712 matches
-
nici unuia dintre contemporanii săi. El era mai degrabă interesat de posibilele căi de prevenire a unei versiuni românești a situației pe care Spengler o descria În Occident. Moldovan considera că România are un potențial genetic foarte sănătos, necompromis de civilizația materialistă. Acesta era În special cazul Transilvaniei, unde trăiau izolat presupuse populații pure de țărani. Instrumentele descoperite de eugeniștii din alte țări, care Încercau să repare daunele produse de secolul al XIX-lea, puteau fi folosite În aplicarea unor măsuri preventive
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Reflecțiuni propuse de autor ............................................................. 337 Referințe bibliografice ................................................................................................ 380 Argument Reflecțiunile consacrate ale umanității, devenite În timp adevărate embleme ale cugetării umane, sînt ferestre deschise spre spiritualitate. Ele angajează sufletul uman pe un drum al spiritualizării, al detașării de o existență materialistă egoistă și primară (senzuală), asigurînd astfel condiției umane acea dimensiune intelectuală și culturală carei dă omului posibilitatea să-și aprecieze valoric existența: Începînd la talpa Însăși a mulțimii omenești Și suind În susul scării pîn’la frunțile crăiești, De a vieții
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
părticică de divinitate din noi, pentru a nu se pierde; avem datoria de a da spiritului nostru hrana care i se potrivește, pentru a nu-l coborî și sili să trăiască doar În lumea intereselor egoiste, a unor trebuințe strict materialiste. Vorbind despre om, Benjamin Constant spunea: „Omul decade sufletește de Îndată ce poartă În sine un singur gînd pe care e silit să-l ascundă neîncetat.” Iar Socrate a fost și mai categoric: „Nu a trăi e de mare preț, ci a
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ceea ce trăiește În tine! Și te mai temi de moarte!” (N. Iorga) Într-adevăr, de cîte ori nu ne omorîm În noi Înșine, prin lașitățile și compromisurile noastre, propriile idealuri; de cîte ori dominați de satisfacții senzuale și de interese materialiste de moment, nu ne strivim chiar omenescul din noi! Și cu toate acestea, teama de moartea trupească este mai mare decît cea sufletească... * „Uneori și dreptatea pricinuiește rău.” (Sofocle) De exemplu, atunci cînd judecătorii Închid „dreptatea” În articole de legi
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
lăsat Înșelați de alții! * „CÎnd ochiul este curat, Întregul trup este curat.” (Reflecțiune creștină) Desigur, este vorba de ochiul sufletesc: cînd acesta exprimă prezența unei conștiințe curate, spiritualizate, atunci „trupul” iese de sub robia preocupărilor și a orgoliilor strict egoiste, sau materialiste. * „Nu-i de-ajuns să te Învinuești pentru a-ți șterge vina.” (A. Camus) Din păcate, unii se limitează la acest lucru, fără să mai simtă nevoia de a trece și la realizarea unor acte reparatorii! * „Conștiința valorează cît o
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
incoruptibilă și eternă a sufletului, în Judecata de Apoi și în alte elucubrații catolice. Ridiculizând conceptul de epicurian, lăsând să se înțeleagă altceva decât sensul lui real, de „discipol al lui Epicur”, prezentând pericolul pe care-l presupune o viziune materialistă a universului, dușmanii atomiștilor transformă epicurismul în filosofie militantă și în inamic privilegiat. Pe drept, pentru că Epicur furnizează un arsenal capabil să pună în dificultate creștinismul aflat la putere, oferind o metafizică, o concepție, o politică de schimb. Păcate de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
îl afectează și pe celălalt. în cartea a treia, el vorbește chiar de „gâzele și atomii care-i plimbă încolo și încoace voința” sau de creier ca fiind sediu al sufletului... De aici până la a conchide la o opțiune net materialistă și apoi la concepția unui trup compus esențialmente din materie nu e decât un pas... De asemenea, Montaigne atacă și paradisul creștinilor, după el o eroare la fel de flagrantă ca și a musulmanilor în aceeași privință. Se râde copios de cerul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și autonomia în locul proximității complice a celor care beneficiau de putere și de autoritate. Trăsătura de caracter întreține, poate, o legătură foarte îndepărtată cu dorința abderitană de a se elibera de temeri și angoase: să presupunem așadar dorința unei terapii materialiste de a crea o suveranitate inoxidabilă, chiar și cu prețul insolenței cinice. Astfel, în prezența lui Nicocreon din Salamina, un tiran din Cipru care amenință să-l pedepesească pentru șotiile sale punând să fie zdrobit într-o piuă, Anaxarh răspunde
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în cartea sa Arta de a scăpa de mâhnire, dar lucrarea n-a mai fost regăsită... I se recunoștea sofistului o imensă putere de convingere, o putere de foc verbală considerabilă. Ne imaginăm ce terapeut a putut fi. Opțiunea lui materialistă, monistă, imanentă îi permite să conceapă că se poate accede la cauza profundă a răului, situată în materia atomică a pacientului, cu ajutorul cuvântului care fabrică reprezentări utile pentru a acționa asupra trupului și a logicilor suferințelor psihice, deci corporale. Principiile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
petoman, filosoful ar adăuga ușor canibalismul la lista talentelor sale, numai că justificarea ridică niște probleme... Pentru că Diogene afirmă în aceste câteva rânduri un materialism prost văzut în tradiția filosofică: el susține principiul, foarte puțin platonician, dar de factură tipic materialistă, că totul e în toate și pretutindeni. Astfel încât pâinea, carnea și legumele nu pot fi distinse chiar așa de ușor între ele pe cât s-ar putea crede a priori, pentru că în pâine se găsește și carne, iar în legume aflăm
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
schimbarea epocii. Epicurismul ajunge popular, la bine și la rău. Purcelul lui Epicur, de la care se reclamă Horațiu, îl caracterizează mai curând pe exclusivistul roman din secolul I î. Hr. decât pe discipolul grec din secolul al III-lea î.Hr. Filosofia materialistă și hedonistă găsește adepți și la vârful ierarhiei statale: anturajul lui Cicero, Cezar însuși, precum și unii ofițeri din garda lui - dar și Cassius, unul dintre asasinii săi; la o anumită distanță, de asemenea, poeții elegiaci; în păturile de jos, oameni
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
prin rațiune raționantă și rezonabilă construcțiile strâmbe: cerul locuit, zeii răzbunători, religiile castratoare, speranțele legate de viața de apoi, mecanica sentimentelor, prejudecata monogamică, logica amoroasă. Pe pământ ca și în cer, el sacrifică himerele pe imensul rug al filosofiei sale materialiste și mecaniciste. El își așază printre primii palatele conceptuale dincolo de bine și de rău. Lumea merge, târâș-grăpiș, pentru că majoritatea oamenilor se mint, se iluzionează, construiesc decoruri de teatru în care-și spun povești. Pentru a nu privi în fața mizeria propriei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
gestul unui asasin - simplul produs al unei mecanici pentru care - și contra căreia - nu putem face nimic. Fără libertate, lumea devine o putere oarbă în care ceea ce este există fără vreo altă posibilitate ontologică. Sade va face portretul acestei lumi materialiste radicale, fără libertate... Ceea ce exprimă fizica atomică a clinamentului dă o deschidere înspre perspective ontologice, metafizice. Din aceste opțiuni decurg consecințe etice și politice. Universul atomic este pus în mișcare de o libertate asimilabilă cu o forță din care decurge
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
puterii asupra destinului lor. A ști să trăiești presupune să înveți să mori; a ști să mori implică învățarea unui mod de a trăi bine. Filosofia permite acest demers exaltant. Cum? Tocmai învingând spaimele. în ce fel? Activând o înțelepciune materialistă. Chiar dacă nu citează niciodată numele lui Platon, Lucrețiu se situează pe poziții radical antiplatoniciene: el recuză idealismul, dualismul și nemurirea sufletului, concepții dragi filosofului Peșterii la care creștinii țin atât de mult - se înțelege de ce. Phaidon oferă într-adevăr un
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
așadar, în mod paradoxal, de a mai suferi! Mor, deci nu mai sunt; nu mai sunt, deci nu mai sufăr - dar nici nu mă bucur. Rămân atomii prinși în dansul lor neschimbat și nemuritor. Dar transmigrarea sufletelor? De fapt, teoria materialistă recuză această posibilitate. Amintirea unei existențe anterioare rămâne imposibilă de vreme ce fiecare configurație atomică este proprie unui individ și numai lui. înainte de el și după el, nimic nu există, în afara părților descompuse ale regimului asociativ care, în ceea ce-l privește, se
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nevoi” sau „valori”. Toate acestea desemnează orientări ale acțiunii umane, motoare ale comportamentului nostru. Conceptul de interes diferă însă de celelalte concepte prin conotațiile sale și prin tipul de discuții în care este folosit efectiv. În ceea ce privește conotațiile, interesul are: conotații materialiste (este folosit în special pentru a desemna dorința de a obține bani și alte foloase materiale, și mai puțin cu referire la valori sufletești, spirituale etc.); conotații structurale: interesul este considerat ca fiind determinat de poziția noastră obiectivă în societate
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
opinat că toate mișcările sociale promovează „cadre ale injustiției sociale”, care identifică și, eventual, atribuie, anumite situații ca fiind inechitabile (vezi valori ale dezvoltării sociale: echitate și justiție socială). Acest enunț este valabil pentru mișcările tradiționale, recunoscute pentru țintele lor materialiste, cum este cazul mișcării muncitorești, al mișcărilor țărănești din țările în curs de dezvoltare sau al diverselor mișcări de eliberare socială din diverse epoci și zone geografice - de exemplu mișcarea de abolire a sclaviei din SUA secolului al XIX-lea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
cercetare, astfel încât teoreticienii marxiști consideră că partajarea cunoașterii prin introducerea unor frontiere interdisciplinare - științele economice separate de cele sociale, de istorie etc. - sunt doar piedici în calea înțelegerii. O altă trăsătură întâlnită în toate perspectivele de inspirație marxistă este concepția materialistă asupra istoriei. În interiorul bazei economice a unei societăți există o legătură dinamică permanentă și conflictuală între mijloacele și relațiile de producție - dezvoltarea mijloacelor de producție atrage modificarea acestor relații. Schimbarea întregii baze economice presupune una și la nivelul suprastructurii, a
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
devine totală, menită să vizeze nu numai latura politică, ci toate elementele civilizației burgheze și ale societății capitaliste 4. Astfel se explică impactul Revoluției din octombrie asupra lumii contemporane a secolului al XX-lea5. Amplitudinea propagandei bolșevice trebuie corelată cu filosofia materialistă și concepția ei asupra omului: condiție sau produs al raporturilor de producție. Pusă astfel problema, observă tot Jacques Ellul 6, rezultă o certitudine asupra maleabilității omului; asupra posibilității de a-l schimba și a-l adapta la noile condiții, evident
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la o formulare critică de ansamblu. „Critica integrală” se vedea înăbușită sub noianul sutelor de etichete și corelații scoase de prin rafturile și sertarele Științei literaturii. Astfel, în Mortua est de Eminescu, D. crede că se confruntă patru concepții: creștină, materialistă, budistă și ateistă, puse de el în evidență printr-o analiză migăloasă. Trase de aici, concluziile despre universalitatea poetului sunt însă cu totul plate: „Eminescu este mare și universal prin minunata lui formă, prin fond și mai cu seamă prin
DRAGOMIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
substanțială activitate publicistică, D.-G. a fost, la sfârșitul secolului trecut, principalul propagator al marxismului și al ideilor socialiste în România. Karl Marx și economiștii noștri (1884), Robia și socialismul, Ce vor socialiștii români (1886), Anarhism și socialism (1887), Concepția materialistă a istoriei (1892), Din ideile fundamentale ale socialismului științific (1906) cuprind expuneri ample ale materialismului, ale cărui principii sunt prezentate și exemplificate totdeauna în comparație cu diferite curente ideologice sau filosofice opuse ori divergente (idealismul metafizic, anarhismul, nihilismul, poporanismul). De cele mai multe ori
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
București, 1890; vol. II-III, București, 1891-1897; ed. 3, vol. I-III, București, 1923, vol. IV-V, îngr. Barbu Lăzăreanu, București, 1925-1927; ed. îngr. și introd. George Ivașcu, București, 1967; ed. îngr. și pref. Z. Ornea, I-II, București, 1976; Concepția materialistă a istoriei, București, 1892; Neoiobăgia, București, 1910; Din trecutul depărtat, București, 1910; ed. (Amintiri din trecutul depărtat), București, [1916]; Scrieri social-politice, îngr. și introd. Damian Hurezeanu, București, 1968; Corespondență, îngr. I. Ardeleanu și N. Sorin, București, 1972; Asupra criticei, îngr
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
de realitate: terorismul planetar, manipulările genetice ș.a. SCRIERI: „Direcțiunea mișcării hârtiilor”, București, 1948; Brigada cântă pe mai multe voci, București,1949; Candidatul de partid, București, 1953; J. B. C. trece Cortina, București, 1954; C. Dobrogeanu-Gherea, reprezentant de frunte al criticii materialiste și progresiste românești, București, 1955; O iubire din anul 41 042, I-IV, București, 1958; ed. București, 1960; Secretul inginerului Mușat, I-IV, București, 1959; Arma secretă, București, 1959; Micul televizor, București, 1961; America la ea acasă , București, 1963; Atacul
FARCASAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]
-
materialist, adept, într-o măsură, al pozitivismului lui Aug. Comte și al determinismului lui H. Taine. Era un bun cunoscător al mișcării filosofice și științifice europene, pasionat de fiecare nouă descoperire, pe care urmărea să o integreze într-o explicație materialistă a fenomenelor naturii. S-a sinucis la începutul verii anului 1899. Gazetar talentat, M. s-a impus în publicistica de la sfârșitul secolului al XIX-lea prin cunoștințe variate și spirit de observație, prin arta de a expune limpede și accesibil
MICHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288100_a_289429]
-
et apto), dedicând-o unui orator din Roma, iar în 382 plecă la Roma, dezamăgit deja, între timp, de experiența sa maniheeană, care nu îl ajutase să găsească răspunsuri complete la întrebările sale cele mai urgente și se dovedea prea materialistă în ce privește concepția despre divin: s-a gândit, ca atare, că soluția cea mai bună ar fi adoptarea unui scepticism fundamental în privința cunoașterii adevărului; nu mai era mulțumit nici de lecțiile pe care le ținea la Cartagina, unde avea de-a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]