208 matches
-
în patria lui Monsiu Șarlă!.., Știți, Monsiu Șarlă, care a fost dascalul lui Guliță... În Paris! minunea minunilor! târgu Vavilonului din zilele noastre! Am ajuns noaptea și am tras la un otel din ulița: Geofroi Marie, adică: Mi-i frig, Marghioală... A doua zi l-am înfundat pe Guliță într-un pension și am rămas liberă, de capul meu [...] Parisul nu are seamăn pe fața pământului, și pot zice că nici chiar Bucureștiul nu-l întrece... adică să fim drepți... nu
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
care partea bună a sufletului său o aplică iubirii de arginți, înscrisă la rîndu-i în destinul hangiului prin chiar numele ce i-a fost predestinat: purtător al crucii, conform etimonului grecesc; ispititoarea eroină a nuvelei La hanul lui Mînjoală, cocoana Marghioala era frumoasă, voinică și ochioasă așa cum îi esențializează grațiile frumosul ei nume elenic; înstrăinarea omului într-o lume care nu-i mai aparține este sugerată magistral în Două loturi prin distanța semantică dintre toponim și antroponim: nenorocitele chivuțe își au
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Agafton ( Fevronia, Olimpia și Sofia) o altă soră a ei, Safta, având o fiică pe nume Xenia care s-a călugărit de asemenea la Agafton. Raluca a mai avut un frate laic, pe Iorgu, și o soră de asemenea laică, Marghioala. Avem de-a face, așadar, cu o familie profund religioasă și cu o mânăstire, Agafton, unde Eminescu copil era ca acasă între mătuși. Cea mai importantă este Maica Olimpiada Jurașcu, sora Ralucăi. Călugăriță la Agafton, iar mai târziu stareță aici
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
străine.” Însă pricinile se schimbă des, Conachi are o vocație inepuizabilă de a intimiza obiectul erotic, de a-l asuma rapid. Zulnia este, ca Beatrice, imaginea pură a iubirii lui. LÎngă Zulnia există În versuri Anica, Casandra, Lucsandra, Elenco, Marioara, Marghioala, Smărăndița, față de care stihuitorul arată aceeași patimă și aceeași jale. Conachi face să se creadă că iubirea Îi este de fiecare dată chinuitoare (adică profundă) și neprefăcută. Și are, pînă la un punct, dreptate: obiectul, indiferent de natura lui, provoacă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
astfel este posibilă poezia: creația unei lungi așteptări. Admis fără dificultăți la „poalele” ibovnicei („și nici la poalele tale, precum știi, nu am fost atins”)nu știm ce s-ar fi putut intîmpla cu literatura... Din fericire Casandra, Lucsandra, Elenco, Marghioala și, mai ales, Smărăndița (Zulnia) se țin tare, sînt Îndărătnice, ceremonioase. Seducătorul profesionist este ținut oarecare vreme afară și, atunci, intervine jăluirea și, odată cu ea, apare poezia (ea Însăși obiect erotic și instrument de seducție erotică). Iatacul nare propriu-zis o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din cer.” 17. Apariția unui obiect În poezie poate marca un tip de sensibilitate lirică. Zarifopol credea că apariția, de pildă, a clavirului a revoluționat poezia română: „Clavirul a fost un element de modernism În poezia noastră de dragoste; Catincele, Marghioalele, Ruxandrele și celelalte amante, acum cu totul dezafectate, nu fuseseră pianiste. Ca și amanții lor, poeți, ele Își comunicau sentimentele pronunțate, de preferință prin lăutari. Nu aveau, probabil, Încă, sufletul prea artistic. Era În veacul de aur al eroticii fără
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Biografia unei ființe originale, puternic personalizate, fiind adesea creația sa totală și continuă” (Denis de Rougemont), poetul caută să transforme evenimentele existenței lui În mituri literare. Iubirile lui Conachi sînt numeroase (am citat deja numele Anicăi, Casandrei, Lucsandrei, Elencăi, Marioarei, Marghioalei), numai una Însă (Zulnia) intră În poezie. Celelalte dispar În rîul acestei pasiuni. Regula, În epocă, este ca femeile să se schimbe, iar pasiunea să rămînă. Rasismul masculin (phalusocrația) guvernează moravurile. Poeții nu ezită să treacă numele ibovnicelor În versuri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ralu, alta se adresează Nicăi, diminutiv, probabil, de la Anica dinainte, dacă n-o fi, cumva, vorba de altă persoană. Unele nume (nume simbolice) se repetă Într-o epocă. În primele decenii ale veacului, Laurele moldovalahe se cheamă Elenco, Lucsandra, Catinca, Marghioala. După 1840, pătrund nume noi, odată cu o sensibilitate nouă. Zarifopol, care avansează această idee, citează dintr-un poem de Grigore Alexandrcșcu numele Evelinei. Din poeziile de tinerețe ale lui Bolintineanu criticul transcrie următoarea listă de nume: Lilia, Dilica, Aleiza, Dora
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]