288 matches
-
("Marmota marmota") este o specie de marmotă care trăiește în zonele muntoase din centrul și sudul Europei, la înălțimi cuprinse între 800 și 3200 m, mai ales în regiunile vestice și centrale ale Alpilor, precum și în Carpați. A fost introdusă în
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
("Marmota marmota") este o specie de marmotă care trăiește în zonele muntoase din centrul și sudul Europei, la înălțimi cuprinse între 800 și 3200 m, mai ales în regiunile vestice și centrale ale Alpilor, precum și în Carpați. A fost introdusă în unele
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
("Marmota marmota") este o specie de marmotă care trăiește în zonele muntoase din centrul și sudul Europei, la înălțimi cuprinse între 800 și 3200 m, mai ales în regiunile vestice și centrale ale Alpilor, precum și în Carpați. A fost introdusă în unele regiuni din Alpii Orientali, în
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
ale Alpilor, precum și în Carpați. A fost introdusă în unele regiuni din Alpii Orientali, în Pirinei și în Munții Pădurea Neagră. "" își poate săpa galerii și în solul pe care omul nu îl poate pătrunde nici cu un târnăcop. O "marmotă alpină" poate cântări între 4 și 8 kg și are o lungime cuprinsă între 42 și 54 cm (fără coadă, care măsoară în medie 13-16 cm). Marmota alpină se hrănește cu plante cu tulpină moale, frunzele, rădăcinile și florile ierburilor
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
solul pe care omul nu îl poate pătrunde nici cu un târnăcop. O "marmotă alpină" poate cântări între 4 și 8 kg și are o lungime cuprinsă între 42 și 54 cm (fără coadă, care măsoară în medie 13-16 cm). Marmota alpină se hrănește cu plante cu tulpină moale, frunzele, rădăcinile și florile ierburilor, dar și cu insecte, păianjeni și viermi. Consumă cantități mari, pentru a-și depozita grăsime suficientă pentru lunga perioadă de hibernare. Pentru a se hrăni, iese din
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
vizuina sa în diminețile și în după-amiezile reci. Nu suportă căldura, iar în zilele fierbinți de vară nici nu se hrănește. Caută plantele cele mai tinere și mai suculente, pe care le ține apoi cu labele anterioare, până le ronțăie. Marmotele trăiesc pe versanții însoriți, căutând un teren afânat, pentru a putea să-și sape mai ușor galeriile. Pentru a-și construi vizuina, sapă cu labele anterioare și împinge pământul în afara galeriei cu membrele posterioare. Dislocă pietrele mai mari cu dinții
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
mai mari cu dinții. În regiunile stâncoase își sapă vizuina sub stânci. În fiecare vizuină trăiește o singură familie. Construcția poate avea și mai multe încăperi. Încăperile mari de locuit sunt căptușite cu iarbă uscată, iar capetele galeriilor reprezintă latrinele. Marmota alpină trăiește în grupuri. Fiecare grup este compus din perechea de părinți și puii acestora, ce pot proveni și din generații anterioare. Se presupune că la construirea vizuinilor mai mari cooperează mai multe generații. Marmotele alpine sunt foarte defensive împotriva
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
iar capetele galeriilor reprezintă latrinele. Marmota alpină trăiește în grupuri. Fiecare grup este compus din perechea de părinți și puii acestora, ce pot proveni și din generații anterioare. Se presupune că la construirea vizuinilor mai mari cooperează mai multe generații. Marmotele alpine sunt foarte defensive împotriva intrușilor și îi avertizează folosind un comportament de intimidare, prin marcarea teritoriului, lovituri repetate din coadă și fluierături. În caz de pericol, ele emit un fluierat strident care se aude pe o rază de peste un
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
de intimidare, prin marcarea teritoriului, lovituri repetate din coadă și fluierături. În caz de pericol, ele emit un fluierat strident care se aude pe o rază de peste un kilometru. Sezonul de reproducere este primăvara, chiar la sfârșitul perioadei de hibernare. Marmotele alpine devin mature sexual la vârsta de 2 ani. După împerechere, femela duce în vizuină materialele necesare construirii cuibului și rămâne acolo până la fătare. Perioada de gestație este de 33-34 zile. Cel mai uzual, numărul de pui la o fătare
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
și 18 ani. La sfârșitul verii, membrii mai bătrâni ai grupului cară în vizuină ierburi uscate pentru a căptuși și a închide cu acestea intrările. De regulă, în octombrie se retrag sub pământ, pentru a-și începe somnul de iarnă. Marmota alpină petrece până la 9 luni din an în hibernare. Bătăile inimii le scad la numai cinci pe minut și respiră de doar 1-3 ori pe minut. Temperatura corpului scade la 8 - 10 °C, până aproape de temperatura din vizuină. Dacă aceasta
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
de doar 1-3 ori pe minut. Temperatura corpului scade la 8 - 10 °C, până aproape de temperatura din vizuină. Dacă aceasta se apropie de punctul de îngheț, frecvența bătăilor inimii și a respirației crește, pentru ca animalele să nu înghețe. Iarna multe marmote mor dacă nu au rezerve suficiente, în special animalele tinere. Acest lucru se întâmplă în iernile deosebit de grele sau din contră, deosebit de ușoare, când trebuie să își consume prea repede rezervele de grăsime.
Marmota alpină () [Corola-website/Science/309401_a_310730]
-
pasăre răpitoare: puternice picioare terminate cu gheare bine dezvoltate, cioc încovoiat, mare forță, viteză și o ascuțită percepție vizuală pentru a localiza prada la sute de metri distanță. Prăzile pe care le poate prinde sunt de toate mărimile: șoareci, iepuri, marmote, păsări terestre și zburătoare, vulpi, pisici, chiar iezi și indivizi batrâni sau bolnavi a căprilor sălbatice, cerbilor, mistreților, lupilor. În Alpi chiar circulau istorii vechi de atacuri de acvile excepțional de mari care au atacat copii. Vulturii aurii sunt monogami
Acvilă de munte () [Corola-website/Science/309458_a_310787]
-
de specia cea mai caracteristică golurilor alpine - capra neagră (Rupicapra rupicapra). Deși specifică etajului alpin, ea coboară mai ales iarna în jnepenișuri și pătrunde în molid în căutarea hranei. În Munții Maramureșului sunt doar câteva exemplare, la fel ca și marmota de munte, fiind repopulată începând cu anul 1965. Arifauna alpină este reprezentată prin acvila de stâncă (Aquila cheysaetas), tisa alpină (Anthus apinoletta), brumărița (Prunella collaris), rața sulițar (Anas acuta). Dintre reptile, vipera comună (Vipera berus) și șopârla de munte (Lacecta
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
ani, dar și păstrarea modului tradițional de viață rustică până aproape de zilele noastre. Pădurile Maramureșului au fost întodeauna bogate în animale sălbatice: căprioară, cerb, urs, lup, vulpe, mistreț, jder etc. și specii protejate sau aflate în pericol: râsul, capra neagră, marmota, cocoșul de munte (Tetrao urogallus), vulturul auriu (acvila de munte) și cocoșul de mesteacăn. Bogăția vânatului din pădurile maramureșene este menționată și în prima atestare documentară, din 1229, a Maramureșului, în speță: a domeniu de vânătoare regal. Rezervarea unor zone
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
Maramureș în anul 1852. Capra neagră a dispărut din Maramureș, cel mai probabil, în anul 1924, din cauza braconajului practicat după Primul Război Mondial, dar a fost readusă, în anii 1962-1967, în masivul Rodnei, unde specia a proliferat neașteptat de bine. Marmota a fost colonizată în 1973, cu rezultate bune. Dintre speciile de plante rare: tisa, zada (Larix decidua), zâmbrul (Pinus cembra), floarea-de-colț și laleaua pestriță. În râurile Maramureșului trăiește încă lostrița, o specie rară de somon. În 1930 a fost creat
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
de plante negăsindu-se la alte altitudini, iar pășunatul și turismul punând presiune pe ele. Condițiile climatice, geologice și topografice ale regiunilor alpine dau naștere unui ecosistem foarte fragil și deosebit de sensibil la schimbări climatice. Animale specifice Munților Alpi sunt marmota și capra neagră. Constituția Federală adoptată în 1848 constituie baza legală a statului federal modern. Ea este una dintre cele mai vechi constituții din lume. În 1999 s-a adoptat o nouă constituție, dar ea nu a introdus modificări notabile
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
iepurele și răpitoare ca lupul, vulpea sau viezurele. Dintre păsări poti fi menționate: dropia, ciocârlia, prepelița, cocorul. În stepele caspice foarte aride sunt întâlnite antilopa saiga. Fauna alpină proprice munților înalți, cuprinde relicte glaciare, antilopa de munte europeană, capra neagră, marmota, mai ales în Munții Alpi. Ca o consecință a varietății reliefului, climei și vegetației, în Europa, solurile sunt foarte variate, diferențiindu-se, astfel, clase și tipuri genetice. Cele trei regiuni principale ale continentului - atlantică, mediteraneană și continentală - sunt reprezentate prin
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
și Someș. Vegetația și fauna sunt caracterizate printr-o varietate de specii în functie de altitudine, unele avand caracter endemic munților Rodnei. Speciile de animale sunt bine reprezentate, prezentând o mare varietate în funcție de altitudine: în zona alpină de capra neagră, marmota, acvila de stâncă, în jnepeniș de cocoșul de mesteacăn, iar în pădurile de conifere de râs, cocoșul de munte, ursul brun, cerbul carpatin și altele. In râurile de munte, Tisa, Vișeu, Ruscova și Vaser, alături de păstrav și lipan trăiește cea
Județul Maramureș () [Corola-website/Science/296663_a_297992]
-
supina"), ghințurică ("Gențiana frigida"), ghințura ("Gențiana verna"), sau "Ranunculus glaciaris". Fauna este diversificata și bine reprezentată de mai multe specii de: • mamifere: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), capră neagră de Tatra ("Rupicapra rupicapra tatrica" - specie endematică a Tatrei), marmota alpina ("Marmota marmota"), marmota ("Marmota marmota latirostris" - specie endematică a munților Tatra), căprioara ("Capreolus capreolus"), râs ("Lynx lynx"), nevăstuica ("Mustela rivalis") sau specii de lilieci; • păsări cu exemplare rare de: acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), fluturașul de stâncă ("Tichodroma muraria
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
Gențiana frigida"), ghințura ("Gențiana verna"), sau "Ranunculus glaciaris". Fauna este diversificata și bine reprezentată de mai multe specii de: • mamifere: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), capră neagră de Tatra ("Rupicapra rupicapra tatrica" - specie endematică a Tatrei), marmota alpina ("Marmota marmota"), marmota ("Marmota marmota latirostris" - specie endematică a munților Tatra), căprioara ("Capreolus capreolus"), râs ("Lynx lynx"), nevăstuica ("Mustela rivalis") sau specii de lilieci; • păsări cu exemplare rare de: acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), fluturașul de stâncă ("Tichodroma muraria"), acvila țipătoare
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
frigida"), ghințura ("Gențiana verna"), sau "Ranunculus glaciaris". Fauna este diversificata și bine reprezentată de mai multe specii de: • mamifere: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), capră neagră de Tatra ("Rupicapra rupicapra tatrica" - specie endematică a Tatrei), marmota alpina ("Marmota marmota"), marmota ("Marmota marmota latirostris" - specie endematică a munților Tatra), căprioara ("Capreolus capreolus"), râs ("Lynx lynx"), nevăstuica ("Mustela rivalis") sau specii de lilieci; • păsări cu exemplare rare de: acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), fluturașul de stâncă ("Tichodroma muraria"), acvila țipătoare mică
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
ghințura ("Gențiana verna"), sau "Ranunculus glaciaris". Fauna este diversificata și bine reprezentată de mai multe specii de: • mamifere: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), capră neagră de Tatra ("Rupicapra rupicapra tatrica" - specie endematică a Tatrei), marmota alpina ("Marmota marmota"), marmota ("Marmota marmota latirostris" - specie endematică a munților Tatra), căprioara ("Capreolus capreolus"), râs ("Lynx lynx"), nevăstuica ("Mustela rivalis") sau specii de lilieci; • păsări cu exemplare rare de: acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), fluturașul de stâncă ("Tichodroma muraria"), acvila țipătoare mică ("Aquila
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
Gențiana verna"), sau "Ranunculus glaciaris". Fauna este diversificata și bine reprezentată de mai multe specii de: • mamifere: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), capră neagră de Tatra ("Rupicapra rupicapra tatrica" - specie endematică a Tatrei), marmota alpina ("Marmota marmota"), marmota ("Marmota marmota latirostris" - specie endematică a munților Tatra), căprioara ("Capreolus capreolus"), râs ("Lynx lynx"), nevăstuica ("Mustela rivalis") sau specii de lilieci; • păsări cu exemplare rare de: acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), fluturașul de stâncă ("Tichodroma muraria"), acvila țipătoare mică ("Aquila pomarina
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
verna"), sau "Ranunculus glaciaris". Fauna este diversificata și bine reprezentată de mai multe specii de: • mamifere: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), capră neagră de Tatra ("Rupicapra rupicapra tatrica" - specie endematică a Tatrei), marmota alpina ("Marmota marmota"), marmota ("Marmota marmota latirostris" - specie endematică a munților Tatra), căprioara ("Capreolus capreolus"), râs ("Lynx lynx"), nevăstuica ("Mustela rivalis") sau specii de lilieci; • păsări cu exemplare rare de: acvila de munte ("Aquila chrysaetos"), fluturașul de stâncă ("Tichodroma muraria"), acvila țipătoare mică ("Aquila pomarina"), barza
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
de păsări expuse sunt de menționat: cocoșul de mesteacăn, cocoșul de munte, acvila de munte, bufnița, huhurezul, ciocănitoare, rațe sălbatice, fazani etc. Muzeul include de asemenea exemplare de mamifere ce viețuiesc în pădurile din zona Sucevei: ursul brun, mistrețul, jderul, marmota. Alături de acestea, sunt prezentate busturi de cerbi și de căprioare, blănuri de lup, râs și vulpe, colți de mistreți.
Direcția Silvică din Suceava () [Corola-website/Science/328852_a_330181]