242 matches
-
momentul adoptării sale drept Biblie a comunității samaritene, era canaaneană; cu mici modificări, ea se păstrează în textul Pentateuhului până în zilele noastre. Asemenea textului masoretic, textul samaritean s-a transmis în cadrul unei comunități cu o anumită tradiție religioasă. Atât textul masoretic, cât și cel samaritean poartă urmele diferențelor religioase și ale disputelor teologice din comunitățile care le-au transmis și dau mărturie despre dezvoltările ulterioare ale tradițiilor Vechiului Testament. Și mai mult, măsurile luate de rabbi Akiba de a fixa textul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
explicit de exprimare a vocalelor. Edmund Castell a semnalat rolul de vocală al literelor waw și yod2, iar Wilhelm Gesenius i-a dedicat o întreagă carte în care spune că Pentateuhul samaritean conține mult mai multe scriptiones plenae decât textul masoretic. Mai mult, vocalizarea textului s-a păstrat mult mai bine în Pentateuhul samaritean decât în textul masoretic, iar acest lucru nu poate decât să sporească valoarea textului samaritean. Schimbările care apar, în special în ortografie și morfologie, indică un stadiu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
iar Wilhelm Gesenius i-a dedicat o întreagă carte în care spune că Pentateuhul samaritean conține mult mai multe scriptiones plenae decât textul masoretic. Mai mult, vocalizarea textului s-a păstrat mult mai bine în Pentateuhul samaritean decât în textul masoretic, iar acest lucru nu poate decât să sporească valoarea textului samaritean. Schimbările care apar, în special în ortografie și morfologie, indică un stadiu mai avansat în dezvoltarea limbii. Astfel, foarte multe diferențe între cele două texte se datorează faptului că
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
multe diferențe între cele două texte se datorează faptului că samaritenii folosesc mult mai multe litere vocale și matres lectiones decât masoreții; lângă unele substantive apare și pronumele personale indicând genul; unele sufixe arhaice specifice diferitelor cazuri, întâlnite în textul masoretic, sunt aici omise. Aparent, toate acestea sunt semne ale unei dezvoltări ulterioare și pun în lumină anumite aspecte ale formei textuale a acestui Pentateuh în perioada masoreților tiberieni. Fluctuațiile în pronunțare, deși foarte puține, demonstrează că guturalele nu erau întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
diferite forme, aceste variații reflectându-se uneori în text. Într-un studiu devenit deja clasic, Gesenius 3 demonstrează că totalitatea variantelor Pentateuhului samaritean se poate explica prin prisma a opt categorii de modificări ale bazei textuale păstrate intactă în textul masoretic: 1. corectări conforme cu gramatica populară; 2. glose sau explicații integrate în text; 3. corectări conjuncturale ale unor cuvinte care prezintă dificultăți; 4. corectări ale unor locuri paralele; 5. interpolări mai ample plecând de la locurile paralele; 6. corectări ale unor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
o formă singulară, un înger este introdus în scenă pentru a se evita unele antropomorfisme etc. O altă posibilitate care merită luată în seamă este cea sugerată de către Sperber, care explică mulțimea variantelor textuale plecând de la constatarea că în timp ce textul masoretic prezintă o formă care s-a dezvoltat într-un dialect întâlnit în Iudeea, textul samaritean ne prezintă particularitățile dialectului din Israelul perioadei postexilice 2. Kahle a demonstrat că între textul samaritean și una dintre formele textuale presupuse de traducerea greacă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
text al Septuagintei, ferm convins că în secolul I d.Hr. a existat un text grec, al cărui original nu era Septuaginta pe care o cunoaștem, ci un text foarte asemănător cu cel samaritean. Astfel, pe lângă legătura sa directă cu textul masoretic, Pentateuhul samaritean poate aduce o lumină nebănuită și asupra altor probleme. Toate acestea vin să confirme punctul de vedere exprimat în cazul discuției referitoare la textul masoretic: în perioada precreștină au existat mai multe recenzii ale Pentateuhului. După o perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
text foarte asemănător cu cel samaritean. Astfel, pe lângă legătura sa directă cu textul masoretic, Pentateuhul samaritean poate aduce o lumină nebănuită și asupra altor probleme. Toate acestea vin să confirme punctul de vedere exprimat în cazul discuției referitoare la textul masoretic: în perioada precreștină au existat mai multe recenzii ale Pentateuhului. După o perioadă în care se traduce Pentateuhul în varianta LXX, când textul se caracteriza printr-o oarecare fluiditate, a urmat o perioadă de uniformitate graduală, în care apare și
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
perioada precreștină au existat mai multe recenzii ale Pentateuhului. După o perioadă în care se traduce Pentateuhul în varianta LXX, când textul se caracteriza printr-o oarecare fluiditate, a urmat o perioadă de uniformitate graduală, în care apare și textul masoretic. Problema relativei cronologii a genealogiilor de la Facerea 5 și 11, în varianta masoretică, samariteană și LXX, rămâne încă nerezolvată; toate trei reprezintă recenzii diferite ale originalului ebraic, neputându-se stabili cu certitudine care este greșită și care este corectă. În
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
care se traduce Pentateuhul în varianta LXX, când textul se caracteriza printr-o oarecare fluiditate, a urmat o perioadă de uniformitate graduală, în care apare și textul masoretic. Problema relativei cronologii a genealogiilor de la Facerea 5 și 11, în varianta masoretică, samariteană și LXX, rămâne încă nerezolvată; toate trei reprezintă recenzii diferite ale originalului ebraic, neputându-se stabili cu certitudine care este greșită și care este corectă. În plus, trebuie spus că fiecare dintre aceste trei versiuni își are simpatizanții ei
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
lor1. În general, scribii textului Pentateuhului samaritean și ai textelor premasoretice se apropiau cu mare libertate de textul biblic; cu toate acestea, după ce s-a fixat conținutul tradiției samaritene, textul Pentateuhului samaritean se copia cu foarte multă atenție, asemenea textului masoretic. Cele mai multe diferențe sunt de natură ortografică sau se datorează metodelor diferite de pronunție. Desigur, aceste diferențe nu sunt deloc de neglijat, din moment ce aruncă o lumină nouă asupra istoriei limbii ebraice și asupra metodelor de pronunție în diferite locuri. Imediat după
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
limbii ebraice și asupra metodelor de pronunție în diferite locuri. Imediat după 1616, când Pietro della Valle a adus o copie a Pentateuhului samaritean în Europa, cercetătorii au și început discuțiile legate de valoarea textului. Întrucât bibliștii protestanți acceptaseră textul masoretic drept textus receptus al Vechiului Testament, nu au acordat prea mare atenție acestui text. Bibliștii romano-catolici, în căutare de noi argumente împotriva înțelegerii textului masoretic drept textus receptus, s-au arătat foarte interesați de el, întrucât era o mărturie care
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Europa, cercetătorii au și început discuțiile legate de valoarea textului. Întrucât bibliștii protestanți acceptaseră textul masoretic drept textus receptus al Vechiului Testament, nu au acordat prea mare atenție acestui text. Bibliștii romano-catolici, în căutare de noi argumente împotriva înțelegerii textului masoretic drept textus receptus, s-au arătat foarte interesați de el, întrucât era o mărturie care data cu mult înaintea textului masoretic. Abia în secolul XX textul a putut fi evaluat la justa lui valoare, de text premasoretic, independent de tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Testament, nu au acordat prea mare atenție acestui text. Bibliștii romano-catolici, în căutare de noi argumente împotriva înțelegerii textului masoretic drept textus receptus, s-au arătat foarte interesați de el, întrucât era o mărturie care data cu mult înaintea textului masoretic. Abia în secolul XX textul a putut fi evaluat la justa lui valoare, de text premasoretic, independent de tradiția fariseică 1. Înainte de a ne apleca asupra câtorva texte samaritene, se impun câteva remarci. În primul rând, am spus că samaritenii
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
volum al Bibliei Poliglote de la Paris (1632). Câțiva ani mai târziu, Bryan Walton a republicat același manuscris în Biblia Poliglotă de la Londra. Edmund Castellus a adăugat acestei ediții o listă cu 6000 de diferențe între textul Pentateuhului samaritean și textul masoretic, precum și o listă cu 1900 de asemănări cu Septuaginta 1. Natura textului Pentateuhului samaritean poate fi foarte ușor descrisă prin compararea sa cu textul masoretic de la care se îndepărtează adeseori. Prima clasificare critică a acestor diferențe a fost pregătită în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
adăugat acestei ediții o listă cu 6000 de diferențe între textul Pentateuhului samaritean și textul masoretic, precum și o listă cu 1900 de asemănări cu Septuaginta 1. Natura textului Pentateuhului samaritean poate fi foarte ușor descrisă prin compararea sa cu textul masoretic de la care se îndepărtează adeseori. Prima clasificare critică a acestor diferențe a fost pregătită în anul 1815 de către Gesenius 2. Așadar, Biblia Poliglotă de la Paris (1645) a fost prima ediție a Scripturii care a tipărit Pentateuhul samaritean, pe baza manuscrisului
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
să poată fi comparată, totuși, fiind scrisă de către preoți, ajută la înțelegerea modului în care aceștia au lucrat la transmiterea Pentateuhului. În aceste cronici, istoria nu se împarte în funcție de domniile diferiților regi (așa cum se întâmplă în lucrările istorice ale textului masoretic), ci în funcție de perioadele în care marii arhierei se aflau la putere. Din studierea acestor cronici putem dobândi atât o mai bună cunoaștere a tradițiilor redacționale specifice preoților samariteni, cât și o mai bună înțelegere a modului în care s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
marii arhierei se aflau la putere. Din studierea acestor cronici putem dobândi atât o mai bună cunoaștere a tradițiilor redacționale specifice preoților samariteni, cât și o mai bună înțelegere a modului în care s-a dezvoltat tradiția reflectată de textul masoretic 2. 7.5.2. Textele Qatab 3tc "7.5.2. Textele Qatab3" Aceste texte prezintă istorisiri biblice prescurtate. La început, Tora se citea exact așa cum apărea în manuscris; ulterior au fost adăugate refrenuri la anumite intervale, refrenuri pronunțate cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
făcând ca slujbele să devină foarte lungi. Pentru a facilita atât citirea textului biblic, cât și pronunțarea răspunsurilor de către participanții la slujbă, au fost create, în scopuri liturgice, texte scripturistice abreviate. În general, textele în versiunea qatab urmează îndeaproape textul masoretic, fiind părți ale pasajelor pe care samaritenii le consideră cele mai importante 1. Bibliografietc "Bibliografie" Adler, Catalogue of Hebrew Manuscripts in the Collection of Elkan Nathan Adler, Cambridge, 1921. Aland, K. et al., The Greek New Testament, United Bible Societies
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Catalogue of the Hebrew and Samaritan Manuscripts in the British Museum, Londra, 1899. Mazar, Amihai, Archaeology of the Land of the Bible, 10 000 - 586 B.C.E., New York: Doubleday, 1990. McCarthy, Carmel, „The Tiqqune Sopherim and other theological corrections in the Masoretic Text of the Old Testament”, OBO 36, Universitätsverlang Freiburg Schweiz, Vandenhoeck & Ruprecht Göttingen, 1981. McCormick, M., „The Birth of the Codex and the Apostolic Life-Style”, Scriptorium, 39 (1985). McDonald, J., The Samaritan Chronicle No II (or Sepher Ha-Yammim), Berlin, 1969
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Twenty-One so-called Prose Books of the Old Testament, Oxford, 1887. Wurtheim, E., Der Text des Alten Testaments, Eine Einfuhrung in die Biblia Hebraica von Rudolph Kittel, Stuttgart, 1963. Yeivin, Israel, Introduction to the Tiberian Masorah, traducere și editare E.J. Revell, Masoretic Studies 5, publicată de Scholars Press for The Society of Biblical Literature și The International Organization for Masoretic Studies, 1980 Yeivin, Israel, „The New edition of the Biblia Ebraica - its text and Massorah”, Textus 7 (1969). Ze’ev, Ben, yrbu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Einfuhrung in die Biblia Hebraica von Rudolph Kittel, Stuttgart, 1963. Yeivin, Israel, Introduction to the Tiberian Masorah, traducere și editare E.J. Revell, Masoretic Studies 5, publicată de Scholars Press for The Society of Biblical Literature și The International Organization for Masoretic Studies, 1980 Yeivin, Israel, „The New edition of the Biblia Ebraica - its text and Massorah”, Textus 7 (1969). Ze’ev, Ben, yrbu /w?l dwmlt rps, edițiile: 1796, 1912.
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
un cuvânt ebraic mai rar, desemnând felinele în general. Acest sens generic al ebr. layish a fost corect decodat de Sf. Ieronim prin lat. tigris. Așa se face că, în vesiunile românești apropiate de Vulgata sau, mai târziu, de textul masoretic sau de versiuni occidentale de inspirație protestantă, se renunță la furnicoleul încărcat de conotații fantastice, în favoarea unei desemnări generice: Tigrișul au perit pentru că nu avea pradă (BIBL.VULG. 1760-1761). Leulû betrânu pere din lipsă de predă (BIBL.1874). Leul bătrân
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
originar vorbește pur și simplu despre feline în general (BIBL.HEBR: layish), de unde derivă opțiunile de traducere în versiunile care au ca bază, direct sau indirect (cel mai adesea prin intermediul Vulgatei Sf. Ieronim sau al versiunii lui Martin Luther) textul masoretic: Tigris periit eo quod non haberet praedam (VULG.). Der Löwe kommt um, wenn er keine Beute hat (LUTHER). Le lion périt faute de proie (BIBL.JÉR .). Der Löwe verendet aus Mangel an Beute (EINHEITSUEBERSETZ.). Der Löwe kommt um auf Mangel
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cam opt rînduri (Asconius comentează un pasaj care azi nu mai există). Datele stihometrice sînt foarte importante În felul lor. Nu sînt specifice tradiției textelor latinești și gre cești. Biblia ebraică excelează În date stihometrice cu asupra de măsură (textul masoretic indică, pentru fie care carte a Vechiului Testament, numărul de versete, numărul de cuvinte din fiecare carte, chiar numărul de litere, id est consoane). În literatura indiană, la sfîr șitul fiecărui imn din RigVeda este notat pe mar gine numărul
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]