se găsesc și centre moderne de cumpărături. Costă Calida este bine cunoscută pentru lacurile sărate de aici (sarea fiind o importantă sursă pentru export). Acest lucru afectează nivelurile umidității făcând că și aerul
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
foarte căutat de turiștii spanioli și de către turiștii, pensionarii și rezidenții din nordul Europei. Aici au avut loc anumite renovări ce au avut efecte adverse asupra mediului înconjurător. Motril este mai mult un oraș ce se bazează pe agricultură și manufactura, deținând și un mic port la mare, decât o destinație turistică. Orașele mici și mai puțin dezvoltate de aici fac din Costă Tropica o coastă mai în stilul tradițional spaniol, în comparație cu alte coaste precu Costă del Sol. De asemenea această
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
cooperativa agricolă „ Traian”, la 5 octombrie 1924. Dicționarul statistic menționează că, la începutul anilor 20, erau 2 grădini de zarzavaturi, 4 mori de vânt, poșta de cai a zemstvei, telefon, poștă. În fiecare marți se făcea târg de vite și manufactură. În ceea ce privește instituțiile administrative, acestea constituiau: reședința de voloste, postul de jandarmi, agentul sanitar, judecătoria rurală de ocol, primăria, agenția de percepție, cooperativa de consum. La 28 iunie 1940, ca urmare a pactului Ribentrop-Molotov și protocolului adițional secret din 23 august
Ciocîlteni, Orhei () [Corola-website/Science/305194_a_306523]
-
Füssen a achiziționat domeniul Ponickau, inclusiv clădirile fostei abații (în afară de biserică). Aripa de nord a fost folosită ca primărie. În aripa de sud se află acum Muzeul orașului Füssen, cu prezentarea istoriei mănăstirii și a orașului și în special a manufacturilor tradiționale de chituri și viori din Füssen. Se pot vizita de asemenea camerele de primire în stil baroc ale abației. Până în 919 nu a existat nicio evidență documentară a stareților din această abație. Potrivit tradiției, Sfântul Magnus este considerat a
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]
-
în Sfântul Imperiu Roman, de abia Nikolaus a obținut titlul de baron pentru țările Imperiului Hasburgic) care s-a mutat în Olanda, în ultimul sfert al secolului al XVII-lea. El a fost fiul lui Claudius Nikolaus (1694-1743), proprietarul unei manufacturi de pânză și catifea în Leiden și al soției lui, Elisabeth Maria von Heyningen († 1755) din Delft. A avut un frate, Johann Jakob, farmacist († 1768) și o soră, Marie Agathe. Viitorul savant a fost căsătorit cu Catharina († 1791), fiica consilierului
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
i-a dedicat mai multe opere, mai departe a publicat două compoziții sub numele acestuia ("Als Luise die Briefe ihres ungetreuen Liebhabers verbrannte", KV 520 și "Das Traumbild", KV 530). Tatăl lui Nikolaus a fost inițial bogat ca proprietar unei manufacturi însemnate de pânză și catifea, dar a pierdut din cauza unor condiții nefavorabile pentru negoț cea mai mare parte a averii sale. Cu toate acestea, copilul a primit o educație cu grijă, părinții dorind să studieze odată teologia. După absolvirea liceului
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
secolului al XVIII-lea atunci când lemnul de construcție a devenit din ce în ce mai rar și mai scump. În bisericile de lemn din Banatul montan se păstrează un număr considerabil de icoane pictate pe sticlă; suportul picturii - sticla - era furnizat de către cele două manufacturi de prelucrare a sticlei ("glăjării") de la Tomești (așezare situată pe valea Begheiului, jud. Timiș) și cea de la Calina (jud. Caraș - Severin), care funcționau la începutul secolului al XVIII-lea. În biserica din Calina se păstrează și câteva icoane pictate pe
Biserica de lemn din Calina () [Corola-website/Science/317199_a_318528]
-
stratificarea hainelor sau design-ul unor mese, unde o masă mai mică este așezată pe alta mai mare ș.a.m.d. Primul muzeu "matrioșcic" s-a deschis în Moscova în Octombrie, 2001. Clădirea muzeului obișnuia să fie un magazin de manufactură și un magazin numit "Educația copiilor". Primele păpuși din lemn au fost realizate aici. Există aproximativ 14 mii de exemplare în colecția muzeului. Expoziția arată cum s-a modificat de-a lungul anilor. Oricine poate găsi un suvenir la magazinul
Matrioșka () [Corola-website/Science/314850_a_316179]
-
ajuns pentru ca acea cetate să fie ridicată. Mircea a avut inițiativa să înființeze o mină de aramă la Baia de Aramă cu puțin înainte de anul 1392. Zeciuiala provenită de aici a fost dăruită mănăstirii Tismana, care o comercializa sau o utiliza la manufactura produselor specifice (clopote, sfeștnice etc.). Arama sau obiectele realizate din aceasta erau exportate în Ardeal și alte zone (spre exemplu, cetatea Caffa a cumpărat trei clopote de aramă în 1419). Țara Românească întreținea legături comerciale intense cu Ardealul, în special
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
frecventează Clubul lui Martin Scriblerus. În 1714 devine "decan" (paroh) al catedralei "Saint Patrick" din Dublin. Începe să studieze viața poporului irlandez și publică pamfletul ""A Proposal for the Universal Use of the Irish Manufacture"" ("Propunere pentru folosirea generală a manufacturii irlandeze", 1720), în care îndeamnă poporul irlandez să nu mai cumpere mărfuri englezești, ci să-și dezvolte o industrie proprie. Mai târziu, Swift publică anonim o serie de pamflete sub titlul ""The Drapier's Letters"" ("Scrisorile unui postăvar", 1724) și
Jonathan Swift () [Corola-website/Science/300836_a_302165]
-
de matematică, Frederik având aceeași pasiune pentru fizică pe care a avut-o și tatăl său. În copilărie, el deja avea oale, cazane, tuburi, pe care le cumpăra cu banii de buzunar sau le primea ca daruri de la fabrici de manufactură. În școala generală a pus accent mai mult pe fizică și a neglijat alte materii cum ar fi istoria, limba greaca sau latina, la care, mai târziu, a fost obligat să dea un examen pentru a intra la universitate. A
Frits Zernike () [Corola-website/Science/306288_a_307617]
-
permis de muncă pentru a lucra în insula, pana cand împlinesc cinci ani de reședință. Insula Mân are o economie cu taxe scăzute, cele pe venit variind între 10% și 18%, iar companiile sunt scutite de impozit. Serviciile bancare externe, manufactura și turismul sunt principalele activități economice. De asemenea datorită ajutoarelor acordate de guvern pentru companiile de tehnologie avansată și instituțiile financiare au crescut posibilitățile de angajare pe insulă. Insula Mân emite propriile monede și bancnote care circulă liber alături de monedele
Insula Man () [Corola-website/Science/296830_a_298159]
-
mitologică, a proiectat tapiserii, decoruri de teatrale și figurine de porțelan. Provenind dintr-un mediu social modest, Boucher a reușit să facă o carieră extraordinară: a lucrat pentru regele Ludovic al XV-lea, pentru metresa acestuia, marchiza de Pompadour, pentru manufacturile regale, pentru curțile regale ale altor țări, pentru colecționari particulari, tablourile sale fiind primite cu entuziasm de public și de critici. Părinții lui , născut la Paris în ziua de 29 septembrie 1703, au fost Nicolas Boucher - pictor la academia Saint-Luc
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
repurtează primele succese cu adevărat importante. La 30 ianuarie a prezentat juriului tabloul "Rinaldo și Armida" și a fost primit în Academie ca pictor de scene istorice, gen considerat de cea mai prestigioasă categorie. În același an conducerea și administrarea manufacturilor de postavuri din Beauvais este preluată de pictorul Jean-Baptiste Oudry (1686-1755). La propunerea acestuia, Boucher va picta mai multe proiecte de tapiserii și "goblenuri" cu scene variate. Între anii 1735-1745, la atelierele din Beauvais, se vor realiza trei cicluri după
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
mese din palatul de la Fontainebleau. În scurtă vreme, favorita regelui se erijează în protectoarea artistului. Marchiza are liberatatea deplină de a lua hotărîri în sfera artei. Influenta doamnă îi încredințează numeroase lucrări de prestigiu, îl introduce în mediul înfloritor al manufacturilor regale. Datorită ei, Boucher pictează câteva dintre cele mai strălucite opere ale sale, printre care se numără numeroase portrete ale puternicei lui protectoare. În iunie 1752, marchiza obține pentru Boucher o locuință la Louvre. Un an mai târziu îi comandă
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
Bellevue și Crécy. Tot datorită ei, Boucher este numit în anul 1755 director artistic al celebrelor ateliere de țesături pariziene "Gobelins" (de unde provine numele renumitelor tapiserii). În același timp desenează multe motive ornamentale pe bibelouri de porțelan neemailate, produse de manufacturile de la Sèvres. Începând din anul 1759, comentariile criticilor devin mai aspre. Cele mai înverșunate atacuri provin din partea filosofului Diderot, care preferă stilul neoclasic. În anul 1763 prezintă la Salon un număr de unsprezece tablouri, care vor avea un răsunet nefavorabil
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
s-a dezvoltat surprinzător de lent. După incendiul care a distrus aproape complet așezarea, puterile locale s-au folosit de ocazie pentru a reconstrui orașul din temelii. Infrastructura modernă pentru acele timpuri și portul foarte activ au făcut ca multe manufacturi și centre comerciale să își stabilească sediul în Detroit, care a căpătat porecla de ""poarta către nord-vest"". Populația orașului Detroit a crescut cu peste 600% în prima jumătate a secolului XX, în mare parte datorită unui aflux de imigranți din
Detroit () [Corola-website/Science/304127_a_305456]
-
și băuturilor alcoolice; meșteșugurile pentru producția vestimentară-pielăritul, torsul, țesutul, croitoria, blanaritul, cojocăritul, meșteșugarii ce implicau olăritul, prelucrarea metalelor, fierarii, meșteșuguri de construcții și producerea obiectelor gospodărești. La sfârșitul evului mediu s-au dezvoltat ateliere meșteșugărești simple, apoi ateliere subordonate breslelor, manufacturile concentrate și cele dispersate. Meșteșugurile erau practicate și de țărani ce își produceau singuri cele necesare sau își completau veniturile lucrând pentru proprietarii manufacturilor urbane. Meșteșugurile erau concentrate în orașe și erau semnificative din punct de vedere calitativ, dar erau
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
obiectelor gospodărești. La sfârșitul evului mediu s-au dezvoltat ateliere meșteșugărești simple, apoi ateliere subordonate breslelor, manufacturile concentrate și cele dispersate. Meșteșugurile erau practicate și de țărani ce își produceau singuri cele necesare sau își completau veniturile lucrând pentru proprietarii manufacturilor urbane. Meșteșugurile erau concentrate în orașe și erau semnificative din punct de vedere calitativ, dar erau semnificative și în zonele rurale din punct de vedere cantitativ. Reglementările de breaslă și breslele s-au înmulțit, pe lângă efortul de protejare a interselor
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
rurale din punct de vedere cantitativ. Reglementările de breaslă și breslele s-au înmulțit, pe lângă efortul de protejare a interselor și de limitare a concurenței. S-au impus noi standarde calitative ridicate. În secolul al XIII-lea, s-au dezvoltat manufacturile dispersate în domeniul textil,în producția de postav din Flandra și Toscana, întreprinderi capitaliste organizate pe baza diviziunii tehnice a muncii, controlate pe deplin de deținătorul de capital. Deținătorul cumpăra materia prima și plătea salariile lucrătorilor. În aceste manufacturi lucrau
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
dezvoltat manufacturile dispersate în domeniul textil,în producția de postav din Flandra și Toscana, întreprinderi capitaliste organizate pe baza diviziunii tehnice a muncii, controlate pe deplin de deținătorul de capital. Deținătorul cumpăra materia prima și plătea salariile lucrătorilor. În aceste manufacturi lucrau țărani, fiind plătiți cu salarii mici, și nu erau legați de reglementările breslelor. La sfârșitul evului mediu s-au dezvoltat manufacturi concentrate în sectorul metalurgic sau în domeniul tiparului. Cele mai mari au fost șantierele de construcții navale, mai
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
muncii, controlate pe deplin de deținătorul de capital. Deținătorul cumpăra materia prima și plătea salariile lucrătorilor. În aceste manufacturi lucrau țărani, fiind plătiți cu salarii mici, și nu erau legați de reglementările breslelor. La sfârșitul evului mediu s-au dezvoltat manufacturi concentrate în sectorul metalurgic sau în domeniul tiparului. Cele mai mari au fost șantierele de construcții navale, mai ales că la sfârșitul secolului XVI, se introducea standardizarea componentelor pentru construirea corăbiilor cu pânze de tip "fluyt" în șantierele de la Amsterdam
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
erau procurate prin comerț, inițial, producția textilelor pe piață dezvoltându-se în Imperiul Bizantin, raspandindu-se în lumea arabă, în extremul orient și apoi, în Europa occidentală. Flandra și Toscana erau specializate în producția de masă a postavului realizat în manufacturi care utilizau materii prime importate și vindeau produsele finale consumatorilor din regiuni îndepărtate, ulterior, producția de postavuri raspandindu-se în întreagă Europa pentru piețe non-locale. Pânzeturile erau produse în masă, iar bumbacul și mătasea erau comercializate în cantități mici, fiind
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]
-
comercializate în cantități mici, fiind extrem de scumpe. La sfârșitul evului mediu, s-au produs postavuri subțiri, care nu mai rezistau decade la rândul, care să fie transmise descendenților timp de 2-3 generații. Erau mai bine finisate, atrăgătoare și mai ieftine. Manufacturile din Flandra și Toscana au pierdut concurență din cauza salariilor mari, preferând să se specializeze în producția de textie de lux cumpărate de un număr limitat de oameni. Anglia a devenit cel mai mare producător de postavuri de lână. Olanda, pe lângă
Economie și societate medievală () [Corola-website/Science/302703_a_304032]