914 matches
-
Acasa > Literatura > Proza > FAPT DIVERS Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 1897 din 11 martie 2016 Toate Articolele Autorului Fapt divers In lumea în care nu se întâmpla nimic ieșit din comun ,satul își ducea viața mai departe prin meandrele timpului .Oamenii preocupați de activitățile cotidiene pe care le respectau cu sfințenie se odihneau doar duminica, atunci când își permiteau un rabat de la acestea .De ceva vreme însă, zvonurile că un animal sălbatic rătacit pe câmpurile roditoare ale satului în căutare
FAPT DIVERS de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385112_a_386441]
-
te rogi, să tot spui... Te-aștept, iubire!”. ”te-aștept cu-nfrigurarea ploilor de toamnă”, mai spune poeta, ”numai noi, amândoi”, să ”mă chemi...”... ”flăcări de suflet” în ”visul tău”...,”alăturându-ne-n cuvântul ”amândoi”, iară și iară ”gânduri” în ” meandre de visare”, ”cu sufletul ascuns prin frunze arămii”, poeta-și strigă oful și cu vocea blândă-i spune..., ”te-aștept, iubire!”. Nu numai noi chemăm și așteptăm iubirea, știm bine că și ea ne cheamă: Chemarea iubirii ne-nvăluie-n noapte, Ne-
CHEMAREA STIGĂTULUI... UN CALISTRAT HOGAȘ CU NICOLAE LABIȘ DE MÂNĂ PE VALEA ȘASEI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382408_a_383737]
-
ei, stăpâna gândurilor sale. Un prim pas a fost făcut, dar oare și suficient pentru a urma alții la rând... pași..care să-l ducă pe tânărul arhitect la victoria finală? Chiar drumul cunoașterii în dragoste să aibă așa multe meandre..cu destule încercări și sacrificii?? Într-o zi senină de luni, cu soare roșietic care aureola giulgiul diafan al zăpezii rotijindu-i și îndulcindu-i contururile, Ștefan îi trimite “misterioasei“ un mesaj de pe telefonul mobil urându-i o săptămână bună, plină
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
unui cântec fără sfârșit. Și lenevirea pe canapea. Ca pe o punte de vas” (pagina 49). Cartea urmărește motto-ul, direcția este prezentată de la început. Uși care se închid, soluții care sunt accesibile, viața își urmează cursul. Ca o apă. Meandrele justifică dinamismul ei, valul, energiile care pot aduce pacea. Energiile care modelează destinul. Apa, forța de început a lumii, pământul nu mai este pustiu și gol. Apa îi modelează istoriile... Mirela-Ioana Borchin este atentă la toate aspectele vieții, le acceptă
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > JOC CABOTIN Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1344 din 05 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului joc pe ultima carte ștanțată aprioric cu picioarele așezate la masa rotundă învârt șamanic meandrele destinului ținând în mână un careu de ași plouă diluvian în prăpăstiile săpate în asfalt inerții sau inepții ale orașului-catacombă am nevoie de o aspirație profundă a sinelui deconectat se pare că și-a înghițit refluxul din reflex la masa
JOC CABOTIN de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383555_a_384884]
-
firul vieții acestei familii binecuvântate de Dumnezeu, autoarea demonstrează că Destinul este „bun” sau „rău”, numai în funcție de ceea ce aleg oamenii să facă în viață, cum fac și se comportă cu ceilalți, al căror destin se interferează în viețile lor. Adică, meandrele Destinului, numite „noroc în viață”, sunt determinate tocmai de alegerea căilor și comportamentele fiecăruia. Evident, autoarea nu transmite explicit acest mesaj, ci dezvoltă povestea personajelor cu întâmplările prin care trec, determinate tocmai de concepțiile lor de viață ce le hotărăsc
MODELE DE VIAŢĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383045_a_384374]
-
acest mesaj, ci dezvoltă povestea personajelor cu întâmplările prin care trec, determinate tocmai de concepțiile lor de viață ce le hotărăsc deciziile de alegere, iar interferența vieții lor cu ale oamenilor întâlniți în cale le conturează tocmai acele destine cu meandre mai bune sau mai rele. După absolvirea facultății de medicină din Cluj, Radu nu alege să ocupe un post în apropiere de bunicii lui și a Ioanei, „sora” lui care îl iubește în tăcere, ci pleacă tocmai la Mangalia. Prin
MODELE DE VIAŢĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383045_a_384374]
-
sufletele și le cizelează comportamentele. Urmărește cu discreție jocul destinelor în mirifica țesătură a vieților și intervine cu fine reflecții asupra urmărilor din această țesătură de viață și efectele din sufletele personajelor. Noutatea narațiunii acestui roman este ușurința trecerii prin meandrele Destinului unde se întâlnesc viețile și trăirile personajelor, care se împletesc, se desfac și continuă pe diferite planuri, în alte registre de trăiri și simțiri, într-o complexitate spectaculoasă, plină de obstacole și încercări, care formează caractere și personalități ce
MODELE DE VIAŢĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383045_a_384374]
-
polițist, în care destinul lui Radu va curge liniștit pe albia fericirii, când îi aduce în viață pe tatăl său, Ștefan, și familia acestuia din Canada, precum și pe femeia care-l iubise în tot timpul cât Destinul îl purtase pe meandrele sale, la DISTANȚĂ de ea. Este vorba de Ioana, fosta adolescentă salvată de el, ajunsă și ea medic Și toate astea, spre bucuria și liniștea sufletească a bătrânilor învățători năsăudeni, Iacob și Ana Scurtu, veritabile modele de viață, creatoare de
MODELE DE VIAŢĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383045_a_384374]
-
apariție se face, acum, in anno Domini 2012, în mod oficializat - demn, pe ușa din față, prin volum de debut!): CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU (director al unei deosebit de curajoase și meritorii reviste, de literatură, cultură și atitudine - revista ZEIT - Brăila). Volumul MEANDRE (Editura ZEIT, 2012), bilingv (în franceză și română - traduceri realizate de CAMELIA MARIA ANGHEL/SILVIA ANGHEL), este prefațat de DUMITRU ANGHEL. Laudativ. Poate, oarecum excesiv-laudativ - entuziasmul scuzând doar parțial gongorismul unor afirmații ale prefațatorului: Volumul de versuri MEANDRE reprezintă debutul
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
Brăila). Volumul MEANDRE (Editura ZEIT, 2012), bilingv (în franceză și română - traduceri realizate de CAMELIA MARIA ANGHEL/SILVIA ANGHEL), este prefațat de DUMITRU ANGHEL. Laudativ. Poate, oarecum excesiv-laudativ - entuziasmul scuzând doar parțial gongorismul unor afirmații ale prefațatorului: Volumul de versuri MEANDRE reprezintă debutul editorial al poetului CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU, cu o lirică modernă, novatoare și îndrăzneață, protejată de draperii grele de sensuri noi (...). Poetul își asumă, deliberat, riscul promovării unei poezii cu totul nouă, modern peste poate, virtual învingătoare și cu
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
ONORABIL. Că nu totdeauna i-a ieșit ce și-a propus... e firesc! Doar are, înaintea sa, dacă s-a decis să se sacrifice, integral (sau... cam pe-acolo!), pe altarul Euterpei - VIAȚA ÎNTREAGĂ! În definitiv, bănuim că titlul volumului (MEANDRE) conține și autoreflectarea conștiinței artizanului-poet, care ne comunică, astfel, într-un singur cuvânt, o ars poetica integrală: actul poetic este compus (printre altele) și din Încercările Labirintului...! Poetul debutant este merituos tocmai prin faptul că NU încearcă să revoluționeze (s-
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
Degeaba îți faci curaj de verticalizare, întru perspectivă cosmic-demiurgică, prin luna care bate albul de pe taste/lovite-n pustie de degete oarbe - dacă toate eforturile astralizării sunt pierdute/epuizate în divagații și sinusoidale imagistice care nu mai pot fi urmărite (meandrele, de obicei, nu ucid RÂUL, ci-l conformează!), ci devin îngreunătoare de aripi și ocultante de zări și eliberări spre globalizarea semanticii poemului: ...corzile vocale ale harpei/acordă octave pe claviaturi/insomnia iluziei pe portative//notele adună la difuzare/simularea
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
Drăgușanu, ‘Carambol’ și ‘Pensiunea Doamnei Otilia’ de I.D. Șerban, ‘Omul care face minuni’ de Radu F. Alexandru. A debutat în cinematografie tot în 1957, cu filmul ‘Pasărea Furtunii’, regizat de Dinu Negreanu. Din filmografia să menționam: ‘Lumină de iulie’ (1963), ‘Meandre’ (1966), ‘Tinerețe fără bătrânețe’ (1968), ‘Drum în penumbra’ (1972), ‘Dragostea începe vineri’ (1972), ‘Zestrea’ (1972), ‘Pistruiatul’ (1973) - serial TV, ‘Actorul și sălbaticii’ (1974), ‘Gloria nu cântă’ (1976), ‘E atat de aproape fericirea’ (1977), ‘Clipă’ (1979), ‘ Visul unei nopți de iarnă
A murit actrita Margareta Pogonat [Corola-blog/BlogPost/93520_a_94812]
-
cu acești străini, chiar dacă de o anumită cultură. De astă dată Augustino fu cel care curmă tăcerea. După cum vorbești, messer Alighieri, s-ar zice că interesul domniei tale În privința crimei nu se mărginește la pasiunea intelectului, ci că Îi urmezi meandrele și pe cărările lumii. Acum, că ești prior, vei avea poate prilejul să cercetezi vreuna din acele crime despre care ne-ai vorbit cu atâta patimă, zise pe un ton nevinovat. S-a comis oare vreo crimă? continuă el zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de răbdarea zâmbăreață a lui Zoran, pentru care perorația mea reprezenta o introducere simandicoasă menită să confere relief și greutate actului de adeziune la noua cauză. Occidentalilor le vor fi necesari ani buni, Încă, până să se descurce onorabil În meandrele discursului labirintic cu care cei din Est Își Înveșmântează ascunzișurile gândirii. Ca să n-o mai lungesc, În cele din urmă, urechea mea superexcitată de așteptare a perceput bipul providențial. N-am avut curajul să mă uit la ceas - eram În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
scapă de parazitul ironic care-mi gîdilă chiar acum cerul gurii - Omama ar fi replicat prompt: „cînd alergi după doi iepuri deodată nu te alegi cu niciunul“ sau „nici cal, nici măgar“. Ori de cîte ori mă las prinsă În meandrele unui vers Încercând să-i descui capcanele, mă trezește acea atît de terestră Înțelepciune populară care strivește nepăsătoare micul meu castel de nisip cu talpa ei lată... mofturi, fetițo, mofturi! Viața e ceea ce apuci, ceea ce calci, ceea ce muști, ceea ce scuipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acordată. Șansa de a înțelege că unele civilizații pur și simplu nu aduseseră nici o soluție viabilă pentru supraviețuire în marele joc al vieții. A, plus șansa de a înțelege că viața merita într-adevăr trăită. PAGINĂ NOUĂ IONESCU Hei, voi, meandre întortocheate ale vieții pe care o formăm de bunăvoie, cărări și căi criptice neștiute ale unor construcții abisale formate pe cale naturală, noi ne plimbăm oasele de colo-colo, albii necontrolate ale voinței unei instanțe al cărei nume ne scapă, suflu dement
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lor pădurea era despicată de un curs de apă. Un pârâiaș ce scurgea la vale de-a curmezișul pantei printre pietre și bolovani acoperiți de mușchi verde. Pe maluri, din loc în loc, mai ales acolo unde albia se întorcea în meandre, crescuseră pâlcuri de arini. Printre ei, câțiva aluni se aplecau peste apă. Coborî pe mal și alese o tulpină de alun mai groasă pe care o tăie cât mai aproape de rădăcină. O curăță de crenguțe și frunze și apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
efectul acelei legende byroniene. Atunci a apărut acea „poezie anatomică“ denominată astfel de Bezimenski, În care este expusă, aidoma unei mănuși de piele Întoarse pe dos, chintesența idealizată a organelor interne, nu numai inima, ci și liliacul plămînilor, ca și meandrele intestinelor. Era deci o poezie de dragoste par excellence, iar nu mai știu eu ce „fabulații despre uterul matern“! Într-un cuvînt, dragostea noastră va deveni „iminentă și implacabilă“, ne vom da seama că, În ciuda obstacolelor trebuia să ne unim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
adopte, asigurîndu-se că nu va dispărea niciodată, că va rămîne vie pentru totdeauna. E o promisiune foarte importantă. Pe toată viața, mi-a explicat tata. Astăzi e rîndul tău. Vreme de aproape o jumătate de ceas, m-am perindat prin meandrele acelui labirint ce mirosea a hîrtie veche, a praf și a magie. Mi-am lăsat mîna să traverseze bulevardele unor cotoare expuse, ispitindu-mă să aleg. Am Întrezărit, printre titlurile roase de vreme, cuvinte În limbi pe care le recunoșteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
motive de inutilitate, scurta lor viață, povestea pe care o relatăm ar fi, de aici înainte, complet diferită. Nu ne imaginăm cu precizie cum și sub ce aspect, știm doar că ar fi diferită. Bineînțeles că un cititor atent la meandrele relatării, un cititor din aceia analitici care așteaptă o explicație completă pentru orice, nu va ezita să întrebe dacă discuția dintre prim-ministrul și președintele republicii a fost introdusă aici în ultimul moment ca să dea curs anunțatei schimbări de direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Este o emoție total lipsită de apărare în fața pasiunii. Bănuiam eu că antipatia violentă a lui Blanche Stroeve față de Strickland avea în ea din capul locului un vag element de atracție sexuală. Dar cine sunt eu să încerc să descâlcesc meandrele misterioase ale vieții sexuale? Poate că pasiunea lui Stroeve îi stârnea acea parte a naturii ei fără să i-o satisfacă și în schimb îl ura pe Strickland pentru că simțea în el puterea de a-i da ceea ce avea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
neîndemânatice ale lui bargello, care se tot zbătea să ajungă până la el. - Ei bine, unde e? În fața lor, printr-o deschizătură din stufăriș, se zărea malul râului Arno. Mai Încolo, râul se făcea din nou nevăzut, cotind-o Într-un meandru ascuns de o ridicătură a terenului. - Ar trebui să fie acolo... după hățișul acela. Dante se uită În direcția indicată. Duna noroioasă parcă voia să Îi respingă la vale. Pe ultimii pași fu nevoit să se ajute cu mâinile, agățându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de ceruri, unde sufletele fericiților ar fi Înotat, scăldându-se Într-o eternă purificare? Îndepărtă cupa, Îngrozit de blasfemie, așezând-o brusc pe masă. Atunci, un sunet metalic curmă tăcerea. O privi cu luare-aminte. Lumina lumânării Îi decupa clar conturul. Meandrele și curbele de pe piciorul pocalului, cu traseul lor simetric, desenau pe fundal conturul a două chipuri omenești opuse. Umbra omului cu două fețe despre care vorbise Marcello. A noua umbră... Asta ce Însemna? Ridică iarăși cupa, după care o așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]