49,948 matches
-
trimis al Porții și norocul, așa cum proorocise al treilea tun, îl părăsește pe Brâncoveanu. Dus la Constantinopol împreună cu fiii și ginerii, închis și torturat, "... i-au scos în zioa de Sântă Măriea mare, unde șădea împăratul la un foișor lângă mare, carele îl numesc turcii Iali-Kioșkiu, pe Constandin-vodă, și pe 4 feciori ai lui: Constandin, Ștefan, Radul, Matei și pe Văcărescul de le-au tăiat capetele. După aceia i-au rădicat în prăjini de i-au scos înaintea porții împărătești pentru
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
Cel mai dorit lucru rămâne "veselirea" în lunci, codri, sate, hanuri, cafenele, casa bunicilor, "mânăstire maici"... și întotdeauna mecanismul norocului înșelător se repetă, căci vine un trimis al istoriei, se taie capete, se ridică în prăjini și se aruncă în mare... Să se fi schimbat "visul român" astăzi? Rămâne de văzut. Dar să ne oprim, și, izgonind complexele care ne fac să vedem acest "vis" arhaic, derizoriu și meschin, să recunoaștem că de fapt sâmburele lui ascuns este întrebarea pe care
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
iar cetatea își pierde sufletul: "harșt/ se aude la marginea cimitirului de sus/ harșt/ se aude la marginea cimitirului de jos/ și orașul se împarte între ele ca-n jocul de-a țările". Nici transcendența nu iartă, îngerul (numit și "Marele Travestit", cel care "te hrănește cu lucruri secundare"), pîndește "cu gheare ascuțite" "să nu strîngi mîna vreunui necunoscut în întuneric/ să nu scrii prescurtat numele Domnului/ să nu te adăpostești în umbra copacilor izolați/ să nu intri în morile învîrtite
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
în același timp un fir inevitabil, care duce viața înainte), ordonează jocurile de perspective și suprapunerile. Traducătoarea, doamna Viorica Nișcov, care este și o bună cunoscătoare și tălmăcitoare a lui Novalis, face în studiul introductiv o binevenită apropiere de cifrul, marea de corespondențe, misterele novalisiene. Provocări, întrebări despre țeserea lumii - ajunge citarea exemplificatoare a unei mari pete de sânge pe șosea - o pisică sau un câine sub roțile unui camion: Nu aș fi bănuit că aici erau resturi de viață, dacă
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
ca un orb/ sînt o icoană și noi ne-am întors/ de la fața ei// poate-i un zîmbet piatra, parfumul/ ploaia pe apă sau focul în care se/ află casa care adăpostește focul// poate-n strîmtoarea dintre verdele/ și albastrul mării e o icoană/ și noi ne-am întors/ noi ne-am întors// de la fața ei" (Primăvara). Sub imperiul unei asemenea mișcări recuperatoare, antitezele își pierd practic puterea. Demonia contrariilor ce se suprimă reciproc e înlocuită de o subtilă (pe alocuri
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
dă tuturor acest drept. A debutat, ca poet, în anii războiului, dar nu și-a putut vedea primele poezii strînse în volum. Intitulat splendid Alfabet poetic, volumul lui de debut a primit în 1947 premiul Cenaclului "E. Lovinescu", lăsat de marele critic, după moarte, în răspunderea lui Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu și a Ioanei Postelnicu. A fost premiat, dar nu s-a tipărit. Editurile particulare au dispărut de pe o zi pe alta. Iar noua Editură de Stat pentru Literatură și Artă
A murit Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15144_a_16469]
-
Șerbănescu o însemnare din aprilie 1987 "acum un an a murit fiica lui Caragiale". Las cartea deschisă și mă gîndesc la acea zi - 18 aprilie 1986 - ce năvălește acum asupra mea cu o spumă de amănunte, ca un val de mare puternic. Era sîmbăta Paștilor și, ca totdeauna în ajun de sărbători, se punea în funcțiune încă un mijloc de chinuire meschină a omului: exact în ziua cînd lumea nu mai avea bani și murea de oboseală, magazinele se umpleau de
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
epocă, spunea că și ea fusese chemată într-o zi la interogatoriu în legătură cu "activitatea dușmănoasă" a bărbatului său. Îndoctrinat de atmosfera centenarului din 1952, ofițerul anchetator o întrebase la un moment dat cum de a putut ea, fiica lui Caragiale, marele clasic "care biciuise în opera sa burghezia și exploatatorii", să se mărite cu un "asemenea element". În primăvara anului 1986, totul se încheia, cu bunele și relele timpurilor pe care fiica lui Caragiale le petrecuse printre noi. La plecarea sa
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
ochii spre trecut Creangă. Dan Grădinaru dă impresia că a mers atît de departe tot scociorînd după documente, fișînd mărturii și comentînd orice rămășiță grăitoare, încît începe chiar să născocească posturi în care e greu să ni-l închipuim pe marele humuleștean. Nimeni n-ar putea crede că autorul lui Dănilă Prepeleac a ținut un jurnal. Și totuși un capitol se numește chiar așa, Jurnalul. Pentru a umple acest gol real de text diaristic, autorul monografiei alege să comenteze însemnările pe
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
ucigași se întorc în coconi." E o carte inegală, în care proze precum Scrinul de stejar, care respiră un aer marquesian printr-o bruscă întoarcere către mister și moarte și prin câteva detalii prozastice care te trimit cu gândul la marele columbian. Oboseala de dimineață tentează o formulă postmodernă, fluidă și ambiguă, complicată naratologic și diluată în genul lui Barth, reușită tehnic, însă cu o recuzită destul de redusă: "Ochii se coborau, la intervale regulate, urmând parcă un ritual celest, se reflectau
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
Nu e exclus, dar nu prea-mi vine a crede. Și atunci, de ce-o fi fost invitat în emisiune dacă nu e o somitate în domeniu? Simplu: pentru a acoperi cu gureșenia sa multipartinică acuzația că "învierea" de pe malul mării a fost o înscenare a partidului de guvernământ. Spre ghinionul general, teza era susținută de-un oarecare liberal Hașoti (ale cărui limbaj și argumentare aminteau vremile de aur ale "Vetrei Românești") și de-un Mădălin Voicu pur și simplu ridicol
Învierea prin partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15186_a_16511]
-
energie pentru a susține cele mai jalnice poncife ale fundamentalismului de drept teoctistic. în pană de inspirație, Mădălin Voicu a lăsat-o mai moale, admițând că dacă el și ai săi nu vor fi forțați "să ia lumină" la malul mării, totul e O.K. Biruit de argumentele preopinenților, dl Voicu n-a mai reacționat la insinuarea rasistă a lui Păunescu ("Cine v-a civilizat?"), după cum n-a reacționat nici la suburbana lui sudalmă. Ceea ce s-a văzut cu ochiul limpede
Învierea prin partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15186_a_16511]
-
decît printr-o metodă, iar nu în infailibilitatea științei și care sînt lipsiți de suficiența protestantă privitoare la posibilitățile nelimitate ale persoanei și voinței lor". Membrii generației interbelice care l-au glorificat pe Nae Ionescu pentru că au văzut într-însul marele lor dascăl și ferment, "înțelegeau lucruri fundamentale încă de la sfîrșitul adolescenței. Nu aveau nevoie să zăbovească ani în șir în pură literatură, iar din aceasta nu elementul estetic îi interesa în primul rînd, ci acela spiritual. Din Dostoievski, să zicem
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
inclusiv într-o limbă care nu există! George Pruteanu vrea ca numele discotecii Why Not? să aibă dedesubt traducerea De ce nu? ("uitînd", în paranteză fie spus, că există expresii intraductibile, traductibile derutant - Prendre la lune au dent înseamnă A încerca marea cu degetul - sau care, prin traducere, pierd "sunetul" original). Dar ce va face domnia sa cu o firmă numită Olo Molo? Senatorul PSD (fost PNȚCD) s-a arătat indignat și uimit totodată de faptul că un provider (oh!, voi fi amendat
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
s-a părut mereu că nu mai este nimic altceva esențial de spus. La șaizeci și cinci de ani de la moartea lui, pe 7 mai, Topîrceanu pare un poet uitat. Și de critică, în ochii căreia el nu aparține modernității, și de marele public, ale cărui gusturi s-au schimbat. Popularul poet de odinioară, laureat al Premiului Național și membru corespondent al Academiei, are soarta lui Minulescu și a altora: nu mai este aproape deloc citit. O piedică în calea receptării a fost
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
muzicanții cu ochi de chihlimbar,/ ei scrîșneau despre orașul de dincolo de lună,/ - Veneția, strigau răzbunători cu spume la gură,/ din cer se sfărîmă și se scufundă în lagună./ Femeie din marmură neputrezită,/ peștele sufletului tău cu ochi bulbucați/ înoată în marea mea liniștită" (A treia scrisoare venețiană). Reziduurile creștine sînt incontestabile, dar ele nu par a constitui germeni ai absoluțiunii, ci entități corupte de un Rău conceput, precum la maniheiștii ce l-au inspirat și pe autorul Florilor Răului, ca o
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
Cetățeanul revoltat de Primăria mare nu se încurcă el cu Vanghelie și cu alții de aceeași teapă. Cetățeanul vrea capul lui Băsescu. Așa că ce poate face Vodă de la PNA decît să dea curs plîngerilor cetățenești? Vădit lipsit de imaginație, mai marele PNA-ului își face firma de rîs debitînd asemenea enormități. Ce procuror cît de cît serios din România se apucă să spună presei una ca asta?! Denunțul telefonic a ajuns să fie sursa anchetelor acestui presupus Parchet de elită? Nopțile
Turnați aici! în varianta PNA by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13428_a_14753]
-
mă opresc în fața unei fraze înscrise pe zid: „Ce-ați făcut în timpul primului război mondial? Am scris Ulysse” răspuns al geniului care a uitat lumea pentru a construi monumentul literaturii moderne. Despre eficacitatea artistică a dezangajării! De mult, citisem că marele istoric Curtius a scris celebra Istorie a literaturii latine în timpul Evului mediu pe vremea nazismului: oroarea afară, liniștea înăuntru. La Paris, sub Ocupația germană, o cercetătoare izolată, Hélène Leclerc, a realizat cea mai atentă anchetă despre scenografia barocă. Roland Barthes
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
a picturii, că urmărim practica scrisului în interioruri care se aseamănă pe pînze pictate într-un stil comun. Nu scrisoarea de-a lungul vremii și a lumii, ci scrisoarea în mici camere olandeze, la umbra serii, sub semnul îndepărtării pe mare, revine aici ca un motiv permanent și concret. Nu se scrie în același fel într-un salon francez sau într-o berărie berlineză. Reîntors în camera de hotel, ciudată coincidență, citesc textul ultimului spectacol al lui Peter Brook: schimbul de
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
cita pe toate. În prima secțiune, Alexandrina Lițu (Despre umila existență a Minotaurului) sondează străvechi straturi ale mitului mediteranean și-i dă o lectură înnoitoare, din perspectivă naratologică. În secțiunea a doua, eseul lui Ștefan Colceriu Marea la Homer și marea homerică (titlul trimite explicit la un minunat studiul de tinerețe al lui Petru Creția, citit și citat de autor) propune înțelegerea mării ca univers estetic, ca metaforă a unei psyche arhetipale, modelată de forța selenară. Din aceeași sferă elină, amintim
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
o lectură înnoitoare, din perspectivă naratologică. În secțiunea a doua, eseul lui Ștefan Colceriu Marea la Homer și marea homerică (titlul trimite explicit la un minunat studiul de tinerețe al lui Petru Creția, citit și citat de autor) propune înțelegerea mării ca univers estetic, ca metaforă a unei psyche arhetipale, modelată de forța selenară. Din aceeași sferă elină, amintim, pentru originalitatea și finețea investigării lirismului safic, studiul Atmosfera în poezia safică, de Vichi Dumitru. Din secțiunea a treia, cea latină, cu
Noi studii clasice by Gabriela Duda () [Corola-journal/Journalistic/13435_a_14760]
-
complicată a monodramei Ultima bandă... au venit pe un teren pregătit cu enormă răbdare și cu responsabilitatea cu care își construiește cariera un mare actor. Drumul acesta spre performanță trebuie întotdeauna vegheat și punctat de inteligența unui/unor regizor/regizori mare/mari, care să observe starea actorului, să știe să aștepte momentul cel mai bun pentru o anumită apariție, rol, exercițiu, experiment, să știe să dozeze așteptarea și să-l pregătească pe actor pentru întîlnirea cu rolul “acela”, atunci și nu
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
întîmpinat din partea guvernanților: cei actuali au minimalizat sistematic rolul instituției și al legii, ajungînd să discrediteze ideea însăși, și abia de curînd, sub presiunea NATO și UE, au revenit la sentimente mai bune; fostul președinte al țării le-a promis marea cu sarea membrilor CNSAS care l-au vizitat, dar n-a mișcat un deget și, culmea ironiei, se trezește acum să le reproșeze că n-au fost să-l consulte etc. În fine, în interviul său, dl Pleșu explică, în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13464_a_14789]
-
este pomenit și recitat cu diverse ocazii omagiale și protocolare, chiar la întâlnirile la cel mai înalt nivel, dar pentru cititorii obișnuiți mai ales cei tineri, se simțea o lacună vădită datorită lipsei unei ediții chineze accesibile pentru lectură de către marele public. Trebuie să-l amintim din nou pe prof. Feng Zhichen (n. 1936) de la Catedra de limba română a Universității de Studii Străine din Beijing. Elev al prof. acad. Alexandru Rosetti, este primul chinez care și-a luat doctoratul în
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
declanșeze tăvălugul strivitor de autenticitate, acesta înțelegea a-și planta florile spontaneității, precum un indelebil certificat al poeziei insubordonabile la rețete exterioare: „Pomii prăfuiți par pianiste pudrate în restaurante/ și clatină capul ca strugurii ce se desprind din vii” (Stăpînul mării invizibile). Sau: „flatul meu umplut cu țărînă,/ culcat pe izvoare secate, pe secetă cumplită în chip de pernă” (ibidem). Sau: „Pe dușumele sălta ca o broască inima poetului/ cît o baniță de porumb” (Fapt divers). Sau: „Cu inima de cretă
Poezia lui Constant Tonegaru (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13455_a_14780]