264 matches
-
seculare - respectă tradiția, numai că, în percepția comună, edificiul care simbolizează puterea spirituală pare a fi proiectat la concurență cu dimensiunile faraonice ale „Casei poporului” (de fapt, a lui Ceaușescu). În memoria colectivă, imaginea uriașei construcții este în continuare asociată megalomaniei unui dictator insensibil 86 la foamea, frigul și toată mizeria pe care trebuia să le suporte un popor aproape îngenuncheat. Asocierea celor două construcții, datorită și vecinătății, dar și gigantismului nespecific tradiției românești, nu este în avantajul Catedralei. În ce privește latura
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
o industrie energofagă, clădită pe tehnologii învechite și bazată pe materii prime de import, cu specialiști deveniți simpli executanți ai „prețioaselor indicații” date de un semianalfabet înzestrat doar cu o viclenie primară și expus la tot mai frecvente accese de megalomanie. Se minunau străinii de circulația restricționată a mașinilor (ce libere erau șoselele noastre!), de mulțimea apartamentelor devenite iarna - frigidere, iar vara - cuptoare. Totuși, „a fost boierie curată față de acum, afirmă părinții noștri”. Adică, ai jurnalistei în chestie. Ori sunt uituci
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
seculare - respectă tradiția, numai că, în percepția comună, edificiul care simbolizează puterea spirituală pare a fi proiectat la concurență cu dimensiunile faraonice ale „Casei poporului” (de fapt, a lui Ceaușescu). În memoria colectivă, imaginea uriașei construcții este în continuare asociată megalomaniei unui dictator insensibil 86 la foamea, frigul și toată mizeria pe care trebuia să le suporte un popor aproape îngenuncheat. Asocierea celor două construcții, datorită și vecinătății, dar și gigantismului nespecific tradiției românești, nu este în avantajul Catedralei. În ce privește latura
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
o industrie energofagă, clădită pe tehnologii învechite și bazată pe materii prime de import, cu specialiști deveniți simpli executanți ai „prețioaselor indicații” date de un semianalfabet înzestrat doar cu o viclenie primară și expus la tot mai frecvente accese de megalomanie. Se minunau străinii de circulația restricționată a mașinilor (ce libere erau șoselele noastre!), de mulțimea apartamentelor devenite iarna - frigidere, iar vara - cuptoare. Totuși, „a fost boierie curată față de acum, afirmă părinții noștri”. Adică, ai jurnalistei în chestie. Ori sunt uituci
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
imediat, mai ales cele din zona Foișorului de Foc, dar se declară extaziat și la Casa monteoru, la muzeul satului precum și la Hanul lui manuc. Fundamentală i se păru însă zona în care se afla „palatul” lui Ceaușescu, Casa Poporului. megalomania arhitecturală a edificiului îl lăsă perplex și de mai multe ori l-am auzit exclamînd : — Dumnezeule, ce monumental început de roman social ! Casa Poporului găzduia de altfel și reuniunea iubitorilor de începuturi de roman, într-una din vastele sale săli
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
grosolănia nu fac parte din „arsenalul” său critic (și aici trebuie să mă abțin să nu-l numesc pe altul care scrie chiar în ziarul în care am avut onoarea să public câteva tablete). Dar nici charismă nu are. Doar megalomanie. În definitiv, megaloman nu a acela care trăiește succesul umflându-se în pene, ci dimpotrivă, acela care, în pofida eșecurilor de tot felul, continuă să-și dea importanță. Mai ales după insuccesele din politică, continuă să se creadă un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
2001). E frumos din partea lui că nu-și ascunde părerile. Nici eu nu eram de acord cu unele articole pe care le scria sub Ceaușescu și n-am avut până acum ocazia să i-o spun. Cotidianul, 19-20 ianuarie 2002 Megalomania criticului Poate că are dreptate Daniel Cristea-Enache când afirmă, în Adevărul literar și artistic, că evenimentul literar al anului 2001 a fost selecția de foiletoane scrise de N. Manolescu de a lungul carierii sale încheiate brusc și prematur odată cu schimbarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
sunt multe lucruri de adăugat. Ar mai fi de comentat subtitlul „Lista lui Manolescu”. Pe mine nu mă trimite cu gândul la Bloom, ci la „lista lui Schindler” și nu văd aici umor, ci mai degrabă un mic cinism. Și megalomanie! Spune într-un loc N. Manolescu (citat de I. Petraș): „Dacă n-ar exista criticii literari, o spun fără nici un orgoliu stupid, n-ar exista literatură”. Solipsismul acesta e și el tot de sorginte călinesciană. Căci nu scria maestrul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
tot ce vrei, că nu se mai supără. Pe când criticul român în viață! Criticul de care depinde totul, căci el are pâinea și cuțitul, noi, ăștilalți, scriitorii de rând, nu avem decât creionul. Îl aud pe Pastenague grăind: — Nu înțeleg megalomania asta a criticului român. E o dovadă de primitivism. Să crezi că literatura nu poate exista fără tine... E nebun! Cum poate vorbi așa cu un critic atât de însemnat. Dar chiar dacă ar fi mai puțin însemnat, ori o critică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
în slăvi pentru rațiuni care mie îmi scapă cu desăvârșire, ar fi afirmat că Securitatea ne-a salvat de comunism. Mă rog... Pe el nimeni, nici KGB-ul, nici FBI-ul, nu-l va vindeca de prostia deghizată în cinism. Megalomania îi blochează gândirea. Pe undeva semănă cu primul-ministru (care, sper, să fie totuși mai inteligent!): și unul, și celălalt au dificultăți de comunicare. Ori se scuza în felul ăsta! Nu știu... Nu există numai cultura pe lumea asta! țipă Pastenague
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
omului de a-și transmite telepatic gândurile până la mii de kilometri (dr. Thelma Moss prezintă comunicații telepatice între studenții americani și englezi, la 8.000 km distanță). Clasa coafură feminină-senioare: 1. Hélène Nivolais (Chartres). 2... Devenim rezonabili chiar în domeniul megalomaniei, unde se știe că rezonabilitatea n-are nici un sens. În vremuri îndepărtate, omul megaloman lua la ochi una dintre minunile lumii - să zicem templul Artemisei din Efes - și-i dădea foc. Lumea afla astfel de Herostrat. Megalomania se măsura cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
chiar în domeniul megalomaniei, unde se știe că rezonabilitatea n-are nici un sens. În vremuri îndepărtate, omul megaloman lua la ochi una dintre minunile lumii - să zicem templul Artemisei din Efes - și-i dădea foc. Lumea afla astfel de Herostrat. Megalomania se măsura cu minunile lumii, care nu erau multe - doar 7. Se lucra cu maximă exigență. Un alt megaloman, nesatisfăcut de rolul său de împărat, alegea incendierea capitalei imperiale. Vocația piromană spune multe. Nero își otrăvise în prealabil rivalul, își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în scaunul Magistraturii locale pentru că forțe peste înțelegerea dumneavoastră așa au hotărât cândva. În măsura în care continuați să vă depășiți atribuțiunile, veți suporta consecințele. Ați fost preferat altora pentru că sunteți o persoană deosebit de dotată, condiție absolut necesară, în viziunea noastră, dar insuficientă. Megalomania dumneavoastră ne incomodează. Ne-am bucura mult dacă ați cântări cu atenție mesajul și ați proceda în consecință. Data viitoare nu există!” Războiul dintre Magistrat și Castelan părea că se sfârșește înainte de a fi început. Dar noaptea s-a dovedit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nu exista. Incendiul a fost pregătit îndelung, a ieșit perfect. Cineva avea interesul să distrugă o parte din memoria scrisă a planetei. Probabil că ultimii atlanți, constituiți în societăți secrete. Știința țării lor dispărute încăpuse pe mâinile unor tirani. În megalomania lor, faraonii se opriseră la arta construcțiilor. Palate și piramide. Dar în momentul în care s-a ajuns la mecanismul invocării și folosirii unor forțe care puteau să ducă la distrugerea unui continent întreg în câteva clipe, atlanții - sau cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
întotdeauna acesta: nu m-am gândit niciodată în mod direct la bani, la afaceri, la profituri, ci doar la unghiurile de refracție stabilite între planurile lucioase, diferit înclinate. Ceea ce vreau să multiplic e imaginea mea, dar nu din narcisism sau megalomanie, cum s-ar putea crede: dimpotrivă, pentru a ascunde, în mijlocul atâtor fantasme iluzorii, adevăratul eu care le pune în mișcare. În acest scop, dacă nu m-aș teme să fiu greșit înțeles, n-aș avea nimic împotrivă să construiesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
condițiile internaționale au permis prăbușirea dictaturii. De-asta, dacă e să vorbim de rezistența românilor la comunism, trebuie să spunem că au rezistat cât au furat. Satele noastre cum au înflorit, dacă nu pe lângă marile combinate ridicate de Ceaușescu în megalomania lui?“ Fârtat privi triumfător în zarea sălii. Părea furat de viziuni mărețe, înălțătoare. „De-asta, domnilor, poporul nostru a născocit atâtea și atâte proverbe care au ca temă această formă de rezistență națională. Nu vi le mai amintesc, că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ducă până la capăt cu bine. Se gândea la importanța asimilării În țară a acestor motoare speciale dar se gândea și la eventuala premă. Statul român era pe punctul de a-și achita integral datoriile față de celelalte state iar Ceaușescu, În megalomania sa bolnăvicioasă, tăia În carne vie și supunea poporul la un regim aproape inuman, alimentele de bază erau pe cartelă, lumina era tăiată seara și noaptea, pentru carne se dădeau bonuri de ordine și se pierdea cel puțin o zi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu aur și împodobite cu pietre scumpe. Arme. Manuscrise. Tronuri de abanos. Tronuri de fildeș. Sala de audiențe, mai degrabă modestă. Ceaușescu și apropiații lui aveau birouri; mai spațioase decât sultanii de teama cărora tremura toată Europa. Singurul indiciu de megalomanie e divanul pe care sultanul stătea culcat, ascultând ce-i spunea cel căruia îi acordase audiență. Aur. Enorm de mult aur. Peste tot, aur. Pietre scumpe pe toate săbiile, pe veșminte, pe obiecte, pe orice, bijuterii fabuloase, lux orbitor, obositor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
intențiile, proiectele, cruzimea. Apoi, prin schimbări ferme, în cascadă, promovând în articulațiile statului un întreg clan familial incult, rapace, bâlbâit (ca Moromete directorul criminal al Jilavei comuniste), care au ajuns repede să supună întregul popor înfometării, schilodirii morale și biologice. Megalomania faraonică, spolierea țării, demolarea bisericilor, întoarcerea pe dos a orașelor și-a vieții, menținerea penitenciarelor și lagărelor de muncă forțată supraaglomerate, abuzul violenței, crimelor, strâmbarea justiției, generalizarea urii cu efecte cutremurătoare, etc., etc. Palatele, casele de vacanță și de vânătoare
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
recuperați șantierul naval, laboratoarele și hotelul, lansă ea. Uiți doar un lucru, tăicuțule: primăria are prioritate, avînd drept de preempțiune asupra terenurilor de vînzare, iar eu mă fac luntre și punte să conving consiliul municipal să mă urmeze, ca să stăvilim megalomania celor din familia Kersaint. - Mă Îndoiesc foarte că localnicii vor mai avea chef să aleagă primar pe fiica unei ucigașe, răspunse el Întinzînd mîna. Mingea! - În pofida reușitei mele, nu mi-am tăgăduit niciodată originea modestă. SÎnt una dintre ai lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
trebui să fii următorul stadiu al ciclului, următorul purtător de flamură, Hercule urmându-i lui Atlas. Trăind, suntem prinși în iureșul morții. — Și dacă refuz? întrebarea ieși pe neașteptate de pe buzele pline de cicatrici ale lui Vultur-în-Zbor. E înfricoșător atunci când megalomania îți dă ocol. — Tu ești următoarea viață a păsării Phoenix, repetă Grimus. Moartea Phoenixiană. — Cum să refuzi? întrebă Grimus după o pauză. Gândește-te la viața ta. Vei vedea că am modelat-o exact în acest scop. într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
intelectualului dinaintea timpului exprimă întreaga superficialitate a acestui monstru contemporan, rezervor inepuizabil de explicații la tot și la toate. Era, deci, inevitabil ca timpul, această inexistență în care ni se măsoară antum și postum rătăcirile, să arunce intelectualul în manifestările megalomaniei sociale, să îl batjocorească cedându-i iluzia și luându-i libertatea, principiu care nu gospodărește nimic pe lumea asta, care nu iubește decât copiii și nebunii. * Cei ce nu înțeleg de ce nu reușim să profităm în mod direct de fructele
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
să fii fost tot timpul la cheremul grangurilor orașului. În definitiv aceasta era funcția mea. În ziua aceea, când mă chemase la raport în biroul lui cu pereții pardosiți cu desene pirogravate de la cele mai mici la cele care exprimau megalomania, se vedea că, totuși, luat prin surprindere, nu-și pregătise din timp arsenalul lingvistic pe care-l avea, fie pentru a mă copleși cu flatări gratuite, fie pentru a-mi da o lecție de dragul lecției: Bătrâne, mâine mergem în metropola
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Imediat după ce scrisese acest text, Bruno căzuse Într-un soi de comă etilică. Fu trezit peste două ore de urletele fiului său. Între doi și patru ani, copiii ajung la o conștiință de sine sporită, care le provoacă crize de megalomanie egocentrică. Obiectivul lor e atunci să-și transforme mediul social (În general format din părinți) În niște sclavi supuși celei mai mici dorințe a lor; egoismul lor nu mai are limite; e consecința existenței individuale. Bruno se ridică de pe mocheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
furnică sau ai omorît vreun păianjen, una în care trebuie să ucizi ca să ajungi la mîntuire, altele care preamăresc nonacțiunea, idiferența și vidul emoțional! Ca o concluzie de lucru, credința lor provoacă o dependență bolnavă și întuneceala minții. Într-o megalomanie dezarmantă, piticaniile respingătoare cred că Zeul le-a făcut după "chipul și asemănarea" lui... adică DIVINITATEA ar fi matrița lor! Biete dobitoace! Unii dintre ei cred că Omphal nu poate fi "cunoscut", dar artificiul ăsta nu mai salvează nimic! Culmea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]