204 matches
-
pe mâna securității oameni, condamnați la ani grei de pușcărie politică, stigmatizați ca dușmani ai regimului comunist, sancționați ca atari. Îl amintesc doar, pe inginerul Dumitru Bazon, actualmente președintele AFDPR Iași, consătean cu delatorul. Sechela trecutului comunist, încă “nostalgiază în mefiența poetastrului răsfățat”. Sunt gata oricând să absolv generația succesoare de năravul părinților și să acord prezumția de noncomplicitate la delațiune, dar la domnul Spiridon, gestul nu se cere. Naiba mai știe, dar nu-mi pot închipui cum, unul din capii
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
îndreptățește să vorbim despre ecloziunea genului memorialistic, după ce multă vreme, la noi, înainte de 1990, acesta s-a aflat în dificultate și chiar în regres. În timpul comunismului, publicarea de memorii, de jurnale, ale clasicilor sau ale autorilor contemporani, era privită cu mefiență de cerberii ideologici. Genul li se părea excesiv de liber, prezentând riscul de a face să circule judecăți prea „subiective”, neortodoxe, fie privitoare la trecut, la istorie, fie la realitățile zilei. Dintre scrierile vechilor autori, când era vorba să fie reeditate
Memorie și memorialiști by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13087_a_14412]
-
lovituri adânci și crude". Rareori mi-a fost dat să întâlnesc figuri de artiști și literați români prin sălile de concert în care răsună muzica nouă, iar uneori am avut senzația de sațietate în fața unei atât de consistente cantități de mefiență și indolență. (Constatarea comportă, desigur, un caracter general și, poate, tranzitoriu). De la o vreme însă m-am resemnat. Și nu pentru că nu aș mai tânji încă după o reîntregire familiară, ci pentru că, nu-i așa, ți-e mai aproape străinul
Singurătatea compozitorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14361_a_15686]
-
de interior, deprins a-și depăna reveriile între rafturile bibliotecii sau în plimbările pe aleile moșiei de la Miorcani, Dinu Pillat moștenise nu doar umoarea lirică a tatălui, dar și optica lui ideologică: o inaderență funciară față de proiectele politice și o mefiență spontană față de ideea angajării în numele unui ideal colectiv. Și, dacă politic nu avea nimic în comun cu legionarii, în schimb ce îl lega de ei era afinitatea spirituală: Dinu Pillat, Așteptînd ceasul de apoi, prefață de Gabriel Liiceanu, ediție îngrijită
Hristoși în serie by Sorin Lavric () [Corola-website/Journalistic/6271_a_7596]