585 matches
-
sîntu pe Ulița Strîmbă...dreptu 300 lei bani gata”. Păi nici în mâinile lui Constantin (Cantemir) vodă n-au rămas aceste case, pentru că, prin 1695, vine la domnie Antioh Cantemir voievod, care hotărăște: „Facem știre cu această carte a domnii meli pentru niște casă...ce sînt pe Ulița Strîmbă, carii le-au cumpărat răpăusatul părintele domnii meli de la Vasilie ce-au fost jicnicer mare, ginerile lui Vasilie Gheuca ce-au fost vistiernic mare. Deci, fiindu dumnealui Antioh hatmanul cumnatul lui Vasilie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
vodă n-au rămas aceste case, pentru că, prin 1695, vine la domnie Antioh Cantemir voievod, care hotărăște: „Facem știre cu această carte a domnii meli pentru niște casă...ce sînt pe Ulița Strîmbă, carii le-au cumpărat răpăusatul părintele domnii meli de la Vasilie ce-au fost jicnicer mare, ginerile lui Vasilie Gheuca ce-au fost vistiernic mare. Deci, fiindu dumnealui Antioh hatmanul cumnatul lui Vasilie Gheuca vistiernicului, cădzutu-i-s-au dumisali a li cumpăra”. Parcă am mai întâlnit noi asemenea întâmplări, părinte. Cum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
le-a vândut. Prima afacere o face în familie. Da, da, îmi aduc aminte de zapisul întocmit la 22 noiembrie 1660 (7169), în care se scrie: „Adecă eu, Vasilașco ce-au fost spătar, ficiorul lui Ureche vornicul,...am vîndut a meli drepte două dugheni, pre Ulița Rusască, la Blănari, dumisale cumnatului nostru, lui Chiriiac, și surorii noastre, Alexandrei”. Și ce martori a avut la această vânzare! Tot unul și unul: „Unchiul nostru dumnealui Toma Cantacuzino mareli vornic de łara de Gios
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
zapis al meu la mîna dumisali giupînului Pascal neguțitoriul precum,...am dat danie...o casă cu loc cu tot la uliță pîn-în țintirimul Curălarilor și locul din sus, dispre răsărit, pînă în streșinile chiliilor călugărițelor...Deci eu, fiind la bătrînețile meli și neavînd cine mă căuta,nime din rudele meli nu s-au aflat, nici din feciorii mei, ce eu rugîndu-mă dumisali giupînului Pascal, dumnealui și-au făcut pomană de m-au căutat la bătrînețile mele, care nu face acea casă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
precum,...am dat danie...o casă cu loc cu tot la uliță pîn-în țintirimul Curălarilor și locul din sus, dispre răsărit, pînă în streșinile chiliilor călugărițelor...Deci eu, fiind la bătrînețile meli și neavînd cine mă căuta,nime din rudele meli nu s-au aflat, nici din feciorii mei, ce eu rugîndu-mă dumisali giupînului Pascal, dumnealui și-au făcut pomană de m-au căutat la bătrînețile mele, care nu face acea casă cu locul ei cît mi-au dat dumnealui”. Păi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
am ce face și cu tot oful din inimă trebuie să mă dau bătut, sfințite. Uite însă ce scrie grămăticul domnesc la <7251> (1742) noiemvrie 19: „O carte s-au făcut mănăstirii Bârnovii”: „Facem știre cu această carte a domnii meli... că, fiindu mănăstire săracă, am făcut... milă cu dânsa, să găsească egumenul păr-la 30 de oameni, să fie oameni streini, ca să fie poslușnici de slujba bisericii. Însă pără... a-și face casă acei oameni să fie în pace... iar după ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Voievod (Rareș), în anul 7049, luna iulie, 30 zile (1541)” Această biserică și-a trăit zilele timp de 160 de ani ca biserică pentru mireni, adică până la 15 decembrie 1701 (7210), când Constantin Duca voievod hotărăște: „Aicea în orașul domnii meli, în Iași, aflându-se o sfântă beserică zidită cu piatră de un răpăusat creștin boiariu de demult, anume Dancul... Deci am socotit... pentru această... beserică Dancul împreună cu sfințiia sa chir Sava mitropolitul... ca să să numască de acum înainte mănăstire și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
o ținea sus și tare că „Nu face nimic, a fost doar o masă ca oricare alta“, ceea ce nu era adevărat. El i‑a trimis un buchet uriaș de flori a doua zi pentru a se scuza (sau cel puțin Mel, secretara lui), dar nu‑i același lucru, nu? Partea cea mai rea a fost că vecinii noștri, Janice și Martin, veniseră pe neașteptate ca să bea un pahar de sherry și să‑l „cunoască pe faimosul Luke“, cum ziceau ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
oricum ei stau în Devon, iar mama adevărată stă în New York. Așa că nu mi‑ar fi venit prea ușor, nu? Cu toate astea, ne‑am împăcat, și cel puțin el face efortul să vină în mini‑vacanța asta. De fapt, Mel a fost cea care ne‑a sugerat ideea. Mi‑a zis că Luke n‑a mai avut o vacanță adevărată de trei ani și că poate ar trebui luat pe departe și convins că e o idee bună. Așa că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Însă până la urmă s‑a ales doar cu o avertizare serioasă și de atunci încolo se pare că și‑a văzut de treabă. Știu toate astea pentru că din când în când mă mai întind la câte o bârfă mică cu Mel, secretara lui Luke, care e o bomboană de fată și mă ține la curent cu ultimele noutăți. Chiar zilele trecute mi‑a zis că, după părerea ei, Alicia s‑a schimbat cu adevărat. Nu e mai drăguță -, dar categoric muncește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
drăguță -, dar categoric muncește mai mult. Îi bate la cap pe ziariști până când aceștia îi pomenesc pe clienții ei în articolele pe care le scriu și adesea stă până târziu și lucrează la calculator. Chiar alaltăieri i‑a spus lui Mel că vrea o listă cu toți clienții companiei, cu nume de contact, ca să se poată familiariza cu ei. Mel adăugase mohorâtă că probabil Alicia vânează o promovare, și cred că ar putea avea dreptate. Problema cu Luke e că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în articolele pe care le scriu și adesea stă până târziu și lucrează la calculator. Chiar alaltăieri i‑a spus lui Mel că vrea o listă cu toți clienții companiei, cu nume de contact, ca să se poată familiariza cu ei. Mel adăugase mohorâtă că probabil Alicia vânează o promovare, și cred că ar putea avea dreptate. Problema cu Luke e că el se uită doar cât de mult muncește o persoană și la rezultatele muncii ei și nu‑i pasă deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
agită încoace și‑ncolo, cu treabă. Cu toții stau până târziu noaptea, deși nu sunt obligați s‑o facă și, pe la ora șapte, cineva deschide de regulă o sticlă de vin care trece de la unul la altul. Am un cadou pentru Mel, de ziua ei, care a fost ieri. Sunt foarte încântată de el - e un set absolut splendid de perne de la Conran Shop - și, în clipa în care îi întind sacoșa, de firmă își ține respirația. — Vai, Becky! Nu trebuia! Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
întind sacoșa, de firmă își ține respirația. — Vai, Becky! Nu trebuia! Mi‑a făcut plăcere! spun radioasă și mă sprijin de biroul ei, în timp ce le admiră. Ia zi... ce se mai aude? Nimic nu se compară cu o bârfă bună. Mel lasă jos sacoșa și scoate o cutie de caramele și începem un schimb plăcut de informații. Ea îmi spune despre întâlnirea îngrozitoare pe care i‑a fixat‑o maică‑sa cu un tip oribil, iar eu despre nunta lui Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
văd împreună, șușotind. Alaltăieri Alicia a zis că se duce la dentist, dar am dat peste ei luând masa la Ratchetts, pe șest... Tace în clipa în care Luke apare în pragul biroului său, conducând un bărbat cu cămașă movalie. — Mel, vrei te rog să‑i comanzi un taxi domnului Mallory? — Sigur, Luke, spune Mel, reintrând automat în rolul de secretară eficientă. Ridică receptorul și ne zâmbim încă o dată, apoi eu intru în biroul lui Luke. Dumnezeule, ce birou elegant poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dat peste ei luând masa la Ratchetts, pe șest... Tace în clipa în care Luke apare în pragul biroului său, conducând un bărbat cu cămașă movalie. — Mel, vrei te rog să‑i comanzi un taxi domnului Mallory? — Sigur, Luke, spune Mel, reintrând automat în rolul de secretară eficientă. Ridică receptorul și ne zâmbim încă o dată, apoi eu intru în biroul lui Luke. Dumnezeule, ce birou elegant poate să aibă!. Mereu uit că e un tip foarte tare. Are un birou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
diseară, da? — Da, zic, și nu‑mi vine să mă dezlipesc de fereastră. Apoi, aducându‑mi brusc aminte, mă întorc spre el. Hei, ai auzit de Alicia? — Ce‑i cu ea? Luke se încruntă la receptor și îl lasă jos. — Mel e de părere că are o aventură. Cu Ben Bridges! Îți vine să crezi așa ceva? Sincer, nu, zice Luke, scriind ceva la computer. Nu‑mi vine. — Deci ce crezi că se întâmplă de fapt? Mă cocoț pe biroul lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Oamenii sunt mai mult decât simpli angajați. Dar Luke nici nu e atent la mine. Are expresia aia distantă pe care o are când se concentrează. — Bine atunci, spun, dându‑mi ochii peste cap. Ne vedem mai târziu. Când ies, Mel nu e la biroul ei. În schimb, Alicia stă pe scaunul acesteia, îmbrăcată într‑un costum negru elegant, cu ochii în niște hârtii. Pare mai îmbujorată decât de obicei și mă întreb râzând în sinea mea, dacă asta nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de parcă nu m‑ar fi văzut în viața ei. — Becky, zice încet. Măi, măi. Experta financiară în persoană. Guru al banilor! Ce e cu Alicia? De ce, indiferent ce ar spune, pare că joacă un joc stupid? — Da, zic. Eu sunt. Mel a plecat? Mă apropii de biroul lui Mel cu sentimentul că am uitat ceva. Dar nu‑mi pot aduce aminte ce anume. O eșarfă? Am avut, oare, umbrelă? — S‑a dus să mănânce, zice Alicia. Mi‑a arătat cadoul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ei. — Becky, zice încet. Măi, măi. Experta financiară în persoană. Guru al banilor! Ce e cu Alicia? De ce, indiferent ce ar spune, pare că joacă un joc stupid? — Da, zic. Eu sunt. Mel a plecat? Mă apropii de biroul lui Mel cu sentimentul că am uitat ceva. Dar nu‑mi pot aduce aminte ce anume. O eșarfă? Am avut, oare, umbrelă? — S‑a dus să mănânce, zice Alicia. Mi‑a arătat cadoul de la tine. De mare efect. — Mersi, zic. — Deci. Surâde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
atunci, vă urez drum bun. Își adună niște dosare și le bagă repede în servietă, apoi o închide cu zgomot. Atunci, pa! — Ne mai vedem, zic, și o urmăresc cu privirea cum se îndreaptă spre lift. Rămân lângă biroul lui Mel încă câteva secunde, încercând să‑mi amintesc ce am lăsat aici. Dar indiferent ce‑ar fi, nu‑mi amintesc. Nici nu cred că‑i așa de important. Când ajung acasă o găsesc pe Suze în hol, vorbind la telefon. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
era producătorul altei emisiuni. Poate era cineva care vrea să scriu în ziarul lui. Poate era John Gavin, care a sunat să‑și ceară scuze și să‑mi ofere înlesniri nelimitate de creditare. Poate că totul o să fie bine. — Era Mel, secretara lui Luke. — A! Mă uit la ea cu teamă. Ce voia? — Se pare că a venit un colet la ei la birou, pe numele tău. Din State. De la Barnes and Noble. Mă uit la ea cu o privire goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fi privită cu maximă curiozitate de personalul lui Luke, de a‑mi ține capul sus și de a mă preface că totul e OK. Dar, după un timp, încep să mă gândesc că mi‑ar plăcea s‑o văd pe Mel. Ea e singura cu care pot vorbi și care îl cunoaște bine pe Luke, și ar fi foarte plăcut să am o conversație de suflet cu ea. Plus că poate a auzit câte ceva despre ce se mai întâmplă în State
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un ton mai scăzut. Nu‑mi vine să cred că mă aflu la Brandon Communications. Atmosfera e total alta. Parcă e o companie din aia de doi bani, unde nimănui nu‑i pasă de nimic. Mă duc la biroul lui Mel, dar și ea a plecat, ca toți ceilalți. Mel, care de obicei stă cel puțin până la șapte, apoi bea un pahar de vin și se schimbă la budă pentru cine știe ce planuri are în oraș. Cotrobăi în spatele scaunului ei până găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că mă aflu la Brandon Communications. Atmosfera e total alta. Parcă e o companie din aia de doi bani, unde nimănui nu‑i pasă de nimic. Mă duc la biroul lui Mel, dar și ea a plecat, ca toți ceilalți. Mel, care de obicei stă cel puțin până la șapte, apoi bea un pahar de vin și se schimbă la budă pentru cine știe ce planuri are în oraș. Cotrobăi în spatele scaunului ei până găsesc pachetul adresat mie și îi scriu un mesaj pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]