1,164 matches
-
o fericită acțiune a unui grup, involuntar, de gate-keepers. De formatori de opinie. Care, emancipați de teroarea științifică a profesionistului, de rigoarea impenetrabilă a expertului, sunt aureolați de o credibilitate înnăscută. Așa s-a întâmplat, dacă stăm să urmărim, cu memorialistul tenebros Sașa Pană ori cu domolitul intervievat Geo Bogza. Avangarda, așa cum o știm astăzi, e în mai mare măsură produsul unor carismatici agenți infiltrați decât al exegeților cuprinși de morbul teritoriilor neexplorate. Inexistentă în afara unei mitologii a gesturilor extreme - mă
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
sarcastic, un moralist subtil, un observator perspicace al moravurilor literare și sociale. Își pune în scenă cu atenție personajele și când e vorba de lumea lui Rebreanu, și când aduce în prim plan întâmplări din perioada comunistă sau, uneori, postcomunistă. Memorialistul își creează atmosfera, personajele, conflictul și, desigur, poanta întâmplării. E mai narativ, mai sarcastic și mai pitoresc, cum nu a fost în paginile sale anterioare de istorie literară. Nu e un act de complezență din partea mea (de ce ar fi?) să
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
Barbu Cioculescu Reputat memorialist, cu o bogată operă în proză, nu îndeajuns de pusă în valoare, dl. Constantin Mateescu a publicat recent un volum (Plecarea generalului, Edit. "Almarom", Râmnicu Vâlcea, 2006), cuprinzând - dar fără a fi numite astfel - nuvele, prilej de a trece persoana
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
este dedicată volumelor publicate de Ștefan Cazimir - fiecare dintre ele este prezentat pe scurt, împreună cu ecourile critice pe care le-a generat publicarea sa și cu aprecierile personale ale autorului. Firul povestirii se întrerupe pentru o bună bucată de vreme, memorialistul Ștefan Cazimir cedând cuvântul criticului și istoricului literar Ștefan Cazimir. În ciuda aprecierilor uneori exagerat de elogioase la adresa propriilor volume, scriitorul creează prezentări inteligente și seducătoare, care pot fi privite ca excelente exerciții de marketing cultural. Cariera politică a lui Ștefan
Autobiografia ca joc by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/9985_a_11310]
-
de pe cea a umanitarismului ca atare ce nu-și mai găsea loc în contextul anomaliei comuniste. Dacă fața publică a lui Pandrea era cea de pledant, fața sa intimă era cea de moralist, a unui moralist care a mînuit condeiul memorialistului, martor al cumplitelor noastre vremi, visîndu-se un soi de Ion Neculce sau Miron Costin al contemporaneității. împărțit între activitatea juridică și cea literară, Pandrea evita, și pe un versant, și pe celălalt, aservirea ideologică: Se pregătește un Nep literar în
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
literatură și a fost scrisă în lunile imediat următoare după voiajul și sejurul în URSS descrise acolo, nu este riguros exactă din punct de vedere documentar, scriitorul, care este prin definiție un irepresibil " ficționar ", îl surclasează energic și aici pe memorialist. Apoi, în cărțile lui, Panait Istrati coboară în timp într-o perioadă cuprinsă aproximativ între 1850 și 1912. Plecase din România în Elveția în primăvara anului 1916, trecuse în Franța în primăvara anului 1920, s-a pus pe scris în
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
ei, dacă nu chiar de anticipare a celei dintâi prin cea de-a doua. Ironizat pentru răsturnarea raportului de consecuție între ideație și figurație (cu accente sarcastice datorate unor Eugen Ionescu și Mihail Sebastian), criticul rămâne consecvent formulei sale, iar memorialistul o utilizează în voie pe întinderea discursului autobiografic. Acesta se dezvoltă în marginea și în miezul literaturii, autorul beneficiind de un ideal post de observație. Critic de întâmpinare, a citit majoritatea cărților semnificative ale epocii. Conducător de cenaclu, i-a
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
la rândul lui, dependent de magia aforismului, de arta maximei, de seducția fragmentului, în care află statornicii de timp și spațiu, harta unei societăți și, dar mai presus de toate, gheara de leu a moralistului, lunga urmă pe nisip a memorialistului. Făceam această modestă observație la finele unei prime lecturi a masivei cărți datorate d-lui Gheorghe Grigurcu, Fișele unui memorialist, (Ed. "Timpul", Iași, 2006), lucrare edificată în memoria mamei sale, cu o scurtă introducere de "conferințe (numai pentru prieteni)", de
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
spațiu, harta unei societăți și, dar mai presus de toate, gheara de leu a moralistului, lunga urmă pe nisip a memorialistului. Făceam această modestă observație la finele unei prime lecturi a masivei cărți datorate d-lui Gheorghe Grigurcu, Fișele unui memorialist, (Ed. "Timpul", Iași, 2006), lucrare edificată în memoria mamei sale, cu o scurtă introducere de "conferințe (numai pentru prieteni)", de câteva tot atât de lapidare "însemnări de zile grele", iar apoi de 77 de capitole în liberă concurență tematică/ memorialistică, sub formă
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
tot mai desemnificat", pe Adrian Păunescu, trecut pe sub arcurile de triumf ale tuturor compromisurilor, pe cutare autor de Jurnale, de astă dată, ultra amabil în relațiile cotidiene cu semenii și vitriolându-i în Jurnal - lista e lungă și savuroasă. Câtă vreme memorialistul nu și-a datat reflecțiile, datele de viață, e de crezut că a lăsat Jurnalul propriu-zis pentru mai târziu în zona virtualului, cu mult mai interesat de clarificările pe care i le putea aduce Fișierul. înclinăm să-i dăm dreptate
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
acesteia. I. Negoițescu, în schimb, e un novator, un deschizător al unui drum propriu, prin acel amestec unic de personalitate și creație, de conștiință abstractă și biografie acută care indică personalitatea de excepție." Condiție în care Eugen Simion îi apare memorialistului "în bună măsură artificial, un produs în retortă, rezultatul unei tactici laborioase de adaptare la mediul instituțional căruia, având un sine evident mai sărac, i-a acordat, compensator, o mare importanță." Când se înfurie, memorialistul spune lucrurilor pe nume, cu
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
care Eugen Simion îi apare memorialistului "în bună măsură artificial, un produs în retortă, rezultatul unei tactici laborioase de adaptare la mediul instituțional căruia, având un sine evident mai sărac, i-a acordat, compensator, o mare importanță." Când se înfurie, memorialistul spune lucrurilor pe nume, cu riscul asumat. Despre acel confrate suit în vârf de țeapă: "Ba da, s-ar putea antologa din stu-foa-sa-i producție un șir de poezii "bune", însă ele ni se prezintă covârșite de-o mediocritate filozofică și
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
valorifică decât în mod secundar, ca document... Eu am scris amintirile fără să urmăresc vreun efect literar. Prin alte cuvinte, n-am vrut să fac literatură. Dacă am lăsat impresia contrarie, n-am de ce să mă bucur!" Și mai departe: "Memorialistul derivat din critic nu poate să scrie decât cu aceeași mână și în același spirit cu care a practicat critica". întrebat, dacă printre critici mai sunt și excepții, recunoștea: "într-adevăr, Sainte-Beuve, în însemnările lui ultime, a ținut să se
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
tipografic, ca și cum calendarul lui Gelu Ionescu ar avea file lipsă ori amestecate cu foi disparate aduse din alte părți. Nesistematizat, ba chiar neorganizat, Covorul cu scorpioni e totuși un volum notabil, pe alocuri remarcabil. Omul cu vocația prieteniei are, ca memorialist, o miză a exactității, urmărită cu orice risc. În condițiile în care, după decembrie 1989, am înregistrat atâtea vocalize și tirade ale curajoșilor post-festum, este de admirat onestitatea critică a lui Gelu Ionescu. La retrospectivă, la bilanț, el scrie în
Sfârșit de partidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8029_a_9354]
-
nu este un mare publicist, pentru că e lipsit de vehemența polemică și satirică a unui Cezar Bolliac sau C. A Rosetti, e lipsit de angajamentul istoric și retoric a unui N. Bălcescu sau Alecu Russo, nu e nici un la fel de mare memorialist ca Ion Ghica, nici un la fel de bun epistolier ca V. Alecsandri, dar, luate împreună, toate aceste dimensiuni secundare ale scriitorului reușesc să construiască un personaj Bolintineanu de epocă, relevându-i toate partizanatele, ascunzișurile, abilitățile, ezitările, limitele, aspirațiile, eșecurile, pe care celelalte
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
mea cu elevul de-atunci. Îi mulțumesc comedianului pentru că nu m-a uitat, căci gratitudinea e-o floare rară În lumea actorimii. Apoi, pentru mine importante mai rămîn trimiterile la spectacole și interpreți, flashurile profunde ale cărții, nu giubușlucurile copilărosului memorialist. Spre exemplu, un blitz-portret Îi face Teodosiu, marelui George Constantin („CÎnd apărea se rupea scena-n două.[...] A murit un unicat!”); emoționantă este și vizita lui la casa lui Dostoievski („eram Înspăimîntat: dacă-mi deschidea? Cine-i spuneam că sunt
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
scriu, Încît Întotdeauna Îmi croiesc drum prin blocaj” (p.289); „lumea fanteziilor e singura lume locuibilă pentru un artist” (p.350) ș.a.m.d. Cartea acestui trist, nefericit și bolnav dramaturg Îți lasă un dublu regret: față de subiectul preferat al memorialistului (iubirile-i punitive), și față de eludarea adevăratelor subiecte interesante - Întîlnirile-i, celebre, cu lumea teatrului. VI. SPECTACOLE / FESTIVALURI / TEATRE ... Într-o carte despre teatru găsesc o scăpare: celebrilor frați Marx (i-ați văzut În filme savuroase - O noapte la operă sau
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cu-adevărat În preajma doamnelor Bulandra, Alice Voinescu, Maria Giurgea, ori a domnilor Manolescu, Storin, Vraca, Ciprian, Radu Aldulescu ș.a. Cu toate acestea, multe personaje ale volumului secund din Ghinionul a fost norocul meu Îmi sunt chiar vag-cunoscute ; prin forța de memorialist a venerabilului actor Însă, ele devin acum prezente, familiare & familiale, trăiesc, le văd cu ochii minții și le simt cu inimami histrionică. Stîrnesc În pasiunea-mi pentru trecutul artei noastre teatrale, plăcute empatii... Ce să semnalez aici, Într-o pagină
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
trăind încă în casele și, măcar parțial, pe proprietățile lor și continuând să se bucure de respectabilitate în ochii comunității - iar în școli, cu o bună parte din "excelentul corp profesoral interbelic" aflat încă la datorie. Pe atunci, își amintește memorialistul, "sătenii... aveau teama de Dumnezeu, dar și respectul înnăscut al adevăraților țărani" (p. 93). Talentul narativ al autorului este cel mai bine pus în evidență când sunt evocate, fără respectarea unei cronologii stricte, după inspirație ori dispoziție, dar întotdeauna cu
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
și 23 August se înșală. În mod aproape patetic, autorul ține să precizeze: "Tinerii de atunci se mulțumeau cu mai nimic și tot plini de entuziasm erau, tot vitali, tot simpatici. Credeți-mă!" (p. 159). Crescut în Bucureștiul acelei epoci, memorialistul a beneficiat din plin de liberalizarea regimului comunist la sfârșitul epocii Dej și din primii ani ai epocii Ceaușescu, care a dat românilor atâtea speranțe, infirmate, din nefericire, în deceniile următoare. El își aduce aminte cu nostalgie de "ceaiurile" dansante
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
puțin decît "o poezie sub semnul trîntei cu conceptele, redefinind esența universului". Ce să mă mai mir? Avem un patakierkegaard, ba și un heidegerghel, un havelică, un kunderescu, un Sami Malraux. Ar fi un Márquez la Coarnele Caprei. Și tartufi memorialiști, cîtă frunză, cîtă iarbă! La rîndul lui, poetul lăudat își țucălește criticul: "N-am nici un dubiu, nu există nici un dubiu. Privitor la vocația lui nu încape nici o aporie". Cognitifff, ce mai! Cine-ar găsi cuvinte mai potrivite decît Arghezi? Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lui, principal cap de acuzare, aproape comic, dacă n-am ști că motivația e mai adîncă. Mirat de faptul că "cel mai învățat om" din timpurile acelea, Giovanni Pico della Mirandola, se ducea în piața Senioriei să asculte predicile, Guicciardini, memorialistul, ne spune că Savonarola își începuse activitatea încă înainte de moartea lui Lorenzo. Tolerant, acesta nu vedea primejdia pe care o reprezenta predicatorul dominican pentru viitorul Medicilor. Memorialistul explică popularitatea lui Fra Girolamo, care exorcizase poporul, știind să povestească "în cuvinte
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Giovanni Pico della Mirandola, se ducea în piața Senioriei să asculte predicile, Guicciardini, memorialistul, ne spune că Savonarola își începuse activitatea încă înainte de moartea lui Lorenzo. Tolerant, acesta nu vedea primejdia pe care o reprezenta predicatorul dominican pentru viitorul Medicilor. Memorialistul explică popularitatea lui Fra Girolamo, care exorcizase poporul, știind să povestească "în cuvinte dibace, că se apropiau mari tulburări și năpaste"12 , pretinzînd că totul îi e dezvăluit de Dumnezeu. După moartea călugărului, Florența va fi condusă de Consiliul celor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
înființată în 1871 de Mihai Eminescu și Ciprian Porumbescu". Pe acest "om de altădată", Florentin Popescu l-a întâlnit în 1972, când s-a dus la Râmnicu Sărat cu o echipă a Televiziunii ca să facă un reportaj. "Pentru mine - mărturisește memorialistul - cea mai mare bucurie a fost în clipa în care amfitrionul, bucuros că după ani și ani n-a fost uitat, ca și persoane din alte generații decât a lui îi cunoșteau cât de cât viață și activitatea, a consimțit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7031_a_8356]
-
a oricărui impuls sentimental. La vîrsta de 17 ani, fugind noaptea ca un hoț din satul său, adolescentul are un gînd duios pentru iubita lui Chirica, dar blînda Chirica e curînd uitată și nu va mai reveni niciodată sub pana memorialistului. în schimb, Rastignacul ardelean, care se amuză, dar nu se îndrăgostește, procedează cu același "cinism" și cînd e vorba de jocurile iubirii. Aflat la Baden-Baden în suita unui prinț, culege fără nici un sentimentalism fructele care i se oferă, amuzîndu-se copios
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]