668 matches
-
scrisoare anonimă de la o cititoare care îi analiza scrierile. Descoperă, nu după mult timp că autoarea scrisorii era marchiza de Castries, care îl va invita în curând la ea. Are ocazia de a face cunoștința cu ducele de Fitz-Jammes, unchiul marchizei, astfel devenind fondator al ziarului legitimist Le Rénovateur. Spre sfârșitul anului apare prima parte din "Femeia de treizeci de ani", al cărei subiect îi este inspirat, fără îndoială, de viața doamnei de Berny. În 1832 după moartea la 7 aprilie
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
unde, își expune în scris starea de spirit: “dezolat, blestemând tot, afurisind femeia”. Spre liniștea lui sufletească, la 12 noiembrie primește o scrisoare din Ucraina, semnată L’Étranger (Străina), plină de cuvinte elogioase ce-l consolează de eșecul suferit cu marchiza de Castries. Primul succes al lui Balzac “Les Chouans” 1829, inițial publicat sub numele de “Le Dernier Chouan”) a fost urmat de “La Peau de chagrin” (1831). În următorii 20 de ani el a scris o vastă colecție de romane
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
sunt luterani). În anul 1603 reședința comitatului se mută de la Kulmbach la Bayreuth. În 1621 orașul avea cca 6000 locuitori. Mari daune materiale a avut de suferit în timpul „Războiului de 30 ani” (1618-1648). În 1732 începe era de guvernare a marchizei Wilhelmine, sora preferată a regelui Frederic cel Mare al Prusiei, epoca cea mai grandioasă (arhitectural) din istoria orașului. Ea construiește cele mai de seamă edificii din oraș și din apropierea orașului (Opera - Markgräfliches Opernhaus, castelul Neues Schloss cu Hofgarten, Eremitage, castelul
Bayreuth () [Corola-website/Science/304374_a_305703]
-
a fost distrus în proporție de 40% în timpul bombardamentelor anglo-americane. După 1945 a intrat în zona de ocupație americană, devenind capitala provinciei Oberfranken (Franconia Superioară). În prezent are 71.000 locuitori. Voltaire (pseudonimul scriitorului francez Francois-Marie Arouet) (1694-1778): invitat al marchizei Wilhelmine în luna sept.1734; a interpretat cu acest prilej un rol pe scena teatrului român în aer liber de la Eremitage-Bayreuth, alături de Wilhelmine. Carl Maria von Weber (1786-1826): în anul 1793, la vârsta de 7 ani; a jucat roluri de
Bayreuth () [Corola-website/Science/304374_a_305703]
-
fost demis din funcția de arhiepiscop de York (se presupune că la instigarea Annei Boleyn) iar mai târziu, capelanul familiei Boleyn, Thomas Cranmer, a fost numit arhiepiscop de Canterbury. La 1 septembrie 1532, regele i-a acordat Annei titlul de marchiză de Pembroke, și a devenit cea mai importantă femeie care nu făcea parte din familia regală din regat. Titlul Pembroke era semnificativ pentru familia Tudor deoarece unchiul lui Henric, Jasper Tudor, deținuse titlul de Conte de Pembroke Și familia Annei
Anne Boleyn () [Corola-website/Science/300133_a_301462]
-
Mast" ("Doi ani la catarg") de Richard Henry Dana, apărută în 1840, Melville se îmbarcă din nou ca marinar și, pe 1 ianuarie 1841, părăsește portul New Bedford, statul Massachusetts, pe bordul balenierei "Acushnet" în direcția Oceanului Pacific. Ajuns la Insulele Marchize, părăsește nava. Impresiile din călătoria efectuată constituie tema povestirilor "Taipi" (1846) și "Omoo" (1847). După ce stă câtva timp în Insulele Societății, ajunge la Honolulu iar de aici, pe bordul fregatei americane "United States", ajunge în toamna anului 1844 la Boston
Herman Melville () [Corola-website/Science/298469_a_299798]
-
fi putut spera că va reuși, dar el nu are talent și adesea nici sfaturi bune." Acesta avea un temperament nestatornic și grăbit. S-a îmbogățit foarte mult (peste 20 de milioane de livre) datorită "sistemul de drept". Amanta ducelui, marchiza de Prie, a avut o mare influență asupra lui. Bourbon a abandonat o parte din afaceri lui Fleury, în special cele religioase, inclusiv cearta în legătură cu bula "Unigenitus". Una dintre primele mutări pe care le-a făcut ca prim-ministru a
Louis Henri de Bourbon, Duce de Bourbon, Prinț de Condé () [Corola-website/Science/320170_a_321499]
-
V-lea de Bourbon, va ignora Tratatul de la Utrecht prin care a renunțat la drepturile sale asupra coroanei franceze și va revendica tronul, cufundând Franța și Spania în conflict cu celelalte puteri europene. Se pare că în vara anului 1724, marchiza de Prie, și, de asemenea, Ducele, au luat în considerare ruperea logodnei lui Ludovic al XV-lea cu Infanta, în ciuda ofensei adusă Spaniei, și găsire unei soții care ar putea da țării un moștenitor cât mai repede posibil. În iarna
Louis Henri de Bourbon, Duce de Bourbon, Prinț de Condé () [Corola-website/Science/320170_a_321499]
-
în mlaștină. Pereții sunt construiți numai din scânduri care acoperă scheletul. Așa că în interior și exterior, biserica este căptușită cu scândură. Are o turlă mare la mijloc acoperită cu tablă galvanizată. În 1896 a fost construită tot din scânduri o marchiză la ieșirea din sfântul altar. Maistrul bisericii nu este cunoscut, dar a fost de origine rusă. Stilul arhitectonic este în întregime cu influență slavonă. Catapeteasma este construită ca un perete din scânduri pe care sunt agățate diferite icoane răzlețe, o
Comuna Pardina, Tulcea () [Corola-website/Science/301857_a_303186]
-
și numindu-l Marchiz de Bedmar, ș-au vândut toate moșiile și țiganii, și s-au dus înapoi la praznicu dracului”". În testamentul său din 13 martie 1859, subscris la 19 iulie 1859 în orașul Napoli (Italia), boieroaica Luxița Paladi, marchiză de Bedmar, dispunea, printre altele, ""a nu vinde moșiile citate din Moldova decât la cea mai mare extremitate, de a pune ca să se rezidească biserica veche de la Baia și a privi bine pe vechii servitori ai familiei mele"". Acest testament
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
ei soț s-a recăsătorit mai târziu. Moștenitorii averii sale au fost pe rând Don Rodrigo Acunia (fiul Luxiței Paladi, care a murit fără urmași), Don Emanoil Acunia, marchiz de Bedmar (soțul Luxiței) și apoi Carolina Montofor și Garcia Infanta Marchiză de Bedmar (a doua soție a marchizului). Niciunul dintre ei nu au îndeplinit voința defunctei referitoare la rezidirea bisericii vechi din Baia. În consecință, la 26 iunie 1886, Epitropia bisericii Baia (reprezentată de avocatul Alecu Avram) și preotul Vasile Zaharescu
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
au îndeplinit voința defunctei referitoare la rezidirea bisericii vechi din Baia. În consecință, la 26 iunie 1886, Epitropia bisericii Baia (reprezentată de avocatul Alecu Avram) și preotul Vasile Zaharescu au dat-o în judecată pe Carolina Montofor și Garcia Infanta Marchiză de Bedmar cerându-i executarea legatului lăsat de Luxița Paladi în baza testamentului și a art. 843 și 844 din Codul Calimach. Procesul s-a tărăgănat din cauza dificultății de a se înmâna citațiile pe cale diplomatică, iar în acest timp averea
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
de 100.000 mii lei. Contribuția debitorului nu a fost suficientă și a fost nevoie de intervenția instituțiilor statului. Pentru a salva Biserica Albă din Baia de la dispariția totală, Comisiunea Monumentelor Istorice a refăcut-o între anii 1907-1908, cu banii marchizei Luxița Palade de Bedmar, obținuți prin executarea dispozițiilor testamentului său. Lucrările au fost coordonate de arhitectul Nicolae Ghica-Budești, dar după alte surse afirmă, pe baza manierei intervenției, că ar fi lucrat și arhitectul Constantin Alexandru Băicoianu (1859-?), autorul unor intervenții
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
prenoit în glorioasa și binecuvântata domnie a Maiestății sale Carol I rege și domn al României sub arhipăstoria IPS Pimen mitropolit al Moldovei și Sucevei, prin purtarea de grijă a Comisiunii Monumentelor Istorice, cu ajutor dela răposata întru fericire Luxița marchiză de Bedmar născută Paladi în anii 1907-1914"". În 1932 biserica a fost trăsnită și a luat foc. Pentru repararea stricăciunilor, arhitectul Ștefan Balș a fost însărcinat în 1937 să înceapă lucrările de reparații. Cutremurul din 10 noiembrie 1940 a adăugat
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
din apropiere) la Iași, poetului îi vine ideea să meargă la Baia pentru a vizita ""ruinele cetăței Baia, unde Ștefan cel Mare învinse armia lui Matei Corvin"". El este primit cu amabilitate de un bătrân patriot ce se îngrijea proprietatea marchizei de Betmar. A vizitat ruinele din sat, văzând ""o biserică veche și dărăpănată, din timpul lui Ștefan cel Mare, poate; în grădina marchizei sunt mai multe ruine"". Poetul prezintă lupta de la Baia din 1467. Pe atunci, pe ruinele cetății era
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
armia lui Matei Corvin"". El este primit cu amabilitate de un bătrân patriot ce se îngrijea proprietatea marchizei de Betmar. A vizitat ruinele din sat, văzând ""o biserică veche și dărăpănată, din timpul lui Ștefan cel Mare, poate; în grădina marchizei sunt mai multe ruine"". Poetul prezintă lupta de la Baia din 1467. Pe atunci, pe ruinele cetății era ""un sat de țărani nefericiți, amestecați cu evrei (...) Ei abia știu că aceste ruine sunt din timpul lui Ștefan."" Printre cei care au
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
în cel sudic. și-au primit numele de la navigatorul spaniol Álvaro de Mendaña care le-a descoperit în 1595 și le-a numit "Insulele Marchizului de Mendoza" în onoarea viceregelui de Peru, García Hurtado de Mendoza, marchiz de Cañete. Insulele Marchize sunt singurele zone de pe pământ unde se folosește fusul orar . Arhipelagul este alcătuit din 12 insule și câteva bancuri de nisip, care se împart în două grupuri distincte, atât din punct de vedere geografic, cât și cultural. De la nord, la
Insulele Marchize () [Corola-website/Science/327205_a_328534]
-
dar această revendicare nu a fost ratificată de către Congresul american. În urma unei expediții militare din anul 1842, condusă de Du Petit-Thouars, Franța intră în posesia arhipelagului, dar părăsesc arhipelagul în anul 1859. În anul 1870, francezii revin și anexează Insulele Marchize, Polineziei franceze. Suprafața totală a insulelor este de 1.274 km². Insula cea mai mare a arhipelagului și cea de-a doua insulă a Polineziei Franceze după Tahiti este Nuku Hiva. Cu excepția insulei Motu One care este formată din nisip
Insulele Marchize () [Corola-website/Science/327205_a_328534]
-
scăderea drastică a populației. Astfel, dacă în secolul al XVI-lea pe insulă trăiau aproximativ 100.000 de locuitori, la începutul secolului al XX-lea populația era de doar 2.000 de locuitori. Recensământul din anul 2002 al arhipelagului Insulelor Marchize a înregistrat 8.712 locuitori. Pe insule se vorbește limba marcheziană care este recunoscută oficial ca "limbă regională a Franței" ("Langue régionale de France"). Limba marcheziană face parte din familia limbilor polineziene și este împărțită în două dialecte, care corespund
Insulele Marchize () [Corola-website/Science/327205_a_328534]
-
pasiuni: pictură, muzica și dragostea. Și tocmai în aventurile amoroase ale pictorului găsește Văsari și explicația morții sale timpurii. Căci, susține el, pictorul o vizită și în timpul pustietoarei epidemii de ciumă din 1510 pe frumoasă lui amantă. O scrisoare a marchizei de Mantova, Isabella d'Este, menționează de asemenea faptul că artistul a căzut victimă epidemiei în toamna acelui an. Titian este, desigur, cel mai important elev al maestrului din Castelfranco. Însă și pictori precum Palmă Vecchio (1480-1528), Savoldo (1480(?)-1548
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
unei comori imaginare despre care afirmă că se afla pe o insulă unde fusese cu 17 ani în urmă. Provizia de apă rămasă le ajunge numai pentru 10-12 zile, obligându-i să se îndrepte spre baza maritimă britanică din Insulele Marchize. În noaptea anterioară, Dag și Greenleaf fuseseră însă văzuți de căpitan coborând în cala unde se aflau butoaiele. Cei doi sunt acuzați de sabotaj și închiși în cală. Vasul "Mary Turner" se scufundă în urma unei furtuni violente, iar Dag și
Mihail, cîine de circ (film) () [Corola-website/Science/312745_a_314074]
-
cu haiduci a avut o „intrigă atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva creații actoricești memorabile, printre care Răspopitul interpretat de Toma Caragiu și Anița interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări
Răpirea fecioarelor () [Corola-website/Science/309267_a_310596]
-
atractivă și bine articulată”, motive folclorice și personaje pitorești. El a prilejuit câteva creații actoricești memorabile, printre care Răspopitul interpretat de Toma Caragiu și Anița interpretată de Marga Barbu, comparată de critic cu o „marchiză a haiducilor” prin analogie cu „marchiza îngerilor”, un personaj de film francez celebru în epocă. Filmările au fost realizate într-un cadru natural spectaculos, pe ritmurile unei muzici cu inflexiuni haiducești. Filmul a „prins” la public, determinând realizarea de continuări. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului
Răpirea fecioarelor () [Corola-website/Science/309267_a_310596]
-
după ce tatăl ei Henric a anulat căsătoria cu mama ei Caterina de Aragon, pentru a se căsătorii cu Anne Boleyn. Elisabeta a fost botezată în 10 septembrie, iar arhiepiscopul Thomas Cranmer, marchizul de Exeter, Elisabeta Howard, ducesă de Norfolk și marchiza de Dorset au fost nașii săi. În ianuarie 1536 Anne Boleyn naște un fiu care moare; Henric pentru a se putea recăsătorii, o acuză de trădare cu fratele ei și este închisă la Turnul Londrei. În 19 mai 1536, când
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
de La Porte, duce Mazarin și de La Meilleraye (1666 - 1731), fiul faimoasei aventuriere, Hortense Mancini, nepoata Cardinalului Mazarin. Louise Julie a avut patru surori: Singura soră "de Nesle" care nu a devenit metresă a lui Ludovic al XV-lea a fost marchiza de Flavacourt. Louise Julie a fost prima soră care l-a atras pe rege, urmată de Pauline Félicité, însă Marie Anne a fost cea care a avut succes în manipularea regelui și care a deținut putere politică. Marie Anne a
Marie Anne de Mailly () [Corola-website/Science/321130_a_322459]