2,843 matches
-
de melancolici: una produsă de umoarea rece (bilă neagră), reprezentată de persoane uscate, feminoide, nocturne, hibernale, întortocheate, alta produsă de umoarea caldă, ilustrata de cei cu labilitate și instabilitate psihică și consunînd cu genialitatea. Notele excentrice se epurează din comportamentul melancolicului pătruns de geniu, "fără a-i deranja facultățile exterioare, daca temperatura bilei este moderată" (Ioan Petru Culianu: Eros și Magie în Renaștere). Albert Dürer complinește acest distinguo, afirmînd că melancolia fumosa (caldă) prezintă doi factori de o deosebită importantă: mobilitatea
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
Faust: "Pentru omul secolului al XVI-lea, puterea melancoliei era cea a geniului, într-un sens ce include dimpreună forță creatoare și tertipurile diabolice". Pentru că Marsilio Ficino să remarce: "Toți mării oameni care au excelat într-o artă au fost melancolici, fie că așa s-au născut, fie că au devenit astfel printr-o meditație asidua". Același Ficino a identificat melancolicul cu saturnianul, într-o combinatorie prodigioasa. Iată-i gîndul rezumat de André Chastel: "Astrul nenorocirii este și acela al geniului
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
creatoare și tertipurile diabolice". Pentru că Marsilio Ficino să remarce: "Toți mării oameni care au excelat într-o artă au fost melancolici, fie că așa s-au născut, fie că au devenit astfel printr-o meditație asidua". Același Ficino a identificat melancolicul cu saturnianul, într-o combinatorie prodigioasa. Iată-i gîndul rezumat de André Chastel: "Astrul nenorocirii este și acela al geniului; el desparte sufletul de aparente, îi deschide tainele universului; supunîndu-l încercărilor melancoliei îi conferă o sensibilitate mai pătrunzătoare, ad secretiora
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
acestea aptitudinea pentru contemplație". Din monografia lui Chastel închinata lui Ficino se poate desprinde, ca un fir călăuzitor, teoria că "astrul nenorocirilor este și cel al geniului", prin aceea că desparte imperios sufletul de aparente, că-i revelează esențele lumii. Melancolice și saturniene geniile au drept calități năzuința spre ideal, spre ceresc, darul contemplației, sensibilitatea penetranta, iar drept defecte condiția de exilat în lume, neînțelegerea societății, mizeria materială. Geniile își înving melancolia, subliniază Cristian Livescu, prin drogul utopiei. În direcția unei
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
bătrânețea, autorul Bunului simț că paradox recunoaște că se pierde prospețimea, drăgălășenia, o anumita naivitate infatuata care are hazul și farmecul ei ("la tineri infatuarea merge bine, la bătrâni e odioasa!"), dar odată cu maturitatea se câștigă alt tip de grație, melancolica, atunci când an trup ăncepe să se insinueze lent moartea. Dl Paleologu nu acceptă corectările artificiale ale acestui proces natural, la care recurg azi an special femeile și care le fac "să rateze șansă glorioasa de a deveni babă! Fiindcă mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
Acre poftele). Visul ănsusi e demonic-senzual, ăn grotescul sau se oglindește o nostalgie a inocentei:"Visul/ stă spănzurată o tărfă de-oglindă și vămuie vămuie/ stoarce panza copilăriei uleioasa"(Exerciții ăntr-o jumătate de vis). Inocentă a cărei năluca băntuie an melancolica mărturie a autorului ce-a ămplinit o jumatate de secol de viață, ăntre mecanică elegiaca a fotografiei și (admirabila sugestie) "pianul plin de oboseli", sub steaua războinic-săngeroasă a solitudinii (ibidem). Asociată cu lirismul, fiziologia se poate asocia la fel de profitabil cu
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
anotimp al cruzimii, ai sfârteca sângeros, mortal și jertfelnic poemele ultimului deceniu al creației, copleșind aproape ăntreg universul suferințelor și pedepselor din Noduri și semne (1982). anca din Oul și sfera (1967) peste poemele stănesciene ăncepe să coboare o aură melancolica, apar stări necunoscute până atunci: regretul, greață, presentimentul morții, tristețea unei ănfrângeri nenumite; o vagă atmosferă crepusculara ănvăluie extraordinare poezii, de o arhitectură desăvârșită. Semnele acestei oboseli existențiale prefigurând o "schimbare la fața" a liricii sale sunt vizibile și an
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
Gheorghe Crăciun, Adrian Guta și, în mod particular, Radu Dumitriu, fiul artistului), reuniți în Fundația Ion Dumitriu, au organizat la Muzeul Literaturii Române o amplă expoziție de pictură. După retrospectivă deschisă anul trecut la Slobozia, învăluita într-un aer profund melancolic și purtînd în sine o discretă sugestie testamentara, expoziția de la Muzeul Literaturii este una dintre cele mai importante și mai bogate din lungă lista a expozițiilor lui Dumitriu și, din păcate, cea dinții din, cu siguranta, la fel de lungul șir al
O retrospectivă neobisnuită by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17523_a_18848]
-
expatriații visează, schizofrenic, unde poate se vor întoarce într-o bună zi. Ce este însă Australia pentru intelectualul emigrant din Europa de Sud-Est? Ea seamănă cu un creuzet al alchimistului în care se desfășoară o operație cromatică în stadii succesive: melancolicul nigredo, durerosul dar încurajatorul rubedo, calmul și promițătorul albedo. Un Eldorado al veacului trecut, o țară dominată de "complexul Monte Cristo", pe de altă parte purtând stigmatul unor foste colonii penitenciare ale Imperiului pe teritoriul ei. Australia e viața de după
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
oxigenul/ plecăm din noi ne întoarcem în noi/ zilnic aduc dovezi despre inima mea/ transformată-ntr-o carte? (Alt poem care și-ar fi dorit un final optimist). "Zidurile livrești" nu reprezintă un dar, ci o formă a damnării, finalul melancolic al unui ciclu vital al carui dramatism nu se poate resorbi în întregime în verb: "Pe nesimțite îmbătrînești/ tot căutînd metafore pentru gloria unui text/ împroșcat cu azur cu idei vermion cu roza apocalipsa/ a clipei de față./ Erai tînăr
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
fără dorința de a se scrie pe șine așa cum este cît cu dorința de a se proiecta în ideal, de unde reiese o falsă apocalipsa și o mare oboseală. Limbajul poemelor lui oscilează între blîndețe și violență, între slăbiciune și forță. Melancolice și, în mod paradoxal, concentrate la maximum, parcă dintr-un dezinteres prea mare pentru scris sau, dimpotrivă, limbaj desfășurat pe spații întinse, de multe ori frizînd patologicul printr-o prăbușire a limbajului și o incapacitate a aceluiași limbaj de a
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
magie. Dezvrăjitul și-a pierdut capacitatea de a se mai miră, el nu mai are idealuri, căci orice dorința îi apare de la bun început drept imposibil de realizat. Mai presus de orice, însă, lumea în care s-a trezit brusc, melancolic și blazat, nu reprezintă pentru el singură, inevitabilă Realitate, ci un fel de țară a exilului, un surghiun din care nu există întoarcere. Dezvrăjirea presupune vraja, dar o vraja definitiv absența, irecuperabila, ferecata într-un trecut inaccesibil, sau himeric aruncată
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
destinații imaginare. În timp ce străbat în lung și-n lat podeaua camerei, tatăl îi "arată" fiului un tramvai închipuit, un vînzător de înghețată, salută trecători. Acest episod din Kierkegaard e comentat pe larg de Adorno, care vede în el simbolul plictiselii melancolice, capabilă să perceapă doar o realitate inventată prin pură introspecție. Toposul acestei plictiseli este prin excelență interiorul. E drept că Oblomovii de astăzi nu-și mai dorm melancolicul somn de amiază în moliciunea unei sofale, ci mai degrabă într-un
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
e comentat pe larg de Adorno, care vede în el simbolul plictiselii melancolice, capabilă să perceapă doar o realitate inventată prin pură introspecție. Toposul acestei plictiseli este prin excelență interiorul. E drept că Oblomovii de astăzi nu-și mai dorm melancolicul somn de amiază în moliciunea unei sofale, ci mai degrabă într-un colț de stradă sau în parcuri, în vreme ce toți ceilalți, neoblomovienii insomniaci, bîntuie isteric bulevardele, claxonînd în intersecții sau înghesuindu-se în mulțime. Interiorul pare să fi dispărut, absorbit
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
de bătaie” din cele cinci volume de Figuri dar, în același timp, un joc de-a epilogul, ce-i permite autorului o gamă largă de tonalități, mergînd de la elegiac, tandru, ludic la ironic, nonșalant sarcastic, trecînd prin grav, macabru și melancolic. Despărțindu-se de formula dicționarului personal, Genette adoptă pentru volumul Epilogue o formă de organizare diferită, un pic ermetică și anume o scriitură fragmentară în care fiecare fragment este separat de celălalt printr-un asterisc, ceea ce echivalează cu, ne spune
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
implicîndu-l în ea și pe cititor: „Am ajuns la concluzia că timpul este mai scurt în prolepsă decît în analepsă, altfel spus, că el nu practică simetria, dar asta eu o știam deja și voi de asemenea.” (p. 35) Privirea melancolică asupra timpului, care i-a inspirat sute de pagini și memorabile categorii poetice în Figuri, e însoțită de umor și chiar de o anumită tandrețe: «timpul este pentru mine mai degrabă un tovarăș pe care îl suport fără să vreau
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
care se apropia, văzduhul cu ușoare miresme din pampas, acele gingașe gesturi stinse ale copilăriei ( ca ale unui călător care pleacă pentru totdeauna și care, de la fereastra trenului, face semne sfioase de rămas bun), îi dădeau mai curând senzația de melancolică odihnă pe care o simte copilul când își pune capul în poala mamei, închizându-și ochii încă plini de lacrimi, după ce s-a trezit dintr-un coșmar. „Pace.” Da, cu siguranță asta era, poate numai asta, tot ce-i lipsea
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
ușă se sugerează chiar că totul e o farsă, că Eleni nu are un echivalent mai tânăr, ci doar un motan negru. Fantazări, carevasăzică, de care autorul nostru trubadur are nevoie, completând datele, recunoaște el, din imaginație. Insistența pentru reveriile melancolice este evidentă: soarele, bătrânețea, ploaia - O bătaie în ușă, zăpada, muntele - Sindromul Robinson și așa mai departe. Căci „Frumusețea e concentrată în ochi”, sună verdictul din jurnalul de autor. Să nu uităm că în proza lui R. Mareș atât singurătățile
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
formare personală (plus, copleșitoare, imaginea în negativ a mamei sale, pe care o „ura”), sunt pagini întregi de evocare a meseriilor bucureștene dispărute și a copilăriei în mahalaua Oborului și pe Calea Moșilor - pagini de mare culoare, farmec și pitoresc melancolic. Tot așa cum nenumărate figuri de scriitori ai epocii - unii activi și în prezent - populează paginile amintirilor (printre ei, o figură misterioasă, un anume Mitică Peristeri, poet, care, „pe la începutul anilor ’50, își pusese amprenta nu numai pe Nichita, ci și
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
don Juan ocazional, cu un cert farmec, și Aura Garrido o interpretează pe Ea, o tânără nu neapărat inocentă, dar de o fragilitate care se lasă ghicită, fragilitate în care posibil se poate desluși conturul unei traume înrămate în retractilitate melancolică. O poveste sentimentală cu final trist? Posibil. Nu avem indicii clare și nimic nu iese la suprafață pe parcursul dialogului dintre cei doi. Șarmant, frivol, facil cu grație, dar nu stupid, infatigabilul Bartolo încearcă să o seducă pe fata pe care
Ultima noapte de dragoste… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2396_a_3721]
-
să nu se schimbe, căci, la urma urmelor, un traducător trebuia să transpună originalul în mod fidel. Nici din punct de vedere stilistic nu am schimbat mai nimic din textul inițial, cu excepția numeroaselor descrieri poticnite și a zecilor de pasaje melancolice sau lugubre, care dominau toată cartea, și pe care le-am șters și înlocuit discret și iscusit cu dialoguri subtile și comentarii hazlii. Dar ca să fie clar pentru toată lumea: nu am absolut nimic cu autorul, însă adevărul este că omul
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
în iubirea a toate exagerațiune venită din partea unui Codru-și bate frunza lin, stăpână care tace în eternul originar; bătrân și atemporal lector, în extazul Dintre ramuri de arin pare un exercițiu de închinare hindus zeificării programate a subiectului său. Melancolic cornul sună. sau o rugăciune budistă... ”De ce taci Nimic mai fals. Eminescu emoționează când fermecată / Inima-mi spre tine mereu și profund, pe deplin, chiar în Mai departe, mai departe, ntorn?”, ca imediat răspunsul să vină bătaia armelor noului veac
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
niște testimonii ce-i flatau conștiința și-i îndulceau existența. Cu părul alb că spumă laptelui, cu obrajii emaciați de reflexele luminii de sub abajurul ce nu lipsea niciodată de pe birou, alături de coupe-papier-ul din fildeș pentru desfoitul cărților, cu priviri ușor melancolice și parcă ostenite de atîta veghe peste lecturi și manuscrise, el patrona astfel de la masa aceea de lucru, acoperită cu o scoarță în motive populare românești, toata literatura ce se întindea dincolo de zidurile casei sale. Așezat totdeauna în scaunul larg
Biroul si biblioteca maestrului by Pericle Martinescu () [Corola-journal/Journalistic/18197_a_19522]
-
și de voluptățile acestuia, la extremă cealaltă, a maximei apropieri de model, se găsește Vasile Ulian. Care a surprins, cu un amestec de romantism și de observație riguroasă, dimensiunea copleșitoare a unui peisaj în care frumusețea stihială și impulsul privirii melancolice stau confortabil împreună. La distanță egală față de atelier și de peisaj se așază Horia Bernea. Voluptatea unei contemplații active, notația frusta și o senzualitate abia stăpînita, coexista cu formele simbolice îndelung experimentate, cu acel gen de construcție care implică și
Între peisaj, atelier si muzeu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18200_a_19525]
-
au format tradiția socială, politică, literară, sunt: clasa boierească și clasa țărănească. Aceste două clase, una ignorantă, suferind toate mizeriile posibile timp de veacuri, au păstrat obiceiurile vechi, au continuat tradiția, au dat naștere unei literaturi originale, proprie genului lor melancolic și trist; alta, privilegiată, avînd la dispoziție toate mijloacele de cultivare a spiritului, în marginile trebuințelor și împrejurărilor economice ale timpului, au apărat prin viața lor țara, cheltuindu-și avutul pentru susținerea clasei țărănești. Și-a apropiat la vreme o
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]