3,007 matches
-
în cenaclu, capitole din Viața lui Mihai Eminescu, Jebeleanu încă debutant, premiat pentru placheta de debut și încă alții că Ieronim Serbu și Dan Petrasincu, cei ce a împreună cu Horia Liman a au publicat revista "Discobolul". Astfel încît calificativele "ședința mediocra", "început tardiv și penibil", "ședința penibilă" alternau cu cele "ședința miezoasa", "ședința laborioasa". Însemnările acestui al treilea volum al ediției încep cu notația de la 31 ianuarie 1930: "Oră 6,50 dimineață. Întors de la Paris după o ședere de două luni
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
elevi, îi face parteneri de joc și de întrecere. La jocurile sportive, echipele constituite la întâmplare sau după preferința elevilor ilustrează (prin modul în care se desfășoară activitatea) în mod convingător consecințele nediferențierii activității, a cerințelor impuse elevilor. Astfel, elevii mediocri, dar mai ales cei slabi, nu participă la activitate, deoarece aceasta este „monopolizată” de elevii buni. Grupele de nivel valoric sunt de două feluri: deschise, închise. Cel mai frecvent și mai corect este să se lucreze pe grupe deschise adică
STUDIU PRIVIND EFICIENȚA TRATĂRII DIFERENȚIATE A ELEVILOR DE CLASA A X- A ÎN LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ. In: ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Virgil Tudor , Alexandru Avram () [Corola-journal/Journalistic/247_a_536]
-
sub aspectul dezvoltării fizice, cât și al capacității motrice; nivelul mediu al clasei se situează, la o primă estimare, între notele 7și 8 (raportat la normele de control); activitatea colectivă are drept consecință manifestarea mai intensă a elevilor buni și mediocri; elevii slabi și foarte slabi în repetate ocazii se eschivează de la activitate; Fiecare elev a primit un număr de ordine de la 1 la 3 ce semnifică de fapt, grupa de nivel în care e încadrat: 1(bună); 2(medie); 3
STUDIU PRIVIND EFICIENȚA TRATĂRII DIFERENȚIATE A ELEVILOR DE CLASA A X- A ÎN LECȚIA DE EDUCAȚIE FIZICĂ. In: ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Virgil Tudor , Alexandru Avram () [Corola-journal/Journalistic/247_a_536]
-
dintotdeauna la un respect maxim față de opera scriitorilor, mai cu seamă clasici, de contemporani ne prea făcând ea niciodată caz. N-am caietul cu pricina la îndemână, ca să mă citez exact, dar, probabil, că era vorba de Maiorescu, „mare minte mediocră”, și de altele așijderea. În discuție, erau mari scriitori ca Eminescu sau Caragiale, pe care învățasem să-i adulăm, nicidecum să le găsim defecte. Ceea ce nu aveam cum să știu atunci era că istoria literară ar putea purta drept motto
Istorie și critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2515_a_3840]
-
la `ndem`na editorilor un decalog de sfaturi de piață. Iată-l: „1. Fii sigur, nu cunoști piața de carte, chiar dacă ai senzația că o știi ca pe Tatăl nostru. Piața de carte e imprevizibilă. 2. Evită să lucrezi cu scriitorii mediocri și cu moștenitorii marilor scriitori. 3. E foarte ușor să lucrezi cu marii scriitori. 4. Nu te aventura în tiraje mari. 5. Nu vinde cartea în chioșcuri și magazine, alege mai bine cîteva librării cu librari. 6. Nu avea iluzii
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2514_a_3839]
-
ritmurilor lui Barbu, nu-ți rămîne decît cuviința de a păstra tăcerea. În cazul studiilor amintite, expresia lamentabilă e sporită de inserarea unor citate barbiene, a căror alură stilistică, frapant de mustoasă, împrumută comentariului de fond un timbru meschin de mediocru. Morala? Nu are nici rost să-l comentezi pe Barbu dacă, stilistic vorbind, ai maniera unui chibiț abstract abuzînd de banalități prețioase. Mai înduioșătoare e Mihaela Brut cu Viața spiritului locuind forme perfecte. O incursiune în geneza și emergența limbii
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
acum un an, fie că vorbește despre propria-i mamă, moartă și ea tot cu un an în urmă - și ne-o prezintă calm și trist, dar fără patetism. Rostește, imploră, cântă, declamă pe versurile lui Pasolini despre mamele lașe, mediocre, feroce, dedicând poezia pasoliniană celor două femei dispărute. E o poezie ce frizează insuportabilul, tulburător de adevărată însă. Ce spune Pasolini despre mame? Că-s lașe cu toate crescându-și copiii să-și plece capul pentru a cere o slujbă
Un vers și o vioară pentru împăcarea cu viața by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2460_a_3785]
-
insuportabilul, tulburător de adevărată însă. Ce spune Pasolini despre mame? Că-s lașe cu toate crescându-și copiii să-și plece capul pentru a cere o slujbă, pentru a fi practici și a nu-i ofensa pe cei privilegiați. Mame mediocre care-și învață odraslele să accepte fericiți sclavia, mame feroce apărându-și puținul avut: salariul, „normalitatea”, spre a bine-viețui. Totul în numele SUPRAVIEȚUIRII! Mame servile, obișnuite de secole să-și plece capul fără iubire, strigând copiilor lor: gândiți-vă numai și
Un vers și o vioară pentru împăcarea cu viața by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2460_a_3785]
-
41): „cu cât e artistul mai mare, cu atât mai mult vor fi separați în el omul care suferă și spiritul care creează; cu atât mai desăvârșit va digera și va transforma spiritul pasiunile care-i constituie materia”, în timp ce poetul mediocru este „personal”. Poezia veritabilă însă „nu înseamnă o eliberare a emoției, ci o «eliberare» de emoție; nu e exprimarea personalității, ci o eliberare de personalitate”. În eseul despre Baudelaire apreciază că boala poetului nu contează, ci doar ce a reușit
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
al schemelor psihanalitice. Din acest motiv, hirotonitulapostat trăgea după el un prestigiu speculativ pe care îl exercita într-un univers care nu îngăduia polemica filosofică (visele și asociațiile libere), aducînd cu un vraci rătăcit în lumea plată a unor psihologi mediocri, a căror inaptitudine în materie de exerciții abstracte îi reducea la treapta unor diletanți crași, fără pretenții de îndemînare silogistică. Statutul acesta de apostol aruncînd hlamida conceptului spre a se înveșmînta cu halatul asociaților libere făcea din Vasile Dem un
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
eronat acum pe mareșalul Averescu, în timp ce P.N.T., din 1926 de cînd se constituise, devenise al doilea mare partid al țării iar Iuliu Maniu era unul dintre cei mai respectați oameni politici. În precipitările sale, Goga demonstrase a fi un prea mediocru om politic. A stat în derivă cîțiva ani și, în aprilie 1932, isi formează propria grupare, Partidul Național Agrar, neînsemnat pe eșichierul politic. Dar se agață în struna lozincilor naționaliste, declarîndu-se chiar solidar cu crezurile generației de la 1922, din care
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
folosit numai că o antecamera spre dictatură regală, a plecat amărît - dupa demitere, la Ciucea, unde, în mai al aceluiași an 1938, moare în urma unei congestii cerebrale, la numai 57 de ani. Cariera politică, în ciuda tuturor zbaterilor, îi fusese iremediabil mediocra. Ediția d-lui Constantin Schifirnet e o antologie cuprinzătoare din materia a șase volume de publicistica. Desigur, orice antologie e subiectivă și aș fi preferat includerea în sumar și a altor articole, inclusiv din amintitul volum Precursorii, total exclus din
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
fermecătoare, așa cum o reconstituie filmul amintirilor lui Ganin. Cu toate acestea, ea rămîne, după mine, personajul în chip fundamental absent. Nu numai pentru că tot ce aflăm despre ea reprezintă proiecția nostalgica a lui Ganin, ori pentru că misterul căsătoriei ei cu mediocrul Alfiorov rămîne o piedică în priceperea unei logici a personajului, ci mai ales pentru că e esențial că ea să fie absența, să nu știm cu adevărat cum a fost. În măsura în care Masenka simbolizează acel trecut care le lipsește tutoror membrilor pensiunii
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
o dezamăgire. Dar, incepand cu al doilea rol, și-a demonstrat încă o dată talentul, interpretând un tanar scriitor în filmul "Lumea văzută de Garp/ The World According to Garp" (1982). ROBIN WILLIAMS. A jucat la mijlocul anilor '80 în câteva filme mediocre, precum "Supraviețuitorii/ The Survivors" (1983), "Meciul secolului/ The Best of Times" (1986) și "Clubul Paradis/ Club Paradise" (1986). A excelat însă încă o dată, interpretând rolul unui saxofonist rus care fuge din țară lui și cere azil politic în magazinul Bloomingdale
ROBIN WILLIAMS, un actor de comedie genial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21585_a_22910]
-
o dezamăgire. Dar, incepand cu al doilea rol, și-a demonstrat încă o dată talentul, interpretând un tanar scriitor în filmul "Lumea văzută de Garp/ The World According to Garp" (1982). ROBIN WILLIAMS. A jucat la mijlocul anilor '80 în câteva filme mediocre, precum "Supraviețuitorii/ The Survivors" (1983), "Meciul secolului/ The Best of Times" (1986) și "Clubul Paradis/ Club Paradise" (1986). A excelat însă încă o dată, interpretând rolul unui saxofonist rus care fuge din țară lui și cere azil politic în magazinul Bloomingdale
ROBIN WILLIAMS, un actor de comedie genial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21587_a_22912]
-
și acum suferă" (citat) · Bolnavul se îndrepta cu pași siguri spre vindecare. Din păcate, n-a mai ajuns (Vlad Nicolau). · Citatele care nu ne convin le citează alții... · Alimente patriotice. · Sfertodoctul este, de obicei, șeful semidoctului. Asta e problema... · Partidul mediocrilor. Majoritar. · Când îmi place o pictură rămân tablou (Vigh Istvan). · Anunț în Franța: "Defense d'uriner sous peine de confiscation" (interzis a urină sub pedeapsa confiscării). · Cine nu are simțul umorului e infirm (Zoltan Terner). · Etaje de regrete... · Meseria se
O aventură spirituală Expoziția Baruch Elron în România. In: Editura Destine Literare by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/85_a_466]
-
poetică și omenească. S-ar părea că numai un efort pe măsura trudei lui Rilke însuși, poate chiar cea a agoniei sale, va putea cîndva produce traduceri pe măsura valorii versurilor poetului. Tălmăcirile romanești din Rilke sînt în mare parte mediocre; cele englezești sînt în mare parte foarte slabe, dar și foarte numeroase. O nouă încercare, de ultimă oră, de a tălmăci Elegiile duineze îi aparține lui Edward Snow și a fost editată de Farrar, Straus & Giroux. Însă aproape simultan cu
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
lucrurilor, care, invers percepției comune, se nasc în Logos, evadînd din matricea lui într-o zonă fără apărare și aspirînd a se întoarce într-însul: " Începe ziua cu o trosnitură grozavă/ O să plouă și vrăbiilor le va veni o veste mediocră/ Laptele și mărarul vor reintra în texte? (Tumul). Ioan Moldovan analizează Textul universal cu ajutorul propriului său text, instrument de investigație precum un microscop sub lentilele căruia se ivesc mirabilele "ideograme ale mainimicului" (Plăcuța de uraniu). E o confruntare pe viață
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
din regimurile totalitare se petrece același lucru, cu toate că aparent nu este vorba de nici un fel de invidie, ca a zeului față de Marsyas. De fapt, însă, mobilul psihanalitic al cenzurii statale era tot un fel de invidie, ascunsă, a ștabilor politici mediocri față de marii artiști. Prin mijlocirea unor funcționari frustrați, complexați, numiți special la cenzură, șefii se răzbunau pe propria lor nimicnicie. Rolul lor nefiind altul decât de a nega. Luvru, Rembrand. Sfântul Matei inspirat de îngerul năsos. Amănunt făcând și mai
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
timp, și caracterizîndu-ne ca națiune, un motiv de îngrijorare, ca dinaintea oricărui compromis rușinos, a oricărui aranjament neprincipial, sau, din contra, un motiv de înaltă și patriotică mîndrie, ca în fața unei singularități ontologice și morale, a unei aurite (dar nu mediocre) căi de mijloc nebătute de nimeni, niciodată, în afară de noi?
Măsură pentru măsură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16761_a_18086]
-
ne așteaptă. Dar cealaltă categorie descrisă de norvegieni, a călătoriei ca efort de înțelegere, e poate mai importantă, căci pe termen lung ea poate avea și binefacerile primeia. Să fiu sinceră, ca reporter Andersen mi s-a părut mai degrabă mediocru. E prea entuziasmat ca să fie și perspicace, iar descoperirile lui sînt relativ generice. Priza lui la elementul uman, însă, e remarcabilă. Dramaturgul din el, indiferent cît de meritate vor fi fost criticile care îl supărau în Danemarca, are o percepție
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
de dinți". Bine, bine, dar ce e de făcut atunci cînd pe unii eterni clienți ai clinicilor de stomatologie îi apucă durerile de măsele și spun că Preda a fost un colaboraționist, un mercenar al ideilor naționale și un scriitor mediocru? Ei, bine, în acele clipe putem să ne întoarcem la Eminescu...". A mai menționa compromisurile lui Preda ar fi de prisos atîta vreme cît ele există în numeroase din paginile sale. Dar ce e cu întoarcerea la Eminescu? Autorul îl
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
pentru moment, în situații de o salvatoare superioritate. La fel ca altădată, începînd din copilărie, viața mea se desfășoară mereu pe un dublu plan, unul real, celălalt imaginar. În spațiul imaginar mi-am luat întotdeauna revanșa față de eșecurile de pe tărîmul mediocru al realității cotidiene". Nu-i displace a se compara cu spiritele congenere: "Ibrăileanu avea anumite "plăceri divine" pe care, dacă mă gîndesc bine, constat că și eu le-am resimțit adeseori. De pildă: "Plăcere divină: a exulta de orgoliu și
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
pe care dacă îți propui să o contrazici constați că nu ai la îndemână suficiente contraargumente. Dar cum excepțiile confirmă regula, cartea lui Constantin Cubleșan reușește să ne demonstreze contrariul: despre Caragiale se poate scrie, până la urmă și cuminte, plat, mediocru. S-ar putea obiecta că textele reunite în volumul de față nu se ocupă, de fapt, de opera lui Caragiale, ci de ecoul produs de aceasta în critica ultimului deceniu. Dar și în asemenea condiții, cine l-ar fi putut
Din nou Caragiale... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16800_a_18125]
-
a-l aprecia apologetic, nu evită a lua distanțe față de acesta, cînd constată, în bronzul efigiei lui, fisuri decepționante: "Vizita lui Anatol la Tribuna. Cozerie pe diverse teme, încheiată cu îndemnul de a ne defini mai net atitudinea critică față de mediocrii și farseurii literaturii actuale. Admit că există multă falsitate și impostură - și unde nu există? - însă răzbesc la lumină și destule lucrări viabile pe care el nu vrea să le vadă. Cei mai buni scriitori tineri sînt condamnați, în forul
Jurnalul lui Victor Felea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16781_a_18106]