608 matches
-
dorința de a părea adevărat" considerată în mod bizar drept "garanție a adevărului". 156 Scrisoare către Elena Farago, 30 septembrie 1912, în E. Lovinescu, Scrisori și documente, ed. cit., p. 144. 157 Peter Brooks, op. cit., p. 78: "he has achieved melodramatic consciousness". 158 Potrivit lui Ben Singer (op. cit., p. 50 ș.u.), senzaționalismul conduce la un proces de absorbție diegetică din partea spectatorului, ceea ce înseamnă că melodrama senzaționalistă nu vrea să creeze iluzii, ci anti-iluzii, prin efectul de hic et nunc ("antiiluzionism interactiv
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
p. 50 ș.u.), senzaționalismul conduce la un proces de absorbție diegetică din partea spectatorului, ceea ce înseamnă că melodrama senzaționalistă nu vrea să creeze iluzii, ci anti-iluzii, prin efectul de hic et nunc ("antiiluzionism interactiv"). "Prezenteismul" e principala caracteristică a genului melodramatic (vezi Imitations of Life. Two Centuries of Melodrama in Rusia, ed. cit., p. 11). 159 Peter Brooks, op. cit., p. 80 ș.u. Și Ioan Holban observa "concentrarea materiei epice în jurul nucleului narativ, punând în prim-plan ideea și intriga" (Ioan
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
2009, p. 94. 164 Idem, pp. 94-95. 165 În Viață dublă autorul a "banalizat" intenționat numele protagoniștilor: Lerian a devenit Negrea, iar Mab Alina. 166 Ioan Holban, op. cit., p. 57. 167 Pentru înțelegerea importanței structurilor stereotipe (și, implicit, a perspectivei melodramatice) în descifrarea textului literar, vezi Jean-Louis Dufays, Stéréotype et lecture. Essai sur la perception littéraire, Mardaga, Liège, 1995. 168 Vezi și studiul lui Arnaud Arnaud Rykner, L'envers du théâtre. Dramaturgie du silence de l'âge classique à Maeterlinck, José
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
and Sentimental Drama: Lillo, Scröder, Kotzebue, Sheridan, Thompson, Jerrold", în volumul Melodrama. The Cultural Emergence of a Genre, ed. cit., p. 90 ș.u.). Probabil că obsesia faunei din Aqua forte se explică, de asemenea, și prin ponderea esențială a melodramaticului în creația lovinesciană. Despre codificarea animalieră a umanului, vezi Giorgio Agamben, L'Ouvert: De l'homme et de l'animal, tr. Joël Gayraud, Éditions Payot & Rivages, 2006; de asemenea, merită consultat studiul lui Jean-Cristophe Bailly, Le versant animal, Bayard, 2007
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Teatrului Național din București în 1923 (premiera piesei Lulù a avut loc în seara zilei de 14 decembrie 1923), Lovinescu figurând ca autor alături de Hortensia Papadat-Bengescu. 192 "Ciprian rămâne în piesă un personaj ordinar, lipsit de atitudini ostentative, fără gesticulația melodramatică și, mai ales, fără postura emfatic-oratorică" (în Ligia Tudurachi, op. cit., p. 132). 193 După cum observa Nietzsche, Euripide e dramaturgul care a "psihologizat" tragedia veche. Teatrul său ilustrează etapa "socratică" a tragediei grecești. A introdus nu doar corul alcătuit din femei
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de S. Recevschi, Editura Univers, București, 1974. Descătușarea instinctului subliniază principiul regenerator al sexualității, clamat drept "lege" în universul compensativ al "lumii pe dos". Iată o "cheie" de interpretare interesantă, care justifică în mod neașteptat apartenența romanului lovinescian la categoria melodramaticului adică a literaturii axate pe lupta de afirmare a "Sinelui", după definiția lui Peter Brooks (vezi mai jos explicația completă). 201 Peter Brooks, op. cit., p. 34. 202 Vezi supra, capitolul II.1. "Moartea tragediei. Către o teorie a romanului- melodramă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Vezi supra, capitolul II.1. "Moartea tragediei. Către o teorie a romanului- melodramă". 203 Peter Brooks, op. cit., p. 27. 204 Idem, p. 36. 205 Michael R. Booth, op. cit., p. 187 ș.u. (vezi în special capitolul final al lucrării, "The Melodramatic Acting"). 206 Peter Brooks, op. cit.¸ p. 149. 207 Resuscitarea "cadrelor tragediei" generează și un efect parodic, câtă vreme "conflictul" pus în scenă lasă impresia unui "joc" de societate, de farsă (intriga e declanșată de un "rămășag", ca și în Bălăuca
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
încep să dea expresie principiilor artistice ale practicii lor. Divergența dintre intenția conștientă și realizarea concretă, este un fenomen obișnuit în istoria literaturii. Zola credea sincer în teoria lui științifică despre romanul experimental, dar în realitate a scris romane profund melodramatice și simbolice. Gogol se considera un reformator social, un "geograf" al Rusiei, în timp ce, în practică, a scris romane și povestiri pline de creaturi fantastice și grotești, zămislite de imaginația iui. Este pur și simplu imposibil să punem temei pe studiul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
epocă la alta. Romanul gotic le are pe ale lui ; romanul realist, la fel. în mod repetat, Dibelius vorbește de faptul că "realismul" lui Dickens este realismul din Märchen, din basme, nu realismul romanului naturalist, procedeele folosite ducând la motive melodramatice demodate : omul considerat mort care învie, sau copilul a cărui paternitate 'adevărată este, în fine, stabilită sau misteriosul binefăcător care se dovedește a fi un fost condamnat. *14 Intr-o operă literară, "motivasrea" trebuie să mărească "iluzia realității" : adică funcția
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
1933) sunt (auto)biografii imaginare scrise cu multă eleganță stilistică și într-o perfectă estetică a oralității (Paul Zarifopol). Se vizează fresca socială și comedia de moravuri, răspunzând gustului public pentru un modernism decadent, frivol, amoral și cinic, cu rezolvări melodramatice (sfârșituri tragice, sinucideri etc.) sau senzaționale (intrigă polițistă). Tot în modernismul decadent se include erotismul exacerbat, morbid și frivol, atribuit mai ales personajelor feminine. O încercare de tehnică romanescă pe mai multe planuri narative, cu un joc de duble și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
Autobiografie), în maniera prozopoematică a prozei simboliste. Teatrul lui M. continuă acest tip de improvizație stilistică și împinge, și din cauza cerințelor genului, la exces câteva caracteristici: artificiozitatea construcției și tehnicii teatrale, iluzionism verbal și lirism strident, sentimentalism, tentă tragicomică ori melodramatică, vervă și fantezie, clișee dramatice (triunghiul erotic, finalul funest) ș.a., toate tributare gustului pentru teatrul bulevardier francez, un gust epicureic și amoral. Unele soluții dramatice (întâlnite la Oscar Wilde, Henri Bataille, Maeterlinck, Pirandello) vestesc teatrul modern: dedublarea și multiplicarea personajelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
purtai geacă bufantă/ iar eu zeghea șifonată/ tu purtai blugii raiați/ iar eu pantaloni vărgați/ mîncai fripturi în oraș/ eu mîncam doar arpacaș/ tu ciocneai paharele/ pe mine bastoanele". Sau, în altă variantă la fel de frecvent întîlnită, mai veche și mai melodramatică: "Tu comanzi sticle de bere/ eu cu lanțuri la picere/ tu comanzi sticle-nfundate/ eu sînt condamnat la moarte... Curvo, bei și chefuiești/ la mine nu te gîndești/ și-am jurat pe fata mea/ că eu cînd m-oi libera
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
urmează, în ansamblu, cursul istoriei, însă în desfășurarea ei sunt aduse atâtea surprize, încât pare să preia, integrându-le unei suprarealități, o seamă de componente ale unui real plin de insolit, bizar, absurd, imprevizibil. Viziunea realistă fuzionează cu spectacularul, senzaționalul, melodramaticul, grotescul, nu fără a include și evoluții romanțioase. Derularea epică e punctată de momente dramatice, suspansuri, deznodăminte șocante, lovituri de teatru. Creația obiectivă coexistă cu procedee ale romanului de senzație, de aventuri, groază și mistere. Liantul pentru această colosală cantitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
Se remarcă schița O aventură din tinerețe a lui Sherlock Holmes, spumoasă, piperată și cu câteva gaguri, în care sunt făcute praf toate calitățile celebrului detectiv și pretențiile de moralitate ale englezilor. Cu o construcție insuficient supravegheată, cedând gustului pentru melodramatic, Rug este un mixaj de întâmplări menite să definească un personaj extraordinar, tipul răzvrătitului care, cu o inteligență diabolică, ia în răspăr fundamentele și obișnuințele sociale, nerecunoscând nici o altă valoare decât propria plăcere. Lăsându-se purtat numai de frenezia cuceririlor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
părăsi oricând, deci nu vreau să fiu surprins hoțește. Da, e păcat că nu ne vom mai putea Întâni”. 22 mai, 1985: „Nu cumva să distrugi scrisorile anterioare. Răvașul despre care vorbeam va fi un text scurt și precis, nu melodramatic, prin care voi Înștiința vreo sută de cunoscuți și prieteni despre ultima călătorie. Executorul meu testamentar le va duce la poștă numai post eventum. Nu voi lua nimic cu mine, așa cum se cuvine În ultima călătorie”. Noiembrie, 1985: „Scriu aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
autohtonă proveniență, ieșit dintr-o cazarmă românească. Pe cât de grotesc, pe atât de absurd, ridicol prin ignoranță, îngâmfare, automatisme, de o agresivitate tâmpă și grosolană, personajul și-a câștigat îndată o faimă care s-a dovedit trainică. Într-o manieră melodramatică sunt scrise schițele din volumul Din viața militară (1895), unde se dezvăluie atrocitățile vieții de cazarmă. Gazetar prolific și scăpărător, B. nu a avut nici răgazul, nici răbdarea de a elabora o operă la care talentul său l-ar fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
cufundându-se într-o trăire voluptuos onirică. Cu mai accentuate note morbide, eroul din Liniște apare tulburat nu numai de drama lui sentimentală, ci și de conștiința fatalității, de neputința în fața firii. Alte nuvele (Paraziții, Iancu Moroi, Milogul) alternează perspectiva melodramatică și privirea lucid critică, sarcastică. Într-o galerie de portrete figurând ființe ratate, sunt convocate înduioșarea, umanitarismul, dar și tușa groasă, utilizată în descrierea grotescului sau a patologicului. Remarcabilă în opera scriitorului, ca și în evoluția nuvelei românești, este Hagi-Tudose
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
într-o zonă a mediocrității culturale, mută în registrele comic și ridicol chiar cele mai puțin vesele situații. Piesa este o dramă în fond, prezentată într-un înșelător înveliș al contemplării amuzate sau al maximizării, ceea ce face comicul monstruos și melodramaticul grotesc. Cariera scenică a lucrării este remarcabilă. Un al doilea triptic dramatic, numit de autor Trilogia Renașterii, include piesele Borgia (1936), Nunta din Perugia (1947) și Michelangelo (1948). Tema generală este tentativa eroilor de a se desprinde din vremuri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
și confuză, iar Hamlet și Jaques sunt mai mult decât tipuri. Deși Raskoinikov și Sorel ilustrează anumite teorii psihologice, ei nu iac acest lucru decât incomplet și cu intermitențe. Uneori Sorel se comportă într-un mod cât se poate de melodramatic. Crima inițială a lui Raskoinikov nu este în mod adecvat motivată. Aceste cărți nu sunt în primul rând studii psihologice sau expuneri ale unor teorii, ci drame sau melodrame în care prezentarea unor situații izbitoare este mai importantă decât motivarea
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
condiția de libert, intrând în detalii pe care nu le vom mai aminti, într-un crescendo ce frizează, pe alocuri, absurdul. E suficient, pentru a ne face o opinie în această privință, să cităm episodul fulminant al testamentului care parodiază melodramaticele epitafuri, frecvente în epocă, evidențiind megalomania și grandilocvența imaginației protagonistului. După ce lasă cu limbă de moarte (și sub influența aburilor de alcool pe care-l oferă, mărinimos, invitaților doar pentru a se putea sătura el însuși) ca, lângă monumentul funerar
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
scena internațională. în contextul decernării premiului Nobel pentru literatură scriitorului Boris Pasternak (1958), filmul lui Mihail Kalatozov, Zboară cocorii, primește Palme d’Or la Cannes (1958), salutat pentru îndrăzneala sa estetică, datorată virtuozității directorului de imagine Urusevski, care transfigurează istoria melodramatică a unei iubiri ucise de război. Filmele despre război plac, într-adevăr, publicului occidental. Balada soldatului de Grigori Ciuhrai, despre suferințele și durerile unui tânăr soldat, este salutat la Cannes în 1960 și obține premiul pentru cea mai bună participare
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
amintiri vesele și duioase” - subtitlul volumului Lume de ieri (1943), unde tristețea și surâsul se află într-un domol balans. Un debut romantic, între „furie” și restriște, este acela al prozatorului. Se va despărți însă curând de primele lui „bucăți” melodramatice, în care tema erotică, eventual complicată cu o notă socială, este tratată în cheia unui patetism discursiv și lacrimogen. Câteva scrieri anunță, prin ironia mijindă, alura izvodirilor de maturitate. Deocamdată, în asemenea istorisiri cu profil incert, Maupassant și Flaubert își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
de a face cu parvenitul, demagogul, vânătorul de zestre. Scriitorul își tratează eroii fără complicități și fără maliții, amuzându-se, chiar dacă nu o prea arată, de grotescul, în preajma absurdului, al unor întâmplări (Nerăbdătorii). Câteva narațiuni valorifică, într-o manieră sentimentală, melodramatică instantaneul amar (Un om în toată firea). În prozele unde eroii nu sunt ce par a fi, posturile ilariante pot să conțină nuanțe de dramatism. Este reversul acelor situații în care dramatismul, tratat cu o subtilă ambiguitate, emite reflexele unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
cu privirea extatică", aplecându-se mereu să culeagă cioburi, la mănăstirea Țigănești; domnul Popescu un "moșneag micuț (...) intrat la apă și scofâlcit, plimbându-se liniștit și bolborosind viceversa! în haosul Bucureștilor". Scriitor cu viziune modernă, I.L. Caragiale oferă un final melodramatic, facil, pentru cititorul amator de happy-end, dar și un final suspendat pentru un cititor mai pretențios. Caracterizarea lui Lefter Popescu Personajul principal este Lefter Popescu, un om obișnuit, cu o viață liniștită, care vrea să câștige la loterie pentru a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
subminează. În Domnișoara Helsinka, aparența de onorabilitate a „pensiunii de familie” pariziene, unde „nimeni nu deranjează pe nimeni și toată lumea încurcă pe toată lumea”, ascunde intoleranță și xenofobie. Plină de atenții față de Domnișoara Helsinka, „orfelina de drepturile omului” care va sucomba melodramatic, „patroana” ignoră la nesfârșit prezența „clientului” nedorit, venit de undeva din Est, acuzându-l în cele din urmă de moartea Domnișoarei. Tripticul dramatic Amprenta exilului (Sarea exilului, Caviar, vodkă și bye bye, Întoarcerea la matcă), scris la Paris în 1995
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]