2,245 matches
-
aceste lucruri sunt afișate chiar de către cel care a scris și a publicat în 1848, împreună cu Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist și ale cărui sfaturi au fost păstrate cu sfințenie de către comuniștii de mai târziu. L. Kolakowski, "Principalele curente ale marxismului", vol I, II, III (Fondatorii, Vârsta de aur, Prăbușirea), Editura Curtea Veche, 2009, 2010
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
marxist înfocat, mistic" (p.83). De altfel, Țuțea chiar avea să mărturisească ulterior, într-un interviu acordat lui Vartan Arachelian: Majoritatea istoricilor actuali, apreciază articolele din "Stânga" drept o frondă contra sistemului. În cele două texte citate se vorbește despre marxism, nu despre comunism. Cât despre stalinismul de atunci din Uniunea Sovietică, Petre Țuțea este extrem de tranșant : În atmosfera febrilă de căutări și proiecte a anilor '30, în 1935, pe fondul carențelor vizibile ale democrației parlamentare și ca replică la criza
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
origine, care a fost acuzat, condamnat la moarte și executat în procesul ”lotului Lucrețiu Pătrășcanu”, în aprilie 1954. Kofler era fiu de negustori, care l-au trimis să studieze chimia la Berlin. Acolo a cunoscut scrierile la modă, care tratau marxismul și psihanaliza. În 1931 a fost trimis de Comintern la o „școală de instructori” și a avut apoi atribuții de curier. Din fondurile care i-au fost încredințate, după propriile sale declarații, și-a însușit ilicit o parte. Kofler era
Remus Kofler () [Corola-website/Science/321107_a_322436]
-
în Ianovka, regiunea Herson, Ucraina, ca fiu al unui fermier bogat evreu, David Bronstein. La 8 ani a fost trimis de tatăl său la școală la Odessa, iar după 6 ani a fost transferat la Nikolaev. Troțki a cunoscut cu marxismul în 1896, când era la școala din Nikolaev, unde studia matematica. A fost pentru prima oară arestat în 1898, când era organizator al Sindicatului Muncitorilor din Sudul Rusiei și a fost condamnat la doi ani de închisoare. În această perioadă
Lev Davidovici Troțki () [Corola-website/Science/298198_a_299527]
-
care religiile domină conștiința popoarelor, cui folosește acest drog. După Revoluția din februarie 1917 din Rusia țaristă, care a răsturnat monarhia , a urmat în Octombrie puciul comunist („bolșevic”), numit ulterior „Revoluția din Octombrie”), care a produs un regim inspirat de marxism (și de diversele ideologii derivate, cea mai notabilă fiind a Marxism-Leninismului) și de tradițiile politice ruse. Potrivit concepției marxist-leniniste a "progresului în istorie", există patru faze ale dezvoltării economice a societății: sclavia, feudalismul, capitalismul, socialismul, și, în final, comunismul. Această
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
metodele brutale și inumane ale țarismului, ale statului polițienesc, pot învinge țarismul). Unii istorici (precum britanicul Orlando Figes) consideră tradiția revoluționară rusă a fi chiar elementul cheie în înțelegerea sursei de inspirație a regimului bolșevic (comunist), mai mult chiar decât marxismul sau faptul că regimul și-a forjat aparatul și practicile într-un violent război civil peste care s-a adăugat și o importantă intervenție militară străină: Lenin a devenit revoluționar nu citindu-l pe Marx, ci făcând lectura autorilor tradiției
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
timp înainte de a-l fi citit pe Marx. Când în fine Lenin l-a citit pe Marx, acesta era deja înarmat cu ideile lui Cernișevschi, Tkaciev și a grupului Voința Poporului, și aceste idei au făcut distinctiv aproșul leninist al marxismului. Nu marxismul l-a făcut pe Lenin revoluționar, ci Lenin a făcut marxismul revoluționar. Dacă inițial, sub influența scrierilor și practicilor radicale ale grupurilor revoluționare ruse Lenin considera că e de dorit o lovitură de stat care să înlocuiască dictatura
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
a-l fi citit pe Marx. Când în fine Lenin l-a citit pe Marx, acesta era deja înarmat cu ideile lui Cernișevschi, Tkaciev și a grupului Voința Poporului, și aceste idei au făcut distinctiv aproșul leninist al marxismului. Nu marxismul l-a făcut pe Lenin revoluționar, ci Lenin a făcut marxismul revoluționar. Dacă inițial, sub influența scrierilor și practicilor radicale ale grupurilor revoluționare ruse Lenin considera că e de dorit o lovitură de stat care să înlocuiască dictatura țaristă cu
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
a citit pe Marx, acesta era deja înarmat cu ideile lui Cernișevschi, Tkaciev și a grupului Voința Poporului, și aceste idei au făcut distinctiv aproșul leninist al marxismului. Nu marxismul l-a făcut pe Lenin revoluționar, ci Lenin a făcut marxismul revoluționar. Dacă inițial, sub influența scrierilor și practicilor radicale ale grupurilor revoluționare ruse Lenin considera că e de dorit o lovitură de stat care să înlocuiască dictatura țaristă cu un regim comunist, ulterior, sub influența ideilor marxiste răspândite de Plehanov
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
că dacă izbucnește în Rusia o revoluție, aceasta va fi inerent țărănească în caracter și va căpăta "nuanțe asiatice". Practica bolșevicilor a fost inspirată de radicalismul unor oameni precum Neceaiev, un individ care n-avea nevoie de intrigile intelectuale ale marxismului pentru a deveni un ultraradical care să propovăduiască masacrul contra aristocrației, burgheziei și în definitiv contra tuturor celor care i se opun, și care să exprime ură prin orice por al ființei lui: istoria individuală și a familiei lui sunt
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
modelelor comportamentale. După război, Merleau-Ponty se alătură grupului din jurul lui Jean-Paul Sartre și Simone de Beauvoir, cu care înființează revista de filozofie ""Les Temps modernes"", el deținând funcția de editor al paginilor politice. În 1952, în urma unor divergențe în evaluarea marxismului și a perspectivelor angajării sociale a intelectualilor, părăsește revista și se îndepărtează tot mai mult de Sartre. În confruntarea cu marxismul, Merleau-Ponty - spre deosebire de Sartre - accentuează că libertatea este totdeauna îngrădită prin însăși structura ființei umane, teză apropiată de pozițiile lui
Maurice Merleau-Ponty () [Corola-website/Science/299291_a_300620]
-
filozofie ""Les Temps modernes"", el deținând funcția de editor al paginilor politice. În 1952, în urma unor divergențe în evaluarea marxismului și a perspectivelor angajării sociale a intelectualilor, părăsește revista și se îndepărtează tot mai mult de Sartre. În confruntarea cu marxismul, Merleau-Ponty - spre deosebire de Sartre - accentuează că libertatea este totdeauna îngrădită prin însăși structura ființei umane, teză apropiată de pozițiile lui Martin Heidegger. Apariția în 1955 a cărții sale ""Les Aventures de la dialectique"" ("Aventurile dialecticii"), în care face o critică pertinentă a
Maurice Merleau-Ponty () [Corola-website/Science/299291_a_300620]
-
trebuie să se desprindă de principiile moștenite de la pământul strămoșesc. Ceea ce trebuia realizat era o anumită sinteză care să poată să conțină amândouă principiile. » Ideologic, frații Dostoievski întemeiează, împreună cu Strahov și Grigoriev "pocivennicestvo" ("почвенничество"), o mișcare ce se opune radicalismului, marxismului și nihilismului și care militează pentru răspândirea educației și a alfabetizării în rândul țăranilor și pentru identificarea unei direcții naționale. « Suntem convinși că, în sfârșit, suntem o națiune separată, originală în cel mai adevărat sens al cuvântului, și că sarcina
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
lor particulare. În loc de un sistem unic integrat, ei se gândeau la organizări economice paralele cehe și slovace. Reacția cehilor la aceste îngrijorări i-au supărat și mai mult pe slovaci. În opinia cehilor, atenția pe care o acordau ei reumanizării marxismului era una universalistă, în timp ce preocuparea slovacilor pentru autonomie națională era provincială și anacronistă — sigur prea trivială pentru cei a căror grijă era „socialismul cu față umană.” din 27 octombrie 1968 a răspuns dorinței de autonomie a slovacilor. Cel mai important
Slovaci în Cehoslovacia (1960-1990) () [Corola-website/Science/323175_a_324504]
-
de Mihaela Miroiu: “Comunismul a fost un Patriarhat de stat, nu un feminism de stat ». O serie de autoare îi critică perspectiva: Krassimira Daskalova, Elena Gapova, Angelika Passara. Altele își revizuie propria perspectivă asumată în anii 70 cu privire la relația între marxism și feminism: Jane Slaughter și Marylin Boxer. Critici ale înclinației Mihaelei Miroiu către feminismul liberal (în relație cu liberalismul etic de tip welfare), respectiv de riscurile unei abordări mai puțin apropiată de rolul asistențial al statului și de politicile de
Mihaela Miroiu () [Corola-website/Science/304332_a_305661]
-
și a tuturor formelor de guvernare ce stau stavilă unei dezvoltări armonioase a individului și care îl constrâng la corupție. Principalele figuri ale socialismului libertar sunt: P. J. Proudhon, Mihail Bakunin, Piotr Kropotkin, Noam Chomsky. Socialismul reformist = deși păstrează din marxism obiectivul depășirii capitalismului și făurirea unei societăți socialiste în care mijloacele de producție să fie proprietate colectivă - resping revoluția pentru atingerea acestui țel, adică luarea puterii prin violență de către proletariatul organizat. Reformiștii susțin ca statul burghez să fie constrâns, prin
Socialism () [Corola-website/Science/298472_a_299801]
-
din Transilvania, din Ardealul ocupat de hortyști...) Scurt timp după instalarea evreilor comuniști la putere în România, Wilhelm Filderman a emigrat în America. Anti-comunist fervent, Filderman a emis principiul potrivit căruia un evreu, în măsura în care este comunist și se atașează de marxism, încetează a mai fi evreu!... A fost atât de sincer în această atitudine încât nu a pregetat ca în 1955 să depună mărturie în favoarea tinerilor români care atacaseră ambasada română de la Berna, de unde au sustras documente extrem de compromițătoare pentru comuniști
Editura Destine Literare by Ion Coja () [Corola-journal/Journalistic/97_a_206]
-
se intensifică după obținerea independenței astfel încât elită intelectuală arabă este tributara cadrului teoretic impus de Occident. Mai mult decât atât culturile neoccidentale trebuie să asimilize concepte și terminologie occidentală pentru a putea fi recunoscute pe plan internațional. Așadar concepte precum marxism, liberalism, socialism, naționalism, constructivism au pătruns în cultura arabă după ce au făcut carieră în Occident. Occidentalismul urmărește înlăturarea acestor influențe străine și să redea culturii arabe puterea de a se reinventă, de a crea un produs original. Acest demers teoretic
Hassan Hanafi () [Corola-website/Science/331736_a_333065]
-
Deng a fost nucleul celei de-a două generații a conducerii Partidului Comunist Chinez. Deng spunea că statul chinez se află în primul stadiu al socialismului și deci datoria partidului era să perfecționeze socialismul în stil chinezesc. Această interpretare a marxismului reduce rolul ideologiei în gândirea economică și va duce la decizii politico-economice mult mai eficiente. Renunțând la valorile ideologice comuniste, chiar dacă nu la întreaga moștenire marxist-leninistă, Deng a decretat că „socialismul nu înseamnă împărțirea sărăciei”. Justificarea să teoretică pentru acceptarea
Deng Xiaoping () [Corola-website/Science/304478_a_305807]
-
care a transmis fiului său interesul pentru fenomenele sociale și politice. După absolvirea gimnaziului, se înscrie în 1918 la Universitatea din Viena, unde studiază matematica și fizica, apoi obține și doctoratul în psihologie (1928). Îl interesesează Teoria relativității, respinge însă marxismul și psihanaliza, considerându-le lipsite de fundament științific. Din aceste confruntări cu temele cel mai mult dezbătute în acel timp se cristalizează preocupările care vor forma centrul activității sale ulterioare, anume metodologia critică a științei. Devine un susținător consecvent al
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
valorii istoriei, al tradiției, al comunității, aceștia s-au dovedit a fi principalul obstacol În calea răului sovietic”, notează Sharansky. Tot el avertizează că cele mai periculoase mișcări Îndreptate Împotriva identității naționale, și deci și Împotriva unei democrații viguroase, sunt marxismul și post naționalismul sau politica „post-identității”, al carei principal promotor e Uniunea Europeană [<footnote Evoluția politică a lui Natan Sharansky este surprinzătoare: născut În Ucraina, de origine evreiască, după ce a fost deținut politic in fosta URSS, a ajuns ministru În patru
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
vest-europeană și a început să studieze lucrările lui Karl Marx și Friedrich Engels. Acest lucru l-a făcut să renunțe la "narodnicism" și să devină un "marxist" convins. În 1883, el a fondat în Elveția grupul "Emanciparea Muncii", care populariza marxismul printre revoluționarii ruși. În momentul în care grupul s-a destrămat, el a intrat în Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia (PSDMR), unde l-a întâlnit pe Lenin, cu care a și colaborat o vreme. În 1903, la al
Gheorghi Valentinovici Plehanov () [Corola-website/Science/298441_a_299770]
-
mai 1933 în nou înființatul Gestapo. El a lucrat cel puțin până în 1942 la sediul central al Gestapo-ului din Berlin, unde a fost unul din principalii colaboratori ai lui Heinrich Müller și a fost responsabil cu combaterea comunismului și marxismului și cu anchetarea străinilor care desfășurau activități subsversive și a persoanelor repatriate din Uniunea Sovietică. În 1937 a fost promovat la Secția Penală și mai târziu a devenit superintendent de poliție. Geißler a devenit la 1 mai 1933 membru al
Kurt Geißler () [Corola-website/Science/329098_a_330427]
-
Gallimard și bine primită de Jacques Maritain și Étienne Gilson. În lucrare, Șora explorează problema autenticității umane, pe un ton existențial, dar influențat mult de filosofia scolastică (în special cea a lui Toma de Aquino și Nicolaus Cusanus) și de marxism (a fost membru al partidului comunist francez și al Rezistenței). În 1948 s-a întors în România și n-a mai putut părăsi țara deloc. N-a publicat nimic până la sfârșitul anilor 70, când a început un ciclu de patru
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
o istorie a problemelor filosofice în raport cu sistemul matematicii, de la Platon și Proclus la "Principia Mathematica". El analizează metafizica entităților matematice în "Existență și adevăr în matematică" și studiază filosofia matematicii a lui Wittgenstein (care e mai degrabă anti-filosofie). În România, marxismul n-a dat nici un filosof notabil. Singurul filosof marxist de o anumită importanță născut în România, Lucien Goldmann, s-a realizat în Franța. Din cadrul masei de ideologi cu pretenții filosofice, unele figuri s-au detașat totuși, ca filosofi onești. Este
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]