711 matches
-
oricine îl critică pe Stalin ține cu Hitler” - care dotează mișcarea cu o formidabilă forță de intimidare și-i împiedică pe aderenți să-și pună întrebări asupra naturii totalitare a regimului sovietic. Dezlănțuirea aparent aberantă a teoriei* naziste conferă coerenței marxist-leniniste o formidabilă putere de seducție. David Caute a arătat ce anume datora aura comunismului din Franța de după războiul revanșei raționalismului francez asupra conceptelor de mit, instinct, rasă și sânge: „Aceasta însemna o întoarcere la viziunea proprie secolului al XVIII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comuniste -, cât și pe căi oculte - omniprezența „consilierilor” sovietici, mai ales în armată și în polițiile politice* create de toate aceste regimuri. Aplicând modelul sovietic, comuniștii își asigură controlul asupra societății organizând teroarea* și persecuțiile contra religiei*. Ei impun ideologia* marxist-leninistă - predată în liceele și la universitate -, instalează cultul șefilor lor, lansează începând din 1949, planuri cincinale* care dau prioritate industriei grele și colectivizării* agriculturii. Ei introduc învățarea obligatorie a limbii ruse în școli și rup cu tradițiile europene ale țării
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1989 - Țări având un regim comunist - Țări în care PC a făcut parte dintr-un guvern necomunist - Regim cu partid unic, aliat temporar al Moscovei sau al Beijingului - Țări în care a existat o gherilă urbană sau rurală cu orientare marxist-leninistă. KATYN Pe 1 iulie 1946, în cea de-a 168-a zi a procesului de la Nürnberg, încep dezbaterile asupra „afacerii Katyn”, adică asupra asasinatului colectiv comis împotriva mai multor mii de ofițeri polonezi. La cererea părții sovietice, această crimă de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
are și o funcție defensivă, de uz intern, atunci când un conducător comunist se servește de formule stereotipe pentru a răspunde în mod codificat atacurilor detractorilor săi. înainte de orice, limba de lemn servește la camuflarea abisului care se cască între doctrina marxist-leninistă și realitate. Pentru aceasta, ea se sevește de formule de genul „este știut faptul că”, „nu-i un secret pentru nimeni”, care-i plăceau în mod deosebit lui Stalin și care semnalează minciuna. Astfel, „oricine vede că țările socialiste sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
autorizează un acces tot mai larg la arhivele* regimurilor comuniste și ale partidelor, cât și publicării în 1977 a Cărții negre a comunismului, care a contribuit la căderea tabuului constând în aruncarea unui văl pudic peste dimensiunea criminală a comunismului marxist-leninist. în felul acesta, abordarea critică a comunismului este tot mai puțin subiectivă și se bazează pe o istoriografie documentată care nu face decât să confirme necesitatea și pertinența interogațiilor filosofice asupra comunismului secolului XX. MARȘUL CEL LUNG La originea Marșului
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anilor 1970, ELN continuă lupta cu aproximativ 3.000 de combatanți, finanțându-se prin răpiri colective de persoane și prin racket practicat pe seama întreprinderilor petroliere. în 1967 este creată Armata Populară de Eliberare (EPL), ca aripă militară a PC Columbian Marxist-Leninist, care promovează un război „al poporului”, stabilindu-și bazele în sate; în 1991, cvasitotalitatea EPL renunță la lupta armată. Simultan însă, PC Columbian, înființat în 1966, creează Forțele Armate Revoluționare din Columbia (FARC), o puternică mișcare de gherilă numărând mai
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anii 1930-1940 China, iar în anii 1940-1970, Indochina-Vietnam, Laos, Cambodgia. De fapt, lupta armată s-a extins practic la dimensiunile întregului continent. în India, în urma înăbușirii în sânge, în 1967, a unei răscoale țărănești conduse în Naxalbari de către PC Indian Marxist-Leninist, se dezvoltă o mișcare de gherilă numită „naxalistă”; ea durează din 1967 până în 1972. Susținută de o bună parte a țărănimii care-i combate pe marii proprietari, această mișcare constituie o reală amenințare militară pentru statul indian, în statul Andhra
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
anii 1980 până la 20.000 de combatanți, activând îndeosebi în satele insulei Lușon; actualmente, mișcarea pare să basculeze de partea terorismului islamist. Lupta armată comunistă în Orientul Mijlociu Principala mișcare este cea a kurzilor. în 1978, Abdullah OȘalan, membru al organizației marxist-leniniste Devrimci Genc, fondează Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) care, dispunând de baze în Siria și Liban, operează în Kurdistanul turc, populațiile kurde din Iran și din Irak fiind controlate de partide ostile PKK. în 1984, OȘalan se angajează într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Wallon; timp de câțiva ani, acesta va juca rolul de placă turnantă și de centru de comunicații pentru maoismul din Europa. în Franța, maoiștii („maos”) sunt prezenți la revista Rîvolution (1963-1965), în Federația Cercurilor Marxist-Leniniste din Franța (1964-1966), în Centrul Marxist-Leninist din Franța (1965-1976), în Mișcarea Comunistă Franceză (Marxist-Leninistă) (1966-1967), în Partidul Comunist Marxist-Leninist din Franța (1967-1977) și, în sfârșit, în Uniunea Tineretului Comunist Marxist-Leninist (1966-1968). Evenimentele din Mai 1968* accelerează pătrunderea în Europa a maoismului, care fascinează anumite cercuri culturale
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rolul de placă turnantă și de centru de comunicații pentru maoismul din Europa. în Franța, maoiștii („maos”) sunt prezenți la revista Rîvolution (1963-1965), în Federația Cercurilor Marxist-Leniniste din Franța (1964-1966), în Centrul Marxist-Leninist din Franța (1965-1976), în Mișcarea Comunistă Franceză (Marxist-Leninistă) (1966-1967), în Partidul Comunist Marxist-Leninist din Franța (1967-1977) și, în sfârșit, în Uniunea Tineretului Comunist Marxist-Leninist (1966-1968). Evenimentele din Mai 1968* accelerează pătrunderea în Europa a maoismului, care fascinează anumite cercuri culturale occidentale prin radicalitatea sa revoluționară și prin mitul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de centru de comunicații pentru maoismul din Europa. în Franța, maoiștii („maos”) sunt prezenți la revista Rîvolution (1963-1965), în Federația Cercurilor Marxist-Leniniste din Franța (1964-1966), în Centrul Marxist-Leninist din Franța (1965-1976), în Mișcarea Comunistă Franceză (Marxist-Leninistă) (1966-1967), în Partidul Comunist Marxist-Leninist din Franța (1967-1977) și, în sfârșit, în Uniunea Tineretului Comunist Marxist-Leninist (1966-1968). Evenimentele din Mai 1968* accelerează pătrunderea în Europa a maoismului, care fascinează anumite cercuri culturale occidentale prin radicalitatea sa revoluționară și prin mitul violenței pe care o exaltă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
maos”) sunt prezenți la revista Rîvolution (1963-1965), în Federația Cercurilor Marxist-Leniniste din Franța (1964-1966), în Centrul Marxist-Leninist din Franța (1965-1976), în Mișcarea Comunistă Franceză (Marxist-Leninistă) (1966-1967), în Partidul Comunist Marxist-Leninist din Franța (1967-1977) și, în sfârșit, în Uniunea Tineretului Comunist Marxist-Leninist (1966-1968). Evenimentele din Mai 1968* accelerează pătrunderea în Europa a maoismului, care fascinează anumite cercuri culturale occidentale prin radicalitatea sa revoluționară și prin mitul violenței pe care o exaltă. în RFG, formațiunile maoiste cele mai importante sunt Kommunistische Partei Deutschlands
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
coincide cu cele dintâi forme ale comunismului - premarxist și prebolșevic -, mai precis desemnarea profitului, dacă nu chiar a banilor, ca sursă a nedreptăților și, prin urmare, a răului din societate. Această întoarcere la izvoare a favorizat o reinterpretare a corpusului marxist-leninist, recentrarea logicii revoluționare pe cel exclus sau discriminat - cel „fără” - și o desemnare a „dușmanului” sub trăsăturile bogătașului incarnat mai ales de organizațiile și multinaționalele occidentale. Săracul vede astfel cum îi sunt atribuite virtuoasele prerogative ale proletarului, forță de distrugere
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ia, în 1926, locul lui Bordiga în fruntea PCI. Arestat în același an de fasciști, va muri în domiciliu forțat, în 1937; dar, în cursul celor zece ani de recluziune, el reflectă la experiența bolșevică și recuză strategia leninistă, apoi marxist-leninistă de asediere a statului și a societății. Inventează noțiunea de „bloc istoric”, care desemnează raporturile complexe dintre infrastructură și super-structuri și asupra căruia clasa care îl conduse își impune „hegemonia” socială, dar și culturală și ideologică. Deși nu respinge violența
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
parțială a victimelor - mai întâi doar membri ai aparatului comunist. Această critică emisă de către secretarul general în funcție împotriva predecesorului său instilează, la comuniști, îndoiala în privința caracterului sacru al partidului. Când Hrușciov opune ortodoxia „leninistă” devierii „staliniste”, Mao revendică ortodoxia „marxist-leninistă” împotriva „revizionismului” sovietic, alimentând astfel schisma dintre URSS și China, dintre pro-sovietism și maoism. P PACIFISM → Luptă pentru pace PACTE GERMANO-SOVIETICE Deși, din 1934, URSS* și Internaționala Comunistă* au promovat un antifascism virulent ale cărui ținte privilegiate sunt Hitler și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1917. în martie 1990, sub Gorbaciov, PCUS își pierde rolul de partid conducător, apoi, în octombrie 1990, statutul de partid unic. Este dizolvat în decembrie 1991. Un model politic inedit De-a lungul întregii sale existențe, PCUS, guvernat de ideologia* marxist-leninistă, constituie matricea și motorul sistemului sovietic, locul privilegiat unde, mai bine de șapte decenii, au fost elaborate și adoptate toate deciziile care angajau URSS* în materie de politică internă și externă*, Internaționala Comunistă* din 1919 până în 1943, apoi mișcarea comunistă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pentru că incarna tradiția și continuitatea în opoziție cu construirea unui om și a unei lumi „noi, dar mai ales deoarece punea sub semnul întrebării înstăpânirea totalitară a puterii revoluționare asupra populației. O credință - mai ales spirituală - care să concureze ideologia* marxist-leninistă* nu poate să existe. Biserica catolică a condamnat și combătut comunismul bolșevic și din această perspectivă a apărării ființei umane. încă din 1931, în enciclica Quadragesimo Anno, papa Pius al XI-lea condamnă scopurile comunismului - intensificarea luptei de clasă și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
operată de Marx și Engels* în 1875, și numește „socialistă” faza ce a urmat preluării puterii. în 1977, noua constituție a URSS* va proclama că „societatea socialistă” - definită de Leonid Brejnev* ca „o familie de popoare frățești, conduse de partidele marxist-leniniste*, legate prin aceeași concepție de viață” - a intrat în epoca „socialismului real”. în această etapă, dictatura „muncitorilor înarmați” trebuie să se exercite pentru a controla o societate de tranziție încă încărcată de stigmatele celei vechi, între care statul și dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comuniste, concurențe furibunde. Ereticii doresc să-și marcheze teritoriul: troțkiștii* modifică secera și ciocanul („crabul”) pentru a-și revendica un trecut și, deopotrivă, a se disocia de prezent. Concurența simbolistică se observă, de asemenea, în recurgerea la eroi. Partidul Comunist Marxist-Leninist din Franța (PCMLF-FR) a preluat un combatant vietnamez pentru a simboliza proletariatul francez, în timp ce cea mai mare parte a celorlalți maoiști* răspândeau silueta maquisard vietnamez sau a unui fedayn palestinian. Figura lor de predilecție rămâne cea a lui Mao, asociată
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
moartea a 100 de persoane, între care 41 de teroriști și 11 judecători. în martie 1989, M-19 se angajează într-un proces de pace și devine partid politic legal, în 1990, Alianza Democratica. Mișcarea Revoluționară „Tupac Amaru” (MRTA), grup marxist-leninist fondat în 1983, pune stăpânire, în decembrie 1996, pe Ambasada Japoniei și pe cei 400 de invitați ai acesteia. Poliția eliberează ostaticii și execută întregul comando. Terorism în Orientul Mijlociu Orientul Mijlociu* este, începând din anii 1970, unul din polii terorismului internațional
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de Eliberare a Poporului (DHKP-C), numărând și în ziua de azi mii de simpatizanți în diaspora turcă din Europa. El întreține legături cu PKK-ul kurd. Există, în zilele noastre, peste patruzeci de mișcări teroriste turce active, aflate pe poziții marxist-leniniste și antiimperialiste. Armata Poporului Turc (THKO), organizație teroristă creată în 1970, se inspiră din tezele liderului albanez Enver Hodja și din modelul cubanez, furnizând cadre pentru numeroase grupuscule din anii 1980. Partidul Comunist Marxist-Leninist (MLKP), apărut în 1995, activează în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
teroriste turce active, aflate pe poziții marxist-leniniste și antiimperialiste. Armata Poporului Turc (THKO), organizație teroristă creată în 1970, se inspiră din tezele liderului albanez Enver Hodja și din modelul cubanez, furnizând cadre pentru numeroase grupuscule din anii 1980. Partidul Comunist Marxist-Leninist (MLKP), apărut în 1995, activează în Germania ca Federație a Muncitorilor Imigrați, iar ramura sa armată este responsabilă pentru mai multe răpiri și asasinate în Turcia. Instalată la origine în Liban, Armata Secretă Armeană de Eliberare a Armeniei (ASALA) este
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 1995, activează în Germania ca Federație a Muncitorilor Imigrați, iar ramura sa armată este responsabilă pentru mai multe răpiri și asasinate în Turcia. Instalată la origine în Liban, Armata Secretă Armeană de Eliberare a Armeniei (ASALA) este o mișcare marxist-leninistă creată în 1975, având ca obiectiv fondarea unui stat armean care să reunească armenii din Turcia și Irak. între 1975 și 1984, ASALA comite 22 de asasinate și în jur de 130 de atentate în lume. După ocuparea Beirutului de către
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de origine baltică, Joe Slovo, în același timp secretar general al PCAS și considerat drept ofițer KGB. Foarte mulți combatanți ANC au fost antrenați în democrațiile populare* și în Cuba. în Japonia apare, în 1969, Armata Roșie Japoneză (ARJ), mișcare marxist-leninistă care operează pe teritoriul Japoniei, dar funcționează și ca mișcare „mercenară” internaționalistă. Susținută de URSS și RDG, dar și de China*, ea comite numeroase atentate - deturnări de avioane în 1973 și 1977, ocuparea Ambasadei Franței de la Haga în 1974, a
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pentru a întreprinde atentate antiamericane, sub titulatura de Anti-Imperialist International Brigades, care vor purta, în iunie 1988, o ofensivă teroristă în Europa și în SUA. Ultimii membri ai ARJ sunt astăzi refugiați în Coreea de Nord* și în Columbia. Un alt grup marxist-leninist japonez, Facțiunea „Nucleul Central”, a atacat în anii 1980 obiective americane și, în 1993, întâlnirea la nivel înalt a G-7 de la Tokyo. Unul din cei mai celebri teroriști internaționali, Carlos, răspunzător pentru atentate ucigașe în Europa, se numește, în realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]