223 matches
-
în sumar cu un scurt text dramatic parodic, Un mic incident. Câteva însemnări despre lumea teatrului dă Anicuța Cârje. Traducerile sunt semnate de A. Steuerman-Rodion (fragmente din Torquemada de Victor Hugo și din Romeo și Julieta de Shakespeare), Mihai Codreanu (Martira de Jean Richepin) ș.a. În paginile publicației sunt recenzate „Viața românească”, „Flacăra”, „Rampa”, „Noua revistă română”, „Luceafărul” ș.a. A. St.
TEATRUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290111_a_291440]
-
vreodată credincios, nu s-a răsculat și n-a fost dezamăgit”. Iar Oblath adaugă: „Aș spune, mai curând, că nimeni nu a suportat acești 40 de ani cu atâta eleganță. Plutea”. Nu poate fi omisă, Însă, nici opinia lui Iudit, martira căsniciei. Neavând experiența Auschwitzului decât prin părinți și prin căsătoria cu cel care Își transformase supraviețuirea Într-o nouă captivitate, Iudit alege, drept revoltă, viața, nu moartea. Nu sinuciderea zilnică În „marele lagăr al vieții”, cum propovăduise B., dar nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
rezultat o serie de confruntări revelatorii. Care - pe de altă parte - depășesc barierele ideologice și se transformă în căutări și experiențe limită la nivel individual. Fiecare, îmbibată de sexualitate, de pornirea viscerală, atât de „expresivă“ și de frapantă. » „Ca o martiră, abia aplecându-se peste parapet, Lucia strigă: «Sunt aici!». El se întoarce, îi zâmbește cu toată inocența și naturalețea tinereții sale și urcă agil scara ce duce la terasă. Apare așa, pe fundalul cerului, cu ochii lui ce o privesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
În 1905, frizerul German Karl Nessler a inventat permanentul. Experimentele fuseseră cât pe-aci să incinereze capul soției sale, martiră devotată a științei, până când, în sfârșit, Karl a întâlnit formula perfectă pentru crearea și menținerea cârlionților, timp de două zile în realitate și timp de mai multe săptămâni în publicitate. Atunci și-a pus un nume francez, Charles, pentru a
3 OCTOMBRIE. ÎNCREŢIREA CÂRLIONŢILOR. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/296016_a_297345]
-
care îl binecuvântează și îi oferă "Noul Testament", cu o bancnotă de zece ruble în paginile sale. Impresia creată de cele trei femei rămâne vie și în 1873, când Dostoievski scrie în "Jurnalul unui scriitor": « Le-am văzut pe acele mărețe martire, care de bună voie și-au urmat soții în Siberia. Ele au renunțat la tot: rang, avere, legături de familie, au sacrificat totul pentru cea mai nobilă datorie morală (de ele însele impusă) care poate exista. » La 23 ianuarie 1850
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
noi materiale și care constituie până în zilele noastre o sursă indispensabilă de documentare în acest domeniu. În anul 1570 este chemat la Romă de Papă Pius V, unde pictează trei capele din palatul Vaticanului: "Capella di Sân Michele", "Sân Pietro Martire" și "Sânto Stefano". În 1573, prepară desenele pentru decorarea cupolei Domului din Florența, realizată de arhitectul Filippo Brunelleschi. În vârstă de 63 de ani, Giorgio Văsari moare în ziua de 27 iunie 1574 în Florența. Casa sa din Arezzo este
Giorgio Vasari () [Corola-website/Science/298889_a_300218]
-
în proteză , prin bustul lui Hristos mort, ieșit din potir, iar un înger îngenuncheat culegându-I într-un caliciu sângele care țâșnește din coasta Sa, totul încadrat de alți doi îngeri. În diaconicon, reprezentarea sfinților loan Chrysostom, Mihail al Sinadelor, martira Marina și apostolui Filip corespundea vechiului sistem de a reprezenta pe sfinții ale căror relicve erau păstrate în capelele funerare respective, acei sfinți fiind socotiți ca intercesori . Astfel, ritualul liturgic avea și o implicație funerară care era cerută de decorația
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
taumaturgi, fiecare ținând în stânga câte un recipient, iar în dreapta câte o linguriță. Pe latura sudică, la același nivel, este pictată o împărăteasă cu crucea, urmată de o figură bărbătească cu diademă (probabil „Sfinții Împărați Constantin și Elena”) și de o martiră cu o coroană pe cap. Pe rândul următor se distinge chipul unui sfânt luptător, cu un coif ovoidal, corespunzător armurilor medievale; apoi, o mucenițâ tânără cu coroană și o figură deneslușită. În nișa de deasupra ușii, se află reprezentat bustul
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
Sf. (d. sec. III/IV) este o sfântă, martiră creștină la Roma. A fost martirizată la Roma în a doua jumătate a secolului al III-lea sau, mai probabil, la începutul secolului al IV-lea. Este cinstită la Roma încă din secolul IV; bazilica de la mormântul ei ("Sant'Agnese
Agnesa () [Corola-website/Science/303158_a_304487]
-
, arhaic "Sf. Varvara", este o fecioară martiră creștină. Hagiografiile indică originea sfintei din Nicomedia (azi Izmit, Turcia). Ea se numără printre așa-numiții „Paisprezece ajutători” invocați cu precădere în Evul Mediu drept protectori în caz de pericol. Barbara este considerată drept patroana minerilor, geologilor, arhitecților, artileriștilor, prizonierilor
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
Gross de la Institutul de Istorie „George Bariț” din Cluj, care a comparat informațiile oferite cu cele din bibliografia indicată. Paul Binder socotește că mănăstirea era așezământul unor călugărițe beghine: "„Patroana beghinelor, de sub oblăduirea ordinului premonstratens, era de obicei «fecioara și martira Sf. Ecaterina» (Catherina Virgo et Martyr). După declinul premonstratenșilor, conducerea curții beghinelor a fost preluată în toată Europa de cisterciți. În acele cazuri însă în care hramul bisericilor din curțile beghinelor era Sf. Ecaterina, ctitorii acestora au fost premonstratenși. Toate
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
Teatrului Național. În cele câteva luni ale stagiunii, din octombrie 1906 până în februarie 1907 a jucat urmatoarele roluri: Berta din ""Victimele legii"", Germaine din ""Banii"" a lui Octave Mirbeau, Clara Torini din ""Jucătorii de cărți"", de H. Lecca, Thomry din ""Martira"", de Jean Richepin, Heriette din ""Două orfeline"", ""Vijelia"", de Bernstein, și Nelly Rosier din ""Stafia bărbatului"" . În aprilie 1907, în cursul turneului cu Agatha Bârsescu a fost chemata la București pentru semnarea contractului cu Teatrul Național. A debutat pe scena
Maria Filotti () [Corola-website/Science/306282_a_307611]
-
principale ale refuzului Bisericii Ortodoxe Române de a trimite observatori la Conciliul Vatican II: „organizarea de expoziții defăimătoare la adresa Bisericii și statului român” și „hirotonirea unui cleric fugar din țară, Vasile Cristea, ca episcop unit...”. Expoziția cu pricina, intitulată „Biserica martiră”, a fost organizată de iezuitul Chianella cu ocazia Conciliului Vatican II, fiind dedicată suferințelor îndurate de Biserica din Europa răsăriteană. Aceeași manifestare a fost calificată de autoritățile comuniste drept „activitate dușmănoasă” a Vaticanului, o probă că Roma papală nu renunțase
Vasile Cristea () [Corola-website/Science/305273_a_306602]
-
(sau Baba Odochia) simbolizează unul dintre cele mai importante personaje din mitologia românească. Unele teorii susțin că numele ar fi legat de Sfânta Martiră Evdokia sărbătorită în calendarul de stil vechi pe 1 martie. Personajul Dochiei este asociat cu legenda Traian și Dochia, culeasă de Gheorghe Asachi. Despre Traian și Dochia celebrul critic literar George Călinescu spunea că este "rezultatul unei întregi experiențe de
Baba Dochia () [Corola-website/Science/296926_a_298255]
-
("urs mic de sex feminin" în latină) este în tradiția catolică o martiră creștină care a trăit în Köln în secolul al IV-lea. Ursula este patroana a Ordinului Ursulinelor, călugărițe care au activat și în Transilvania. Prăznuirea ei în Biserica Catolică este la data de 21 octombrie. Din cauza lipsei de informații despre
Sfânta Ursula () [Corola-website/Science/317091_a_318420]
-
descoperirea ei a „Crucii adevărului”. Cultul „Crucii adevărului” era popular în Anglia anglo-saxonă, această poezie fiind unul din motive. "Guthlac" erau de fapt două poezii despre Sfântul Guthlac, un sfânt englez din secolul al VII-lea, iar "Juliana" este povestea martirei virgine Juliana de Nicomedia. Parafrazări biblice „Manuscriptul Junius” cuprinde tre parafrazări din Vechiul Testament. Acestea erau rescrieri ale unor paragrafe biblice în limba engleză veche, nu neapărat o traducere, ci parafrazări, uneori în formă de poezie care avea valoare de sine
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
la execuție spre La Meignane. Numeroase vitralii sunt dedicate altor victime ale represiunii din Vendée. Сele patru doamne ale familiei de la Sorinière, unele din victimele civile cele mai cunoscute ale represiunii republicane din Vendée sunt: Biserica catolică le-a declarat martire ale credinței și au fost beatificate de papa Ioan Paul al II-lea la 19 februarie 1984, fiind celebrate în ziua de 1 februarie. Deși Marie de la Dive era cumnata celor trei surori și cele patru martire au fost executate
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
le-a declarat martire ale credinței și au fost beatificate de papa Ioan Paul al II-lea la 19 februarie 1984, fiind celebrate în ziua de 1 februarie. Deși Marie de la Dive era cumnata celor trei surori și cele patru martire au fost executate la date și în locuri diferite, în legendele populare ele sunt denumite surorile martir de la Sorinière și în vitralii ele sunt frecvent reprezentate împreună. Un prim vitraliu dedicat doamnelor de la Sorinière se află în biserica Înălțării Domnului
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
născută la Saumur în 9 august 1770 și Perrine-Jeanne Sailland d'Epinatz născută la Saumur în 4 martie 1768 împreună cu servitoarea lor Françoise Bonneau născută la Saint-Léger-en-Anjou în 1761 au fost executate în ziua de 1 februarie 1794. Fiind considerate martire, au fost beatificate de papa Ioan Paul al II-lea la 19 februarie 1784. Un vitraliu al Capelei Saint-Louis-du-Champ-des-Martyrs din Avrillé, executat în 1894 de Jean Clamens după un carton de Victor Livache reprezintă execuția familiei Saillant d'Epinatz. Scena
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
Brest, fiind transferată în anul următor la spitalul din Angers. A lucrat ca șefă a farmaciei spitalului, funcție pe care o avea în momentul arestării ei. Cele două călugărițe au fost martirizate în 1 februarie 1974, la Avrillé. Cele două martire au fost beatificate de Papa Ioan-Paul II în 19 februarie 1984 împreună cu alte 97 victime ale masacrului din Avrillé. Marie Louise Victoire de Donnissan s-a născut la Versailles la 25 octombrie 1772. La vârsta de 17 ani s-a
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
mondial a rămas în Atena unde a adăpostit refugiați evrei, pentru care este recunoscută ca Drept între popoare de Yad Vashem. După război, ea a rămas în Grecia și a fondat o asistență medicală de maici după modelul mătușii ei, martira Marea Ducesă Elisabeta Fiodorovna fondat în Rusia în 1909. Prințesa Andrew s-a întors în Marea Britanie în aprilie 1947 la nunta singurului ei fiu, acum Locotenentul Filip Mountbatten cu Prințesa Elisabeta, fiica cea mare și moștenitoarea prezumptivă a regelui George
Prințesa Alice de Battenberg () [Corola-website/Science/315434_a_316763]
-
drept termen "ante quem" al realizării picturii anul 1405. Biserica are în proprietatea sa un frumos altar poliptic a cărui compoziție este următoarea: central sunt înfățișați Sf. Clara închinându-se cu pruncul și Arhanghelul Mihail, în jurul lor fiind pictate sfintele martire Agnes și Margareta, Barbara și Ecaterina precum și scene din viața Mariei. Pe predelă se vede pictat "Vir Dolorum" însoțit de Ioan și Maria. Frumosul altar a fost donat de Mihai Apafi și soția sa. Se acreditează ideea că relizatorul acestui
Biserica fortificată din Mălâncrav () [Corola-website/Science/326806_a_328135]
-
Direcția de Cultură, Culte și Patrimoniu Național Buzău însă a luat atitudine, precum și la indicația Arhipiescopiei Buzăului, acestea au fost înlocuite cu ferestre din lemn). Între satele Nucu din comuna Bozioru și Aluniș din comuna Colți pe culmile "Spătarului" și "Martirei", se afla cel mai important complex de vestigii rupestre din munții Buzăului. Are Este situat în satul Aluniș. Actual biserică parohială (), în trecut a fost un ansamblu monahal care, pe lângă biserica rupestră formată din altar, naos, pronaos săpate în piatră
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]