220 matches
-
mai bat capul cu cărțile proaste, citindu-le doar pe alea bune, lăudându-le, desigur, și lăsând citirea și critica celor proaste în seama lui Alex Ștefănescu, colecționar masochist de dușmani literari/ veleitari. Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
zilelor noastre "publicului larg"? Chiar nu avem cititori? E grav. Pesemne că sunt mai mulți poeți decât poate să suporte un metru pătrat. Hotărât lucru, trebuie să ne reprofilăm, mai salvăm niște copaci...! Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original". În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în mare parte poezia mea s-a construit pe ratări existențiale, iar izbânzile din viața mea s-au construit (și) pe ratări în poezie. Aici, pe malurile Dâmboviței, toți devenim cu timpul amici Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în ultimele decenii a generat un "postmodernism original"... În spatele acestui "postmodernism balcanic" s-a ascuns o seamă de scriitori care au pus toate neputințele și toate ratările pe seama slabei percepții a publicului care a rămas doar... modern. Unde se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de a întâlni astfel de clasificări, dar de când a renunțat la personaj și mizează doar pe text, nici ei nu-i mai putem cere mare lucru. Pomeneam mai devreme de Cartea Junglei. Pomenesc destul de des despre ea. Am și io marotele mele, obsesiile. Dar, astfel, se confirmă ce am spus. Și eu am crescut cu cărți despre animale, reviste despre coioți, șacali și maimuțe urlătoare. Important e că orice text, orice material de genul ăsta dă de înțeles că lumea animală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
obținute sub toate regimurile (cel mai chilipirgiu individ din istoria nu numai a artelor, dar mai ales din cea a moravurilor acestui ultim sfert de veac), ne trata la un examen În scris ca pe niște bănuiți de furtișaguri (marea marotă a tuturor belferilor!), călcând cu picioarele lui rău mirositoare pe deasupra băncilor și printre lucrările can didaților și candidatelor. Mi-a dat, firește, notă proastă la acest examen, sau poate chiar am fost respins, fiindcă, scriind despre romantismul francez, În loc să Înșir
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
anarhic acomodat cu lumea și cu vremurile; dacă geniul literar al scriitorilor evrei este creator sau numai asimilator; Ion Trivale, exponentul literaturii noastre de tradiție autohtonă; F. Aderca, exponentul literaturii noastre scă pate din „Sahara eminesciană“; I. Brucăr, omul cu marota filo zo fică: farse, glume și escrocherii literare Într-o epocă de huzur nemaiîntâlnit, cum și o listă cu prețul alimentelor la 1915. - Ideea Europeană, foaia ca un mic teatru de avangardă și cu un răsunet la fel de semnificativ (1919-1928). și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lui) și despre care Îmi vorbea deunăzi consternat de câtă meta fizică, prea multă metafizică!, poate Încăpea În prea micul de stat și prea modestul de felul său, doctorul În filozofie și, ceea ce con tează și mai mult: omul cu marotă filozofică I. Brucăr. Târziu de tot, după patruzeci de ani de când Îl cunosc ca prie ten și colaborator al revistelor În jurul cărora ne-am trezit cu toții, Noua Revistă Română, Ideea Europeană și Revista de Filozofie, Îl descopăr abia acum pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am admirat Dolce far niente (deci nu pot fi acuzat că am ceva cu Nae sau că merg pe minimalism !), dar Restul e tăcere (al cărui scenariu datează de acum 20 de ani) mi se pare mai mult o veche marotă a regizorului/scenarist, un răsfăț ultracostisitor, și mai puțin un film viu și împlinit. Povestea însăși, orice s-ar spune, e... datată : realizarea primului lungmetraj românesc, Independența României, în 1912. Un fel de Nașterea unei națiuni (de celuloid), cu toate
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
că ar fi un „filozof al artei”. Asemenea apreciere se vrea un elogiu maxim, presupunând că nimic nu e mai presus de filozofie. Mă împotrivesc și presupunerii, și beneficiului acordat lui Pleșu pe atare temei. Postularea acestei proeminențe ține de marota ierarhizării pe categorii generice și nu pe valori particulare, proferată de regulă, în propriul profit, de către filozofi, cu precădere cei de filieră post-kantiană, ca Hegel sau ca irezistibilul nostru Noica. Dacă nu ne lăsăm striviți de autoritatea lor (e greu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
scena l-a înveselit pe Cătălin; se scutura, chițcăind de râs, cu ochi boldiți de șoricel. Altcineva se interesă încotro merg copiii. - Da’ pe șoimulețul ăsta de ce-l mai cărați cu voi? Așa i-a și rămas porecla. Șoimuleț deveni marota cercului. Fiind supărăcios, Gruia îl lua peste picior. Altminteri cei doi erau nedespărțiți. În prietenul său Șoimuleț avea o încredere nemărginită chiar dacă Gruia îi făcea mereu farse. N-a lipsit de la niciuna din acțiunile cercului. Îi plăceau mersul pe jos
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ține cont de calitatea mea de martor îmi aminteau de relațiile noastre obișnuite, în sensul pasiunii lor politice. Cel mai puțin agitat nu era Victor Bérard, care, abandonînd în acea zi trirema lui Ulise reîntors la Troia, pentru a relua marota lui anticlericală, îmi sufla în trecere: "Să nu cumva să uiți să vorbești despre vizita lui Caillaux la Vatican!". Hemiciclul, înțesat, era dominat de Léon Bourgeois, președinte în frac, avînd de o parte și de alta două robe roșii, una
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și abuzivi; loiali și ipocriți; zeloși și rezervați; sinceri și vicleni; îndrăzneți și fricoși; calmi și anxioși; robaci și superficiali; onești și „învîrtiți”, generoși și egoiști etc. Am asistat la „evenimente”, dar și la mulțime de incidente, la etalări de marote, la contraziceri pătimașe, la răbufniri de orgolii, la meschinării, la atacuri perverse, la treceri de la acolade amicale la dezavuări și insulte teribile, la denigrări și delațiuni, la împăcări spectaculare. Unele din manifestări m-au contrariat, altele m-au indignat, altele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
timpurile”. Persistența în această atitudine l-a îndepărtat de mine, singurul care mai credea în aparenta lui sinceritate. De cînd a prins să fie cît de cît apreciat, O.V. Își propagă pe unde ajunge, inclusiv în ședința de la „Ateneu”, marotele, respectiv că „tot ce facem e istorie literară”, că se poate descoperi literatură și în ce zice badea sau lelea Cutare etc. Poartă, de aceea, mereu, un carnețel în care conspectează „pe țăran și pe academician”, nășește pe oricine ține
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
De ce? „Pentru că - îmi spune el cu gravitate comică - Academia (șt. Gheorghiu, care dă aprobările) a devenit exigentă... Cere să ai și dicție, iar Grigorescu nu are!” Departe de a fi o realitate, chestia cu „creșterea exigenței” e, am observat, noua marotă cu care încearcă să se impună (și să se protejeze) cei abia săltați în scaune. Trageți încheierea - vor ei să ne zică - și stați la locul vostru, pentru că noi am fost validați în condițiile unei „exigențe sporite”! *„Eu trebuie să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai mult. Martin Page aparține Încă editurii Le Dilettante, nouă, În expansiune, care promovează o literatură soft, Amélie Poulain, prizată, iată, de alfa și omega pieței noastre editoriale, Humanitas și Polirom (la ultima apare Anna Gavalda). Scriitorul francez are puține marote. Dintre ele, cea mai pregantă rămîne societatea de consum. Cu excepția romanelor istorice (Pierre-Jean Rémy, Jean d’Ormesson, poate Jean-Christophe Rufin, laureat al premiului Goncourt În 2001), a romanelor memoriei (memorie culturală la Pascal Quignard, familală la Jean Rouaud, personală În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
post de animal de casă, un cameleon, colocatorul celor două "șuie paparude". Acum, dacă Între timp ați Înfulecat mai multe clătite cu Fio, să vă mai spun că modul ăsta de convivialitate se nuumește "serată toxică" și subvertește o altă marotă de-a societății de consum, obsesia ecologicului. Dar tot n-ați aflat de ce, la o adică, atîta furie consumată pe și atîtea riscuri luate Împotriva unei biete societăți de consum - una care, orice s-ar spune, și-a pierdut strălucirea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
adevărat. * În Oglinda literar| din februarie, d-na Magda Ursache publică pe spatele primei coperte un fel de editorial intitulat Etern fascinanta Românie, în care e vorba despre “sfărîmarea statuilor la noi, boală veche”, mai exact despre o temă devenită marota unor critici și anume iconoclastia ce s-ar fi generalizat după 1989. Doamna Ursache confundă și ea revizuirea cu iconoclastia. Și sare în apărarea lui M. Eliade, una din cele mai recente și constante victime a sfărîmătorilor de statui. Nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13077_a_14402]
-
mai mult: restul e literatură de proastă calitate). Cît privește excluderea dlui George dintre colaboratorii noștri, iată o gogoriță, iertat să ne fie cuvîntul. Dl George revendică o întîietate ciudată în raport cu alți colaboratori ai României literare. D-sa are o marotă: că nu e publicat de nimeni. Afirmația aceasta o repeta mai în fiecare articol pe care-l publica, săptămînal sau bilunar, în România literară. Colecția revistei îi stă la dispoziție, dacă dorește să-și împrospăteze memoria. Contradicția face însă, am
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14321_a_15646]
-
pregătire în domeniu și care nici nu pare foarte atașat de subiect”". Rezultatul acestei colaborări este "„un film la fel de monoton și de prost jucat ca o producție TV, la care spectatorul nici nu poate râde de atîta plictiseală, în care marotele așa-ziselor filme de actualitate se încurcă în picioarele unor personaje cu profiluri șubrede, lipsite de consistență și de reacții normale”".
Happy End (film din 2006) () [Corola-website/Science/327025_a_328354]
-
comune cu Bulgaria. Pentru că premierul de la Sofia, după ce s-a răstit la Iohannis că nu va trimite niciun militar bulgar la Marea Neagră, pentru a nu-i enervă pe ruși, nu este deloc încântat să trimită alte trupe în România. Așa că „marota" cu 400 de militari bulgari, care oricum nu aveau cu ce să ne ajute, nu are cum să ne amăgească. Mai ales că aviația militară bulgară continuă să meargă pe mâna MIG-urilor rusești, refuzând să se înarmeze cu avioane
Cătălin Tache: România riscă să fie pusă oricând pe "tava" Moscovei by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/102876_a_104168]