1,292 matches
-
o întristare deznădăjduită se vedea pe fața sa palidă. El purta ochelari verzi, și ținea mâinile tinerei dame strânse întru ale sale cu o familiaritate neertată altui decât unui bărbat." Cu acestea am ajuns în spațiul și mai luminos al memorialisticii și al Scrisorilor către un prietin (Negru pe alb). Acum, observația își dă mâna cu dezinvoltura și ironia prietenoasă, chiar dacă prinde uneori accent satiric. Scriitorul își asumă calitatea de cronicar spiritual de "bal masché", ceea ce a făcut ca să i se
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
bine de 20 de ani să-și publice jurnalul spune mult despre motivațiile care l-au îndemnat pînă la urmă s-o facă. Dacă ne amintim că succesul Jurnalului de la Păltiniș al lui Gabriel Liiceanu a declanșat o modă a memorialisticii păltinișene, fiecare autor grăbindu-se după 1990 să-și vadă publicate amintirile legate de Noica, în virtutea unei logici impure care îi spunea că ceva din prestigiul mitului noician avea să se răsfrîngă asupra numelui propriu - dacă așadar realizăm că era
Filosoful întrupării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7057_a_8382]
-
ca autor al exercițiilor mai sus amintite, nimic n-ar fi justificat reținerea lui Ralet în memoria noastră culturală. Suvenire și impresii de călătorie răscumpără însă încercările mediocre de pînă atunci, deoarece reprezintă unul dintre cele mai înalte puncte ale memorialisticii de după 1848. De ce s-a simțit Ralet obligat să consemneze în scris misiunea politică pe care a întreprins-o la Constantinopol? O spune el însuși în finalul cărții: "Ca să-mi esprim mai bine mulțămirea întoarcerei și să contribui după putință
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
Mircea Handoca La 20 mai 1936 apărea volumul lui Mircea Eliade Yoga, subintitulat Essai sur les origines de la mystique indienne 1. Memorialistica și corespondența ne dezvăluie unele amănunte din laboratorul de creație al tânărului savant. Etapele redactării pot fi prezentate în câteva cuvinte. Prima formă a cărții datează din anii 1929-1931, când se afla în India. Scrisă inițial în limba engleză, această
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
a purtătorilor de condei, a profesorilor împotriva acestui șarlatan cultural."23 Cele câteva referiri concrete din textul lui Anton Dumitriu sunt parafrazarea sau citarea singurei recenzii a unui orientalist care a adus obiecții Yogăi (Paul Masson-Oursel). "Misterul" este lămurit în memorialistica lui Eliade: "Numai Paul Masson-Oursel a publicat o notiță cam în doi peri în Revue Philosophique. Mai târziu am înțeles de ce: pregătea și el o carte despre Yoga pe care totuși n-a apucat s-o scrie decât după vreo
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
și a informației bibliografice decât în cea a ideilor".28 La peste un deceniu de la apariție, fascinația primei lecturi a Yogăi din 1936 e parcă mai pregnantă, atât în rândul cititorilor anonimi, cât și în cel al erudiților. Desprind din memorialistică doar două momente semnificative: La 14 februarie 1947 autorul e vizitat de un tânăr funcționar. "De patru ani caută Yoga prin toate librăriile și anticăriile din Paris și provincie. în 1944 a văzut-o anunțată în catalogul unei anticării din
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
din 1936 este o capodoperă. Alături de Luceafărul lui Eminescu, Coloana infinită a lui Brâncuși, Oedip de George Enescu, această monografie este o parte integrantă din patrimoniul spiritualității românești. 1 Cartea nu a apărut la începutul primăverii, așa cum credea autorul în memorialistică, ci la sfârșitul ei. Facem această corectare bazată pe corespondența emisă, reprodusă în cele trei volume Europa, Asia, America (Ed. Humanitas, 1999, 2004, 2004). 2 Teza de doctorat a fost publicată de Constantin Popescu-Cadem în foiletonul Revistei de istorie și
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
cumpăna fântânei se părea ca un cocostârc cu pliscul întins... ce sări senine! Într-amurgul se apropia, cârdurile aducând miroasele câmpurilor cu ele; fumul stuhului se împrăștia în văzduh cu mirosul teilor ce venea din pădure..." Este partea literară a memorialisticii, cum se întâmplă și în tabloul de moravuri Iașii și locuitorii lui la 1840, o, zice autorul, "preumblare pitorească pe capitalei Moldovei", cu expresivități voluntare și involuntare. Când a fost surghiunit la Soveja, Russo a scris un jurnal după toate
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
o adâncime de 7 m și o lățime la suprafață de 110 m. Ecluzele de la capete permit traficul în ambele sensuri. Despre viața deținuților politici condamnați în 1949 să presteze muncă silnică pe șantierul primului canal Dunăre-Marea Neagră reținem din memorialistica intitulată „Sub semnul gulagului” de Aurel Popa următorul pasaj: M-am împrietenit cu unul din cei trei studenți, cu care discutam în limba franceză, pentru a nu o uita de tot(...) Colonia noastră, pe lângă gardul principal dublu, din sârmă ghimpată
Agenda2006-11-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284862_a_286191]
-
Gabriel Dimisianu Voga jurnalelor și, în general, a memorialisticii a dominat scena editorială de după 1989 și văd că o face și azi. Este unul din efectele dispensării de cenzură a acelor scrieri altădată atât de strict controlate, când nu cu totul interzise. Că a fost rău în comunism, că
Valul memorialistic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2868_a_4193]
-
intitulat „Thalassa, Thalassa!”, care deschide numărul numărul 4 (octombrie - decembrie 2012) al revistei constănțene EX PONTO. Din sumar, am mai reținut „o conversație neconvențională cu pictorița Medi Wechsler Dinu (soția poetului Ștefan Roll), care a împlinit 104 ani. Paginile de memorialistică sunt semnate de Al. Săndulescu, prezent cu Însemnări pariziene. Am citit și textul în care Florina Moldovan-Lircă îl evocă pe Cornel Regman. De asemnea, ne-au atras atenția fragmentele de proză de Dan Perșa și Ovidiu Dunăreanu, ca și grupajele
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3892_a_5217]
-
greu al experiențelor limită ce nu pot fi regăsite în învelișuri suportabile decât prin intermediul metaforei. De aceea este complicat scrisul ei, pentru că Herta Müller transformă într-o poezie a muțeniei vii toată gama de texte, de la cele de proză, la memorialistică și eseuri. Specifică literaturii Hertei Müller este starea de visceralitate, realizată de obicei prin alăturările de sensuri banale, din care rezultă esențe surprinzătoare. Altminteri, Herta Müller nu se poate exprima. Neîncrezătoare în literatură, ea se simte datoare numai lucrurilor trăite
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
Cosmin Ciotloș Pe cât entuziasmează primul volum din memorialistica lui Radu Rosetti, pe atât nedumerește cel deal doilea. N-o spun numaidecât în rău. Cei interesați vor găsi și aici lucruri deosebite, în special sub raport istoric (de exemplu un prețios corpus documentar legat de meandrele dublei alegeri a
O generație pierdută by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4333_a_5658]
-
pentru literatură. E printre puținii care reamintesc faptul că literatura, prin cronicarii literari din anii ’70 și ’80, a salvat intelectualitatea, conservând o etică agresată sistematic. Nu se simte nicăieri în textele lui Pleșu povara unei senectuți - senină sau mimată. Memorialistica asigură o întoarcere însoțită de sentimentul bătrâneții. În narațiunea memorialistică a lui Andrei Pleșu nu se ghicește nicio apocalipsă. El scrie cu scopul conservării memoriei recunoașterii și, pe de altă parte, prezintă cititorului de azi mesajele educative de odinioară. Ce
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
discursul liric din Frigul și frica, Mormântul gol, Grădină lui Ion sau Casă Teslarului a fost mereu dublat, în timp, de jurnale, cărți de convorbiri cu Nicolae Steinhardt sau părintele Stăniloae, mărturii și mărturisiri, exerciții de interpretare, admirații ortodoxe, proza memorialistica, eseuri teologice și literare, precum cele din Primejdia mărturisirii. Convorbiri de la Rohia, Bucuria întreba- rîi ori Jurnal discontinuu cu N.Steinhardt: aici se rostesc eseistul, publicistul, prozatorul, memorialistul și, înainte de toți, cititorul, pentru ca, iată, Proximități și mărturisiri este, in primul
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
rând, amândoi aparțineau unei generații temeinic școlite, a căror cultură literară și istorică nu va fi egalată decât de foarte puțini în generațiile următoare. Adăugând la aceasta o experiență excepțională de viață, ne explicăm de ce amândoi au fost înclinați spre memorialistică. Romanele lui Țoiu sunt pline de tablouri ale lumii românești de altădată și de portrete ale unor personalități pe care le-a cunoscut personal. La rândul lor, eseurile lui Alexandru George dovedesc o intimă familiaritate cu un trecut care spune
Morții noștri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4262_a_5587]
-
își are și el cauzele sale. În primul rând, Marino refuză din start orice epistemă în care Steinhardt ar putea fi așezat, dinlăuntrul literaturii române: el are o aversiune, o fixație apriorică, lipsită de vreun temei, în primul rând, față de memorialistica închisorilor, apoi față de creștinism, față de eroism, românism, misticism, paradoxuri sau față de soluția iertării („Aș vrea să văd un singur intelectual care iartă”, p.297), de asemenea, față de cultul fragmentarului și față de eseism (aici, se întâlnește, fără să vrea, cu Noica
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
le exagerează, dar, în linii mari, adevărul nu este altul. Astfel, ceea ce putea părea scandalos la început se poate explica acum mult mai ușor: plasat de Marino în „voga mistică”, precum și în cultura impresionistă a fragmentarului, aparținând hulitei categorii a memorialisticii închisorilor care nu ar urmări altceva decât să obțină „efecte pur estetice pe seama unei imense suferințe, a unor situații profund atroce”, jurnalul lui Steinhardt nu îi apare altcumva decât ca un „gest lipsit de orice autenticitate”. Ceea ce e logic, dacă
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
pasionat de „utopia” creștinismului 6, așa cum se prezintă pe sine Adrian Marino, aversiunea față de Steinhardt este explicabilă și pare a fi de bună-credință. Adică în afara unei determinări ideologice, religioase sau politice. Ceea ce nu anulează eroarea și prejudecata lui Marino cu privire la memorialistica de închisoare. Din care nu reține absolut nimic și, mai mult, ca să-i învețe minte pe potențialii contestatari, le oferă două modele „profund adevărate și exemplare” (p.80) ale acestui gen: Dostoievski (cu Amintiri din casa morților) și Soljenițîn (cu
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
urmă, acesta e pariul imposibil al literaturii mari: să producă povești fabuloase, dar în care să se poată regăsi oricine.” - Felix Nicolau). Convorbiri cu Paul Cornea În BUCUREȘTIUL CULTURAL nr. 115 (din 17 iulie), Cronicarul recomandă cele patru pagini de memorialistică avându-l în centru pe profesorul Paul Cornea. Cărturarul evocă, emoționant, anii colilăriei: „De pe la 8-9 ani, de când conștiința de sine începe să se desprindă din magma de amintiri confuze ale copilăriei, deci de pe la începutul anilor ’30, slujbele tatei au fost
Revista revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4456_a_5781]
-
Printre altele existența boemei care „nu ținea seama de nicio opreliște”, un mod de a „cocheta cu nemulțumirea”. De a cocheta, e adevărat, și nu de a face opoziție. Mai mult decât de altele cititorul va fi atras, în această memorialistică, de portrete. Gheran este un portretist redutabil în sensul cel mai propriu, adică de temut. Surprinde și pune în lumină mai cu seamă defectele contemporanilor, slăbiciunile, ce e rău în alcătuirea unuia sau altuia și o spune fără ocoluri, repede
Despre o lume apusă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4457_a_5782]
-
Horia Gârbea, Radu Pavel Gheo, Radu Mareș, D.R. Popescu, Dan Stanca, Alexandru Vlad, Varujan Vosganian. Dar, ceea ce este remarcabil, sumarul revistei este completat cu contribuții ale scriitorilor din Alba Iulia și din regiune. Sunt publicate pagini de proză și poezie, memorialistică, traduceri (din Jacques Prévert), cronici literare (sub generciul Cărți, cronici autori) ori eseuri (sub sigla Teme la alegere), ca și prezentări ale noilor membri din Filiala locală a USR. Toate aceste prezențe nu au un aer provincial, ci ilustrează convingător
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4482_a_5807]
-
dar cartea în ansamblu. Reticența cu care e valorizat romanul regăsit al lui Dinu Pillat (Așteptând ceasul de apoi), ezitarea în chestiunea lui Horia Ursu (Asediul Vienei) și altele, multe, devin, prin influență, cu atât mai credibile. Secțiunea privitoare la memorialistică are și un punct de maximum: jurnalul lui Mircea Cărtărescu (cu accent suplimentar pe cel de-al treilea volum, Zen). Strălucit este capitolul despre poezie. Iar asta fiindcă acest capitol lipsește din Târziu, de departe. Nu încerc nici o butadă ușoară
Vechi chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4486_a_5811]
-
și sânge". 6 Niccolo Machiavelli (1469-1527). Istoric, filozof politic, memorialist, dramaturg și om politic italian al Renașterii. Om de stat, secretar al Republicii Florența din anul 1498. Autor al vestitului tratat politic Principele, dar și al lucrărilor de istorie și memorialistică Discursuri asupra primei decade a operelor lui Tit Liviu și Istoriile Florentine. Rămas celebru și prin dictonul său, universal valabil, " Scopul scuză mijloacele". 7 Jean Armand du Plessis, cardinal-duce de Richelieu (1585-1642). Ecleziast, om de stat, pair al Franței și
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
și delicatețe (ca în cazul primelor trei autoare) ori, dimpotrivă, învăluite în aureolă eroică, de stoicism pur, simplu și profund. Puțin marketing și puțină pedagogie nu strică. Lăsând deoparte aceste nuanțări marginale, textele - în individualitatea lor - sunt teribil de vii. Memorialistică de cea mai bună calitate, credibilă, care scutește cititorul de activarea complicatelor procese interne de verosimil ori de ipocrizia pactului ficțional. Regina Maria deschide ciclul de povestiri-mărturii, marcând punctul de sus al volumului și - totodată - al titlului: Coroana regală. Avem
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]