950 matches
-
drum al vieții o semnificație mai adâncă. Și era nevoie de și mai multă personalitate și tărie de caracter ca să nu regreți niciodată pasul acela făcut brusc. Dar n-am zis nimic, iar Alex Carmichael a continuat pe un ton meditativ: Bineînțeles că ar fi o ipocrizie din partea mea să pretind că regret ce a făcut Abraham. La urma urmei numai eu am avut de câștigat. Și pufăi alene din trabucul Corona pe care îl fuma. Însă dacă n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Întunecată luciri romantice sau patetice pe fețele liniștite ale celor din preajmă, Își arunca și ea luminile și umbrele personale În Încăperile În care zăbovea, până când a făcut din prozaicul ei unchi bătrân un om de un farmec excentric și meditativ, iar pe băiatul de la telegraf l-a metamorfozat Într-o creatură asemănătoare lui Puck, de o Încântătoare originalitate. La Început, calitatea aceasta a Clarei l-a enervat puțin pe Amory. Considerându-și propria unicitate suficientă, el s-a simțit destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
al solicitării, al cererii interesate: nu comunici cu zeii pentru a le cere binefaceri sau avantaje. La antipozii sacrificiilor grecești menite să asigure bunăvoința cerului, departe de orice transcendență, relația filosofului cu modelele sale se instalează în imanență, pe terenul meditativ și spiritual al unui fel de înțelepciune păgână. Zeii epicurieni îndeamnă la imitarea lor, un exercițiu de care creștinii - Ignațiu de Loyola, de exemplu - își vor aminti... A trăi încercând să-ți calchiezi existența după cea a zeilor, iată ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
este de acum scriitorul pentru care povestirea rămâne prima și ultima sa dragoste pe tărâmul creației literare”, Cristian Ovidiu Dinică “pare a nu vâna cuvintele, ci mai degrabă se lasă el vânat de ele”, Lucreția Ionescu Buiciuc face “o poezie meditativă, orientată spre sensul iluzoriu al vieții și impregnată de un lirism autentic”, Aurica Istrate are un vers “plin de sensibilitate și profunzime”, Violeta Sabina Lazăr “are o sensibilitate necesară”, Denisa Lepădatu “vine din nou sa ne convingă că știe să
LIRICA PRIMĂVERII, ANTOLOGIE COLECTIVĂ DE CREAŢIE LITERARĂ de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363881_a_365210]
-
geniu copil în fiecare minunat amănunt al Creației Sale Dumnezeu nu e atotștiutor: dacă ar fi - „liberul arbitru” s-ar dovedi cea mai mare escrocherie - ipocrizie cosmică ...uite: până și Dumnezeu se minunează cât de frumoase-i ies minunile FREDONĂRI MEDITATIVE pescărie - pușcărie bărbierie cu tichie: morții țin o sindrofie * să nu cedezi și să nu crezi - nici în oaie - nici în iezi foaie verde din amiezi cu ochii să nu mă vezi zâmbește la trei chinezi spânzură și trei aezi
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
și istorie, vegheate de ''Helex Nebula-Ochiul lui Dumnezeu''. Arhiteme sunt mai multe, nu numai aceasta, cu rima căzând, deseori, acolo unde cade și accentul semantic, tensiunea și dinamica lor fiind determinate de drama pe care o trăiește eul contemplativ și meditativ, elegiacul Vasile Burlui dovedindu-se, așa cum remarca în prefața cărții și cunoscutul critic literar Andrei Grigor, un ''poet experimentat, cu o bună știință a cărților clasice și adevărate de poezie, dar și a unei întregi istorii a culturii (și a
SEMN DE ADMIRATIE PENTRU VASILE BURLUI DINTR-UN TEATRU AL MINTII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363042_a_364371]
-
fascinate de puterea cuvântului. A fost, într-adevăr, o mărturisire de dragoste. Pentru traducătoare, în primul rând, Amita Bhose, pe care Dan Puric a zărit-o cu mulți ani în urmă la Botoșani, la zilele Eminescu: „Am văzut o umbră meditativă din altă lume, o picătură a omului profund venit în lumea asta. Parcă transporta cu ea toată cultura Indiei și tot sufletul românesc de care se îndrăgostise. Peste ani și ani am văzut, am citit ce efort colosal a făcut
SOARELE DIN PRIMA ZI ŞI DAN PURIC de CARMEN MUŞAT COMAN în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362425_a_363754]
-
puțin lucru să străbați odiseea sufletească a unui poet, cu atât mai puțin a unei poete, fiindcă acolo s-a strâns noian de simțăminte și trăiri înveșmântate în haină metaforică, trecute prin turnesolul iubirii care desparte albastrul de roșu, stările meditative de cele nevoit cotidiene în care se află natura umană pe parcursul existenței sale. Nu întâmplător, cei care au iscusința de a ști să plămădească aluatul cuvintelor în chip fericit, sunt binecuvântați, poate mai mult decât ceilalți trăitori tereștri, cu viziuni
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
Ediția nr. 222 din 10 august 2011 Toate Articolele Autorului Câteodată, prietena mea, moartea, (cu care m-am împrietenit de când m-am născut, și care îmi șade în spate ca o frică), mă ia din când în când în excursii meditative. Stau ghemuită într-un colț invizibil, închid ochii și călătoresc pe firul imaginației ... Cerul mi se arată ca un platou uriaș aidoma amfiteatrelor grecești. Privesc ruinele ca pe niște dantelării prin care pătrunde o lumină difuză și asist la spectacolul
MEDITAŢIE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360777_a_362106]
-
căzând prima oară sub cruce./ Închise ochii și, oftând, tot largul/ se prăbuși alături, în genunchi,/ apoi amândoi se ridicară/ să-nalțe peste lume/ catargul.//” (Iov - fratele Domnului, 41-42). Erudiția teologului, stilul biblic, când solemn, când smerit, permanent interogativ și meditativ și talentul poetului cuprins de cele sacre păstrează inefabilul și paradoxul revoltelor lui Iov, dar mai ales enigma faptului că în cele din urmă Dumnezeu proclamă că nici unul din interlocutorii săi din Cartea sfântă „nu a vorbit despre el, așa
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
autorul deschide comentarii inclusiv pe marginea argumentelor biblice alături de spirite cugetătoare implicate peste timp în elucidarea „tainei tainelor”. Adesea, acestor judecăți le fac concurență verdictele lansate de eroii romanelor, uneori oameni simpli aparținând gliei cu tainele ei, autorul intuind spiritul meditativ al „cumințeniei pământului” românesc. Prin tonul adesea mucalit sau uneori grav, drumul cunoașterii ia forma meditației, a cugetării, inclusiv pe tema Iubirii, alături de alte experiențe ale momentului, cu descifrarea cauzalității, înscrisă drept mobil al devenirii în Istorie. Marcat de experiența
CRONICĂ LA „INELUL DE IARBĂ” DE AL FLORIN ŢENE de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364176_a_365505]
-
Cu ce-am greșit? Uneori, versurile par lipsite de muzicalitatea, de eufonia din sonete și lieduri. O oarecare sensibilitate și gingășie străbate poemele acestea. Nici vorbă de trivialitatea după care se dau în vânt autorii de azi. Poezia e serioasă, meditativă, reflexivă, dinamică, de mule ori chiar interactivă, revendicând o reacție din partea cititorului. Este mai mult o nevoie de comunicare, de împărtășire a versurilor cu cineva. Și dialogul se poate închega în chip virtual, acolo unde găsește comuniune și feed-back. În
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
mare,/ Particula lui Dumnezeu există,/ Nimic nu este la întâmplare.// EL a făcut-o și pe Higgs,/ Particula de mic calibru,/ Spre-a nu da Universul chix/ Și pentru-a sta în echilibru”.(Particula lui Dumnezeu) Supusă unui îndelung exercițiu meditativ și introspectiv, poezia Virginiei Vini Popescu nu se oprește numai la învelișul lucrurilor, pătrunde în esență, iar în multe poezii, glasul ei nu este numai al ei. În ea sunt vocile celor mulți care gândesc ca ea. Neliniștea ei este
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368378_a_369707]
-
de i-aș numi pe toți n-aș face decât să substitui, în câteva pagini palide, vigoarea Antologiei. Sigur, nu toți poeții semnatari sunt din Olt ori din împrejurimi; unii vin din blândă Moldova, alții din Câmpia Română, alții din meditativa Transilvanie, iar alții din preajma veșniciei de la Sarmizegetusa. Fiecare cu izvorul sau de inspirație, cu stilul său, cu temperamentul sau - dar toți au ceva comun din măreția Oltului, de parcă ar fi primit botezul acestei „patetice ape”, cum o numea Bogza. Fie
VITRALII. O ORGĂ ÎNTR-O PĂDURE. CRONICĂ DE ION ANDREIȚĂ LA „ANTOLOGIA CUART 2013 de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367430_a_368759]
-
Heracleea. Astfel, Insula Popina din Lacul Razelm are forma unui pat de marmură trandafirie pe care doarme Heracleea, lângă care se află o floare de piatră. Mica sirenă imaginată de Andersen în basmul cu același nume , este o ființă superioară, meditativă, capabilă de un mare sacrificiu pentru a-și împlini iubirea. Ea este fata cea mică a împăratului mării și este foarte frumoasă, „are viersul cel mai dulce de pe pământ și din apă și ca și surorile ei are corpul terminat
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
enciclopedică, el a fost un avizat al multor discipline, pionier, în unele, și, mai ales, altcumva decât simplii „asimilatori” pregătiți „mnemotehnic”, cu câte puțin din toate reținut, și altcumva față de specialiștii de unică și restrânsă aprofundare disciplinară. Pasiv, prin orizontul meditativ, Cantemir a fost diferit (altul) de un liric și, totuși, un mare romantic - pasionat (până la activitate!) de trecut (ca istoric), ca și un tot atât de mare patriot (într-un fel de prezent etern). În toate acestea, promotor al cunoașterii, s-a
ALTUL CANTEMIR de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367127_a_368456]
-
preluări-copie din diverse lucrări. Determinarea sentimentală a secretului științific și comunicarea lui entuziastă, permanent sub auto-severitatea interogației imediat lămurite într-un codex însemnat de trăirea interioară a autorului fac actul de comunicare (egal cu o exteriorizare) „extatic”. Răpit de activitatea meditativă a examinării, identificării și recunoașterii științifice, Cantemir ajunge (prin prezidiul interpretării originale, prin ineditul corelațiilor interdisciplinare sau radicalitatea rezolvării) deasupra altor învățați. Fiorul limbii de acum peste 300 de ani ajunge la noi generos, captivant, distins, impunător, plin de spirit
ALTUL CANTEMIR de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367127_a_368456]
-
răspăr /pe aici a luat-o și inima mea odinioară/când timpul s-a scris cu cerneală ecosez/ea călărea peste cadavre era era/toate aceste cadavre călăritoare.” În continuare, asistăm la o stare de grație absolută, într-o lirică meditativă, în versuri în care sacrul se transformă într-o manifestare a iubirii jertfitoare. Comuniunea dintre om și Dumnezeu se realizează prin intermediul sacrificiului mântuitor, laborios exprimată în stihuri bogate și sensibile. „așa s-a frânt El în bucăți pentru ca eu și
POEZII DE IONATAN PIROSCA DESPRE IZVORUL ADEVARATEI IUBIRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367191_a_368520]
-
pentru cel care știe că ambele tărâmuri, sub o formă sau alta, aparțin veșniciei. Astfel, cuvântul ce se repetă ca o incantație, ba chiar ca o mantră în poeziile finale ale volumului sunt „Isihia, Isihia”. Un apel făcut acelei tăceri meditative, acelei experiențe de separare interioară și exterioară față de lume, pentru a lăsa loc reculegerii și umplerii cu Dumnezeu. Este un lucru extraordinar că autorul trecând printr-o experiență a crepusculului, a penumbrei dintre viață și moarte, totuși ajunge la final
SEMNUL ISAR DE THEODOR DAMIAN de OCTAVIAN CURPAŞ, PHOENIX, ARIZONA în ediţia nr. 162 din 11 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367228_a_368557]
-
ca o revelație, alteori constant, ca destinul, teama de neant, cu cele trei „zâne” ale sale, Anonimatul, Uitarea și Moartea, este, poate, cea mai persistentă; ea întregește drama existenței oricui, aruncând peste tot umbrele fugare ale unei tristeți ancestrale și meditative, aparent fără leac... În tentativa sa de a se mântui, vanitatea umană, în sens latin, a găsit trei soluția salvatoare: perpetuarea generică a numelui, la nivelul omului comun care supraviețuiește prin urmași, faptele de răsunet eroic, care, prin epopeea lui
PROLEGOMENE LA IUBIRE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368718_a_370047]
-
reconciliere cu lumea, esențialmente una elegiacă și a smaimelor de cenușiu, o rugă și o nostalgie către un spațiu imaculat, o armonizare superioară la nivelul versului, o poezie de notabilă consistență, care pune în lumină o formulă inconfundabilă, o poezie meditativă, spontană și elegiacă, un îndreptar pentru a înflori planeta încă o mie de ani. Un spațiu considerabil al liricii șoviene este rezervat poeziei de dragoste, care ne dezvăluie o sensibilitate autentică, aptă să prelucreze și să potențeze acest sentiment ce
COMAN ŞOVA – UN POET AL SPAŢIULUI NEMŢEAN de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364708_a_366037]
-
de august 1985, la aniversarea unei prietene comune. Proaspăt revenită de la Paris, aceasta purta o mică poșetă cu închizătoare și rame metalice aurii și fețele din goblen. Pe un fond albastru, de mătase, goblenul înfățișa un băiat într-o atitudine meditativă, pescuind pe malul unei ape. În pantaloni bufanți până la genunchi, bluză cu platcă și pălărie canotier, micul pescar în picioarele goale dădea un aer elegant, capricios și suav melancolic poșetei, făcând-o să semene cu o bagatelă costisitoare. În ceea ce
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349457_a_350786]
-
și de frumos. Încă mai păstrez în suflet această nevoie și de aceea, în serile calde de sfârșit de august, mă gândesc mai mult ca oricând la o minaudiere. Aceasta înfățișează un băiat în picioarele goale, pescuind într-o atitudine meditativă. Micul pescar poartă pantaloni bufanți până la genunchi, bluză cu platcă și pălărie canotier și duce cu el un mister simplu și straniu. Acela al unei bagatele costisitoare, pe care eu făcusem tot posibilul să o cumpăr cu o monedă de
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
originalul. Dar am credința că e la fel de valoroasă. Am reușit nu să-mi întrec, ci să-mi egalez predecesorii”, am rostit ferm, și o nedorită urmă de mândrie am simțit că mi se strecoară în glas. „Așa deci...”, zise, ușor meditativă. „Am s-o citesc negreșit, dar am încredere în cuvântul tău. Așa cum ai știut că primele încercări sunt mai slabe, probabil și acum ai un temei să afirmi că e bună. Sunt aproape sigură că o voi tipări...”. „Sper din
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
așa de mult dezgustătoare, încât avea zile în care ar fi preferat să moară. Solidul ei echilibru triumfă, însă, iar ea își caută și își află alinarea în muncă. Durerea își pierdea ușor-ușor din intensitate, potolindu-se, devenind oarecum calmă, meditativă. Avea acele momente în care se gândea: “De ce să aspir cu atâta râvnă la o fericire pe care nu o merit, pentru care nu sunt demnă? De ce să-mi doresc ceva, ce nu voi primi niciodată? Trebuie să mă mulțumesc
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 4 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348523_a_349852]