1,658 matches
-
care nu mă interesează deloc este să dau explicații unui polițist, Nu există poliție în oraș, domnule comisar, a fost retrasă când s-a declarat starea de asediu, spuse inspectorul, Ah, acum înțeleg, de aceea mi se părea ciudat calmul. Mer geau de-a lungul unui parc, unde se vedeau copii jucându-se. Comisarul privi cu un aer care părea distrat, absent, dar suspinul care-i ieși brusc din piept dovedea că trebuia să se fi gândit la alte vremuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
au cumpărat pământul pe care acum se află casa și grădina - locul se găsește undeva la poalele unei coline domoale, în margine de Snagov -, suprafața, în întregimea ei, era un peisaj viu, în care coasa nu intrase de mult, hălăduiau meri bătrâni, umbră lângă umbră, caprifoiul înflorea fericit și greu peste buruieni, via urca pe copaci, până spre vârf. Florile, troscotul, pătlagina și mușețelul creșteau la fel de sălbatic spre soarele păsărilor de sus. Dincolo de merii de când lumea, spre margine, alunecând peste pietrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care coasa nu intrase de mult, hălăduiau meri bătrâni, umbră lângă umbră, caprifoiul înflorea fericit și greu peste buruieni, via urca pe copaci, până spre vârf. Florile, troscotul, pătlagina și mușețelul creșteau la fel de sălbatic spre soarele păsărilor de sus. Dincolo de merii de când lumea, spre margine, alunecând peste pietrele verzi, un pârâu curgea atât de liniștit, încât părea că ascultă, iar apa saluta ținutul ca și cum s-ar fi închinat celei mai frumoase femei dintr-un burg. Era o libertate strălucitoare în grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
au arat și au scos buruienile, au adus pământ nou în jurul casei construite și au semănat pe el gazon. Grădina din dreapta, care fusese altădată plină de flori, arată altfel după atâta muncă: ordonată, trasă la linie, cu șiruri nesfârșite de meri, al căror capăt nu se vede, și cu partea din față, de lângă șosea, împărțită în straturi, printre care cresc lucernă și trifoi. Merii sunt bine îngrijiți, copacilor, primăvara, înainte de a da mugurii, li se taie uscăturile, sunt rotunjiți pentru coroană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
altădată plină de flori, arată altfel după atâta muncă: ordonată, trasă la linie, cu șiruri nesfârșite de meri, al căror capăt nu se vede, și cu partea din față, de lângă șosea, împărțită în straturi, printre care cresc lucernă și trifoi. Merii sunt bine îngrijiți, copacilor, primăvara, înainte de a da mugurii, li se taie uscăturile, sunt rotunjiți pentru coroană și pentru rod, apoi stropiți și udați cu un furtun subțire, din care apa nu se oprește niciodată, indiferent ce secetă trece prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pivnițele vilei care fusese construită în stânga, dincolo de gard. Via rămasă la margine, lângă gard, este atent tăiată an de an și ridicată pe spaliere cu patru, cinci rânduri de sârmă. La mijlocul lui octombrie 2005, în grădina aceasta, sub unul dintre merii care adăpostește o masă din nuiele împletite, uscate de timp, și trei fotolii așezate de jur-împrejur, stau două femei, Frumoasa Neli, grădinăreasa, iar în fața ei, stăpâna casei, o tânără actriță despre care nu știm ce să spunem: e frumoasă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
îl auzeau bine și înfloreau, parcă le fermeca cineva sau ceva, el înțelegea graiul lor, câtă apă le trebuia, câtă căldură, înțelegea păsările care se așezau pe crengile copacilor din jur, toate erau fericite când îl vedeau. Alteori, pe vârfurile merilor din livada nesfârșită de dincolo, de după gardul și poarta ușoară, o vedea pe Anita, iubita lui din tinerețe, fata era mereu cu spatele la el, pleca undeva, plutea pe vârfuri de copaci simplu, egal, mergea de parcă dormea în ea, Maestrul nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
numește memorie și, paradoxal, toate imaginile alea îi aminteau de uitare, pentru că el, de fapt, vroia să o uite și nu putea. Atunci, supărat, dădea cu tifla: eu nu fac nimic în grădina aia de acolo, mi-e scârbă, toți merii ăia, florile, caprifoiul, straturile, lucerna, legumele, căpița de fân, pârâul, mie nu-mi mai spun nimic, astăzi n-am timp să le văd, nici să le mai înțeleg nu vreau. Nu mai vreau. Blestematul ăsta de Paradis, băga-l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mea, de fapt, femeile au condus totdeauna, ele au rămas lângă Iisus până la sfârșit, ele au fost puternice, chiar dacă le este închisă poarta altarului, le e deschisă poarta raiului. Raiul? E tot ce creierul meu transmite dincolo, în grădină, pe merii de acolo, sunt toate vibrațiile transformate în imagini și plutind pe copaci, acolo e memoria mea, ars memoriae cu reprezentările ei - un Paradis cerebral de care eu fug. Fiecare cu Paradisul lui, uite, dacă Paradisul lui Borges era biblioteca, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mea, ars memoriae cu reprezentările ei - un Paradis cerebral de care eu fug. Fiecare cu Paradisul lui, uite, dacă Paradisul lui Borges era biblioteca, al meu de ce să nu fie tot ce transmite mintea mea, balansând spre grădină, zburând pe merii atât de îngrijiți de Neli?... Dar nu vreau nici un Rai. Nuuu. De-abia aștept să scap de orice amintire, să nu-mi mai văd viața de atunci, să nu mai apară imaginile cu Anita, Doamne, cum mă chinui de atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu mai apară imaginile cu Anita, Doamne, cum mă chinui de atâția ani, cum vin în mintea mea, mereu și mereu, scenele alea cu ea?... Cum să mă mai duc dincolo de gard, când o aud cântând, așezată pe ramurile de meri, Bachianas Brasileiras nr. 5 al ei? Ce să caut eu acolo? Nu vreau să mai aud melodia aia a lui Heitor Villa-Lobos. Mie să-mi cânte păsările cerului, să scoboare aici, lângă casă, să nu mai trec gardul în grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
groben Tor/ Stand eine Laterne/ Und steht sie noch davor/ So wol’n wir uns da wieder she’n/ Ben der Laterne wolen wir steh’n/ Wie einst Lili Marlen. Rece, nici un alt sentiment decât fiorul gheții pe șira spinării merilor din jur. Merii de când lumea... Frumoasa Neli își ascultă atent stăpâna, pe care o mai auzise și o mai văzuse cântând pe casetele video din livingul celor doi, în piese de teatru înregistrate, actrița cântase în câteva spectacole, dansa foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eine Laterne/ Und steht sie noch davor/ So wol’n wir uns da wieder she’n/ Ben der Laterne wolen wir steh’n/ Wie einst Lili Marlen. Rece, nici un alt sentiment decât fiorul gheții pe șira spinării merilor din jur. Merii de când lumea... Frumoasa Neli își ascultă atent stăpâna, pe care o mai auzise și o mai văzuse cântând pe casetele video din livingul celor doi, în piese de teatru înregistrate, actrița cântase în câteva spectacole, dansa foarte bine și regizorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vie și aici, dincoace de gard, trandafirii și căpșunile, cam asta va fi ordinea. În rest, toată curtea asta e gazon. Doar acolo, dincolo de gard, e paradisul, ți se pare că seamănă? — Da, îîî, pentru mine... Acolo e raiul, între meri, copaci pe coroana cărora, uneori, o văd pe iubita mea din tinerețe, pe Anita, e întoarsă mereu cu spatele, pleacă mereu, plutește peste vârfuri și frunze, dar e acolo, în grădina de după gard, în paradisul ăla se mișcă umbrele vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bărbatul e rezemat cu fruntea de ușa de la intrarea în casă, ușă decupată pe toată înălțimea, pusă sticlă la mijloc, așa încât, în depărtare, se poate vedea grădina în toată frumusețea ei. Bună arhitectă am avut!, exclamă el, se uită spre merii plini de fructe, dar n-o să-i culegem încă, e cald și-i lăsăm să se mai coacă, prin pomii rotunzi tot plutesc imagini de demult, într-un vârf, pe frunze, o vede pe Anita cum pleca ea de pe terasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de mii de brațe și nouă fețe, așezate la masa rotundă, împletită din nuiele, cele două femei povestesc în continuare, lângă ele, al treilea fotoliu e tot gol, trecuse atâta timp și nu mai venise nimeni în grădina plină de meri, cu pârâul ca sângele. Tara e tot acolo, întinsă la pământ, lângă picioarele stăpânei. Loredana se simte stingheră și singură, onorariul pe care-l plătește pentru pielea în care-a intrat devine tot mai greu de-adunat, ceva nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
parcă nu ar fi ale ei, Dumnezeule!, sunt mâini de femeie bătrână, le-oi fi ținut prea mult în jos, se mai schimbă și ele, dar... femeia suspină din nou, parcă locul ei nu ar mai fi în livada cu meri, parcă și-ar fi terminat misiunea, parcă ar trebui să iasă, să plece, n-o mai ține nimic acolo, poveștile fuseseră spuse, a obosit, vrea în casă, vrea să doarmă, cât timp o fi trecut de când sunt aici?, vine noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mii de brațe și nouă fețe, așezate la masa rotundă, împletită din nuiele, cele două femei povestesc în continuare, lângă ele, al treilea fotoliu e tot gol, trecuse atâta timp și tot nu mai venise nimeni în grădina plină de meri, cu pârâul ca sângele. Tara e tot acolo, întinsă la pământ, parcă doarme... Grădinăreasa se pregătește să ridice în mărul care le stăpânește a doua coroană de ceapă, nu mi-ați spus ce e cu apa, cu paharul ăsta, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fiecare vară de cand eu am plecat aiurea Am croit cărare prin boabe de roua și m-au copleșit aducerile-aminte razele de soare au spart pădurea în două și mi-am spus atunci:totu-i ca-nainte! Am trecut tăcută pe sub merii-n floare ce mi-au nins cărarea semn de bun venit ziua-ntreagă, parcă, era o-ntrebare: ai venit acasă suflet rătăcit? Țîțîna Nica Țene. Publicat per Ana Muela Sopeña a 18.08 Cap comentări: Etiquetes de comentaris: Țîțîna Nica
POEZII DE TITINA NICA ŢENE, TRADUSE ÎN CATALANĂ DE PERE BESSO de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364415_a_365744]
-
Autorului Când iau noaptea un calmant mi se face dor de Kant: visez oieri, visez boieri lunile apunând seri dor de brânză dor de urdă dor de învoiala surdă; Geaba vrei tu să mă sperii că-și pierd frunzele lor merii uită-te la miei cum zburdă toată stepa asta kurdă pentru-un taler sau talant ție nu-ți e dor de Kant?! Referință Bibliografică: Uită-te la miei cum zburdă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 385, Anul
UITĂ-TE LA MIEI CUM ZBURDĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361358_a_362687]
-
întâi câteva “perle” care să ne înveselească: “Patru ore de monolog în care mi-am etalat răutățile cele mai secrete. Și când mă gândesc că îndrăznesc să-I critic pe alții. Ce lepră!” (Caiete II, pag.7); “Bulimia și abulia mer mână în mână. Când văd un câine sau un porc repezindu-sela mâncare îl înțeleg ca pe un frate” (ibidem, p.16); “Sartre voios, spilcuit ca un cintezoi la braț cu o blondă tânără” (p.41); “Slujbă de înmormântare ... Ce deriziune
A DOUA SCRISOARE DIN CORSICA DE LA PROF. VINTILĂ PURNICHI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361485_a_362814]
-
Toate Articolele Autorului Odată a fost ca niciodată doar pentru cei din poveste, dar pentru noi, nimeni nu știe, odată s-a întâmplat ca să fie cu adevărat numai odată. În fiecare an luna sărutul nostru odată ni-l fura pentru meri să-i învețe-nflorirea albului sfânt fără umbră de ieri. Ultima oară vorbind de o lumină ce-o toarce lutul prelung din ocarină mi-a spus să nu mă supăr, dar și al nostru-odată a fost ca niciodată... Și a
ROMANŢĂ PENTRU OCARINĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363830_a_365159]
-
Costel Zăgan din Inventeme * Dragostea impune. Îndrăgostiții dispun. Costel Zăgan, Inventeme * Iarbă: curcubeul îndrăgostiților. definiție aforistică de Costel Zăgan din Definiții eretice * Să iubești cu bucuria iertării: admirând! aforism de Costel Zăgan din Inventeme * Drogul primăverii S-au îndrăgostit și merii monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele * Dragostea rănește... hipocratic! aforism de Costel Zăgan din Inventeme * Dragostea ne ordonează și iluziile! aforism de Costel Zăgan din Inventeme * Iubește: inima ar putea ști cifrul rațiunii. Costel Zăgan, Inventeme * Iubirea înseamnă autoexilarea
DESPRE IUBIRE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363950_a_365279]
-
realizându-se în felul acesta contrastul de timbru. Este un anumit mod de a striga și anume, strigătura începe cu un salt de jos în sus, aproximativ de un interval de o octavă. După această parte, întreg corul anunță : ,, Printre meri și printre peri/ Cu găina ca să meri,/ Faceți-mi o țâr de cale/ Să vin la nănașa mare''... după care vine socăcița, reprezentată de o solistă : ,, Foaie verde busuioc/ Faceți-mi o țâr de loc,/ Că io vin cu ceteraș
TUDOR JARDA, SUFLETUL CÂNTECULUI ROMÂNESC, ARTICOL DE PROF. NICOLAE FLORIN ŞINCARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363969_a_365298]
-
timbru. Este un anumit mod de a striga și anume, strigătura începe cu un salt de jos în sus, aproximativ de un interval de o octavă. După această parte, întreg corul anunță : ,, Printre meri și printre peri/ Cu găina ca să meri,/ Faceți-mi o țâr de cale/ Să vin la nănașa mare''... după care vine socăcița, reprezentată de o solistă : ,, Foaie verde busuioc/ Faceți-mi o țâr de loc,/ Că io vin cu ceteraș,/ Cu găina la nănaș''. După alte două
TUDOR JARDA, SUFLETUL CÂNTECULUI ROMÂNESC, ARTICOL DE PROF. NICOLAE FLORIN ŞINCARI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363969_a_365298]