927 matches
-
vorbești. Eu sunt împăratul tuturor acestor ținuturi... ale mele sunt pământurile, văile, pădurile și munții aceștea, cu toate jivinele și oamenii ce trăiesc pe ele. Eu sunt stăpânul tău, bătrâne făr’de minte! Supune-te, că de nu... Vei fi mata stăpânul acestor ținuturi, dar în ograda și-n coliba mea, eu sunt stăpânul! răspunse moșneagul cu semeție. Și se puse în fața cerbului ocrotindu-l. Mânios din cale afară, împăratul porunci slugilor să pună mâna pe bătrân, să-l lege, să
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
crescut. - N-am să mai cresc! Nu vezi ce înaltă sunt? Crezi că eștimai înalt decât mine? - Cred. - Hai la oglindă... Ei, vezi? - Da, văd, ești foarte frumoasă, dar ești mică. Abia îmi ajungila umăr. - Nu-i adevărat! Sunt cât mata... în sfârșit, aproape. O femeie nici nu trebuie să fie înaltă ca un bărbat. Apoi dispăru o clipă în altă odaie și se întoarse cu părul pudrat. - Ei, acuma ce mai zici? - Zic că ești mică. Dar să știi că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Cimitirul Belu, unde am o Întrevedere nu tocmai plăcută...” „Nu mai spune, ce cauți acolo...?” „Belele Șefule,numai belele...! Bețivanii ăștia care nu mai știu cum să procedez cu ei, mă fac de rușine, mă discreditează În fața beneficiarilor mei. Închipuiește-ți mata. Alaltăieri bătrânul Vaida este Înmormântat provizoriu În locul său de veci, urmând ca eu să termin lucrarea zidindu-i cosciugul În interiorul săpăturii efectuate. În acest scop, am trimes un zidar cu toate materialele să termine lucrarea cât mai repede posibil.Ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și altele. Haia intra și se așeza pe un scăunaș în dreptul ferestrelor deschise, pe care înfloreau flori în oale de lut. Tudorița, așezată în fundul unui divan, o privea zâmbind; și amândouă tăceau o vreme, apoi începeau să vorbească. De unde ai mata așa de frumoase portrete? a întrebat într-un rând fata lui Sanis. Le-am cumpărat de la iarmaroc, răspunse Tudorița. Tablourile acestea au și povești... Eu le-am cetit acu doi ani... Aici arată cum istorisește maurul, Desdemonei, vitejiile lui... Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și grânele. Navrapii ajungeau cu harmasarii lor până în zările cele mai depărtate, împungând cerul cu sulițe, ca să ieie spaimă neamurile. Astfel stăpânul cel înfricoșat al lumii a ajuns la porțile Amasiei și slujitorii împărăției au întins cortul cel mare de matase, cu bold de aur în vârf. Porunca a fost să rămâie marginea taberii împărătești pustie. Și se vedeau deslușit focurile taberii oștenilor lui șahzadè. Un pâlc de cavaleri cu zale și coif a trecut în pas domol cătră acea tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trec oceanul la Monte Carlo, unde-a fi aceea. Apoi ajung niște bețivi pentru care doar rachiul mai e bucurie. Se năpustesc cu pumnii în balabuste, după care le fac copii, să aibă cine călări alte găleți sparte. Ai dreptate mata să-ți aperi felul în care trăiești. Are și feciorul meu dreptate. Stînd față în față, n-avem încotro: trebuie să ne zmulgem ciozvîrta unul de la altul. De asta l-ai aflat pe Aizic al meu în casa dumitale. Trăim
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ibovnică nărăvașă. Veterinarul părea că se bucură de priveliște. Se uita zâmbind la omul cu minte puțină care se zbătea În murdăria de pe jos și icnea ca de nespusă trudă. „Nu-l legi mă, boule?!” se mirase vesel Veterinarul. „Adu mata niște sârmă, că eu m-am luat cu treaba și am uitat.” Copiii se uitau cu Încântare la acea reprezentație și aproape că nu le părea rău că-și mânjiseră cizmele de cauciuc până sus În noroaiele Colectivei. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se purta ca un mare găzdoi și dădea ordine: „Mamă, ia pune, fă, și mie niște apă la Încălzit Într-o oală, că avem aicea o treabă!”. „Ce treabă aveți, mă?” se răstise femeia, nu chiar Încântată. „E, n-ai mata de unde să știi. E ceva complicat pentru școală.” Bombănind, femeia le adusese apă caldă Într-o oală și tăcuse când dăduse cu ochii de microscop. Băieții Îl puseseră pe un scăunaș cu trei picioare, cioplit de tatăl unui prieten de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
descheie gulerul și cureaua, să arunce și el, taciturnul, undița, să-l legene în cârlig pe bufon, până scoate pe nas toate panglicile. „Cum zici, amantissime, Hitler ăla al dumitale ar fi fost un geniu? Scânteia de nebunie, cum zici mata... i-a zăpăcit pe toți. Povesteai despre invadarea Poloniei...“ Grosolană provocare! Lingușitoare, firește. Dom’ profesor va trage o înjurătură de mare clasă și va da brusc drumul la tranzistorul de pe masa Ginei, cu toată puterea, supradecibeli, rock rock again. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-i afle identitatea, adresa, semnele particulare de recunoaștere, n-ar fi decât o inocentă impertinență sau un exces de curiozitate și chiar simpatie, nimic altceva. Un somn cosmic, total, de parcă nimic suspect n-ar putea fi descoperit în budoarul lui Mata Hari. Și în jur, pe jos, cărți haine tacâmuri, de-a valma, cum le zvârlise cutremurul. Răsfoi câteva cărți de pe covor, deschise sertare, mape, albume, dulapuri, să descopere arma ofițerului deghizat sau legitimația secretă. Se tot întorcea, din prag, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aș spune. Nu văd de ce zâmbești, nu văd de ce. — Exces de epitete, amice. O exagerare, dom’ Gafton, d-aia zâmbesc. Cu atâtea calități, nu mai are nici un haz. Trece cheful oricui, zău așa. — Nu trece, n-ai grijă. N-ai mata nici o grijă dinspre partea asta. Nu trece cheful, te asigur. — Atunci de ce ne-a fost răpită această bucurie de pe micul ecran? — Ei, parcă nu știi. Calitățile despre care ți-am vorbit nu sunt absolut necesare. — Dar nici nu strică. — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt. Când i-am fost prezentat și și-a adus palmele la frunte, să mă salute, i-am văzut deodată brațul întreg gol și m-a lovit culoarea pielii: mată, brună, de un brun nemaiîntîlnit până atunci, s-ar fi spus de lut și de ceară. Pe atunci locuiam încă în Wellesle'y Street, la Ripon Mansion, și vecinul meu de cameră era Harold Carr, impiegat la "Army and Navy
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întâmplat, lasă-mă să povestesc trebușoara asta”. „N-ai decât...” Bade Prispă, fă bine și mai toarnă câte un țoi de rachiu la gospodarii de la masa asta. Știi tu vorba ceea, Toadere? Care vorbă? Cu răbdarea treci marea. De unde știi mata vorba asta, bade? Păi mai știu și eu câte ceva? Doar pe aici trece și lume subțire. Ca de-o pildă? Nu-ți spun o noutate, fiindcă știi foarte bine că aici este Liceul lui Bașotă și din când în când
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
noapte, când crâșma se golise, Toaibă s-a ridicat și a venit la tejghea, unde crâșmarul își făcea socotelile. Badeee, eu am ve...venit de fapt săăă-ți plătesc dato... ria. Ei! Da’ vorbaaa ma... matale dulceee... că așa-i vorbaaa mata... le m-o ținut aiiici șiii nu-mi paaare rău. Uite aaaici banii peee dato... rie șiii aici banii pe ce am băăăut aaazi. Îi biiine așa? 140 Este, Toadere, dar mai bine era dacă ai fi băut mai puțin
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
De asemeni, îți mulțumesc pentru faptul că prin mata am cunoscut de la distanță o persoană - personalitate excepțională - e vorba de Doamna Margareta Șerban, care mi-a dăruit momente vibrante în discuțiile telefonice pe care le-am avut până acum. Discipola mata în ziaristică atinge nivelul maestrului care a format-o! Poți fi mândru că, lângă matale, oamenii cresc în valoare prin calitățile lor! Cu cele mai calde urări și cu cele mai vibrante sentimente, rămân același, Al. Mânăstireanu După scrisoarea pentru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
a devenit lege, și, orice lege, trebuie respectată, de către toți cei pe care-i vizează. Pe mine - nu! Aș! Nici un aș, nici un n-aș. Eu pot. Cum dovedești? Prin probă. Probă cu ce? Cu femei. Nu vorbi prostii. Prostii vorbești mata. Adă-mi o femee, pe placul meu, pune-mă la probă, cu ea, și, dacă nu va ieși mulțumită,îți plătesc taxa de care mi-ai vorbit. În timpul ăsta, a sosit, la același ghișeu, nevasta primarului: Rândunica. Auzind, s-a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
spui, domnu David ? - Asta ? făcu ovreiul meditativ. Hm, cam scump, da’ face. Are așa un material întrânsa ! - Mie nu-mi place culoarea. - Ce-are a face ! Asta nu-i nimica, asta i-un lucru rar cum nai să mai găsești mata în altă parte. Gros și placid, domnu David se agita cu ochii bulbucați. - Și cât ceri pe el ? - Pentru dumneavoastră, am să las la două mii. - Câât ? se miră doamna, și trecu mai departe ; dar nu era decât o stratagemă, căci
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
fatală pe care Morgan o salvează de pe un vas italian în derivă, ca efigie a feminității carnivore și trădătoare, un avatar dintr-o linie culturală ce trimite, inevitabil, la filmul cult al Gretei Garbo și la strălucirea lui celebrei spioane Mata Hari. Mai mult decât o simplă agentă germană cu a cărei lichidare Morgan este însărcinat de superiorii săi, Valeria Bastico este și o mască a Veneției înseși - complicată, decadentă și încărcată de un mister care nu se lasă citit cu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
locurile unde am fost trimiși pentru a ne realiza ca „apostoli ai neamului”, cum eram numiți odinioară. Schimbul de scrisori și telefoane ce au urmat ne-au apropiat și mai mult. Promiteam atunci că vă voi trimite volumele mele pentru ca mata (dacă nu te superi) să le predai Bibliotecii din Câmpulung-Moldovenesc, ca semn de dragoste pentru orașul liniștit pe care l-am vizitat, având o problemă de rezolvat, chiar la Liceul Militar, unde mata profesai cu zel apostolic. Nu mai știu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
blondă dintre ele, dând cu ochii de copaia scobită de nea Mihai. Aici doarme copilul?! Dar ce, suntem în evul mediu? ─ Cum să fim în evul mediu, don’șoară dragă, îi răspunde cu duhul blândeții nea Mihai, se poate? Atunci mata nici n-ai veni pe la noi... Și copilul unde e? se răstește cealaltă. Aduceți copilul imediat. Avem o dispoziție judecătorească. Copilul urmează să fie transferat de urgență la Centrul de plasare nr. 24. Cine a dispus? îndrăznește Iulia. ─ Dumneata mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mă cinstesc făcând exact acest lucru: Cartea aceasta este rededicată lui Howard W. Campbell, Jr., omul care a slujit răul prea fățiș și binele prea în ascuns - crima epocii lui. Kurt Vonnegut, Jr. Confesiunile lui Howard W. Campbell, Jr. Lui Mata Hari Cu suflet mort, respiră oare omul Ce-n viață niciodată nu și-a spus „Asta mi-e patria, ăsta mi-e pământul!“ A cărui inimă nicicând n-a tresărit Când pașii l-au întors din nou acasă Din rătăcirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ridicat în brațe în biserică și te-am scos așa în lume? Că nu aveam casă și nu vroiam să te trec pragul spre o casă, ci spre lumea întreaga. - Cand m-ai scăpat... - Cand te-am scăpat. Desuurile de matase alunecau și ți-am spus să te ții de gâtul meu, să mă ajuți, că nu sunt în stare să te duc tot drumul... Și nu m-ai ajutat. Îmi pare rău că nu sunt destul de tare, oh, nici nu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
jucam cărți pe o frumoasă masă de marmură, și jocul nostru era o poveste lungă și încurcată, căria nu-i mai dam de capăt până ce nu încetam, beți de somn. Dar somnul nostru! Brațe în brațe, tologiți în perini de matase galbenă ca aurul, gura mea apăsată pe a ei, visam amândoi unul și același vis, care nu era decât o repetare magică a vieței noastre fără dorințe. Ne visam în ceruri cu oglinzi de argint si cu sale întinse prin
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai știu care. Deodată auzii în urma mea sunetele monotone ale unei muzice mortuare. Îmi întorsei capul, stătui în loc și, luîndu-mi pălăria, fața mea se întristă puțin câte puțin. În urma mortului venea o trăsură, și-n ea, în rochie lungă de matase neagră, o față palidă încadrată de păr de aur, față cunoscută mie, puteam să n-o recunosc?... Era ea... Poesis!... Cu toate astea nu putea să fie ea. Paloarea mortală ca aceea a păretelui, părul cel blond, fața era a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu marii ei ochi negri înfundați, încongiurați cu mari cearcăne vinete, rătăciți ca ochii unei nebune, Buzele vinete și apăsate, părul negru ca noaptea, despletit, ce flutura împregiurul gâtului ei alb ca marmura cea moartă... haina lungă și neagră de matase îi dădea aspectul unei furii a durerei, unei dureri înmărmurite. Ochii erau seci și priveau într-o disperare demonică și nebună asupra acelor oameni roșii de beție, cu ochii străluciți și murdari, cari, tăvălindu-se pe pământ, o priveau c-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]